Arborele vieții tale (binecuvântare dată de Zâna Pădurii)
Ramuri verzi așa să-ți pună.
(zâna îi așează o coroniță pe cap)
Eu sunt a Pădurii Zână
ce-acum vine să-ți dorească
viața ta să înverzească.
S-o trăiești într-un mister
ce-o s-ajungă pân-la cer.
Și mereu să străjuiești
tot ce-n viața ta iubești.
Pe căldura cea mai mare
să-ți fie numai răcoare.
Ca stejarul să-nfrunzești
toată viața să iubești.
Sufletul mereu să-l scalzi
în pădurile de brazi.
Când ești la cules de mure
la răcoarea din pădure,
de-ți vei aminti de mine
eu voi fi mereu cu tine.
Dragostea tu străjuiește,
sunt zâna ce te iubește.
Mereu să ai fraga gurii,
ți-o dau eu, Zâna Pădurii.
(zâna sărută pe obraz persoana pe care a binecuvântat-o)
poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre păduri
- poezii despre verde
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre stejari
- poezii despre gură
- poezii despre crengi
Citate similare
Zâna viselor
Mă întreb cum oare eu
M-am născut să îți fiu zână?
Sau poate însuși Dumnezeu
M-a născut să-ți fiu inimă?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt visul deochiat?
Sau poate Tu, ca semizeu
Din inimă m-ai întrupat?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt tâmpla cea căruntă?
Sau am fost și sunt mereu
Zâna viselor cerută?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre păr cărunt, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre Dumnezeu
Zâna (poveste valahă)
Trăia în pădure o zână,
Scăldându-se-adese în ape,
A dat de mreje cu pește,
Și zâna n-ajunge să scape...
Cu spaimă-au privit-o pescarii,
Dar Marcu cel tânăr și iute
În brațe-apucat-a pe zână
Și dornic a prins s-o sărute.
Iar zâna se dă ca o creangă
Și-n mâinile lui șerpuiește,
Se uită în ochii lui Marcu
Și râde și tainic zâmbește...
În farmec s-a scurs toată ziua;
Dar iată că-n noaptea adâncă
Pierit-a zburdalnica zână...
Se pierde sărmanul de tângă.
Și zile și nopți rătăcește
Prin codri, pe-a Dunării maluri,
Și geme-ntrebând: "Unde-i zâna?"
"Nu știm", râd viclenele valuri.
"Mincună! strigatu-le-a Marcu,
Cu voi ea acuma petrece!"
Și-ndată s-a dat nebunatic
Cu capul în Dunărea rece.
Se scaldă în Dunăre zâna,
Așa cum a fost mai-nainte;
Nu-i Marcu... Și doară în cântec
Ne-aducem de Marcu aminte.
Iar voi pe pământ vă petreceți
Ca râmele oarbe-n pământ,
Și nime povești nu vă-ncheagă,
Urmașii cântări nu vă cânt.
poezie clasică de Maxim Gorki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre Dunăre, poezii despre noapte, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre tinerețe sau poezii despre timp
Zâna pădurii
"Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ
Sălbatica Zân-a pădurii,
Căci ochii ei negri asemenea sunt
Cu negrele boabe-ale murii.
Iar unde e mura, sădită de ea,
Pot merge neveste și fete,
Flăcăilor însă vederea le-o ia
Și junghiuri prin cap le trimete!
Și zmeura-anume-o făcu pe pâmânt
Sălbatica Zân-a pădurii
Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt,
Obrajii și rumenul gurii.
Iar pe-unde sădește ea zmeură-n văi
Pot merge femeile-n pace,
Dar floarea din față le-o ia la flăcăi
Și galbeni ca faguru-i face.
Iar mușchiu sub brazi într-adins l-a lăsat
Sălbatica Zân-a pădurii,
Ca mușchiul de moale e caldul ei pat,
Acolo sub umbra răsurii,
Iar pe-unde e mușchi, e pe-acolo și ea:
Pot merge să șează copile,
Flăcăilor însă odihna le-o ia
De pier și se-ngroapă cu zile!"
"Ei, parcă pe Zână eu nu știu s-o-nșel!
Neveste și mură să fie!
Eu stau pe potecă și-ațin frumușel
Cărarea la fete-n câmpie,
Iar când o să văd eu că Zâna mi-e rea
Și-mi fură tăria făpturii,
O prind prin păduri și-o sărut și pe ea
Pe hoața de Zân-a pădurii!"
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre văi, poezii despre soție, poezii despre pace, poezii despre odihnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, și se făcu întocmai ca Zâna Crăiasă. Pasămite lupul era năzdrăvan. Se vorbiră ei, ca credinciosul lui Făt-Frumos să stea cu Zâna Crăiasă la tulpina unui copaci mare din pădure, până se va întoarce Făt-Frumos cu iapa. Ajungând la împăratul cel cu iapa, Făt-Frumos îi dete pre prefăcuta Zâna Crăiasă. Cum o văzu împăratul, prinse un dor de dânsa, de nu se poate povesti.
Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre religie
- citate de Petre Ispirescu despre religie
- citate despre păduri
- citate de Petre Ispirescu despre păduri
- citate despre lupi
- citate de Petre Ispirescu despre lupi
- citate despre dor
- citate de Petre Ispirescu despre dor
- citate despre copaci
- citate de Petre Ispirescu despre copaci
- citate despre cai
- citate de Petre Ispirescu despre cai
- citate despre Făt-Frumos
- citate de Petre Ispirescu despre Făt-Frumos
Stresul Iernii
Zâna iarnă e stresată,
Nu mai vine ca o dată,
Veselă și cumpătată,
De zăpadă încărcată,
Se lasă mult așteptată
De copiii ce-o adoră
Și să vină o imploră.
Și Moș Crăciun e supărat,
De când vine pe uscat,
Fiindcă este învățat
Să vină cu săniuță,
Nu cu cai și cu căruță,
Când este prea încărcat
Cu cadouri pentru brad.
Zâna iarnă tulburată,
Ori lasă zăpada toată,
Ori, o amână pe-altă dată
Și așa cum am mai spus,
Zâna iarnă e stresată
Fiindcă-i foarte poluată,
Și nimeni nu i-a măsuri...
Să vină iarăși bogată,
În rochița ei albă-înstelată.
poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre stres, poezii despre iarnă, poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre săniuș, poezii despre supărare, poezii despre rochii sau poezii despre poluare
Eu și sufletul meu
Azi, mi-am ăntrebat sufletul ce îl doare
De ce se închide în mine și tace...?
Mi-a răspuns într-un târziu, plin de candoare:
-Nimic nu mă doare, gândul la tine nu îmi dă pace!
Ești tristă mereu și pe gânduri
De parcă tot cerul pe tine-a căzut,
Pe fața ta tristă văd astăzi noi riduri
Și ochii îți sunt triști, și gâdul pierdut
Pe rana cea nouă, pansament vreau să-ți pun
Alinare să-ți dau, durerea să-ți iau
Să te fac să alegi din toate ce-i bun
Să fim trup și suflet, iubire să-ți dau.
Ridică privirea și ia-mă de mână,
Putere voi pune în inima ta
Vom porni la drum lung împreună
Frumoasă e viața, profită de ea!
Autor: Elena Bulancea
poezie de Elena Bulancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre trup și suflet, poezii despre tăcere sau poezii despre ochi
Moștenire
Îți las moștenire amintirile, copilul meu...
Fie ca ele să-ți amintească mereu
De casa noastră, de armonia din ea,
De toată frumusețea din viața mea,
De dragostea ce-adânc ți-o port
Până în clipa ce voi fi mort,
De dragostea adâncă pe care mereu
Ți-am purtat-o în sufletul meu.
Să-ți amintească de mama ce te-a născut
Și de tot ce pentru tine a făcut.
De iubirea cu care te-a'nconjurat
Bunul, frumosul și dragul nostru băiat.
De copilăria ce ți-a făcut-o frumoasă,
Mamă iubită, mama duioasă,
Mama de aur și ca s-o spun pe bune:
De ne'nlocuit pe pământ, unică'n lume.
De pomul de iarnă, de Moșu' Crăciun,
Ce-l așteptam cu toții de Sfântu Ajun.
De bucuria imensă din sufletul tău,
Mare și luminoasă ca'naltul Ceahlău.
De timpul când erai încă firav
Și ca orice copil, mai erai și bolnav
Și cât puteam să fiu apoi bucuros
Că te vedeam din nou sănătos.
Îți las moștenire amintirile, copilul meu,
Să te aibă în pază Cel Bun Dumnezeu,
Să-ți amintești așa, câte-odată,
De mama iubită, de bunul tău tată.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre mamă, poezii despre bucurie, poezii despre tată sau poezii despre sănătate
Lângă tine dragul meu...
Lângă tine am învățat ce-nseamnă să iubești
Căci tu ești totul pentru mine și nimic mai mult
Și vreau mereu să-ți spun cât de drag imi ești
Căci tu ești unicul meu sprijin pe acest pământ,
Lângă tine am învățat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viața mea,
Când toți mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine și în iubirea ta.
Lângă tine am învățat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulți nu le-nțeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu ești fericirea ce nu vreau s-o pierd.
Lângă tine am renăscut ținându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi și prin furtună
Și nimic nu poate sta, în calea fericirii.
Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu ești talisman ce viața-mi ocrotești
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poți să-mi dăruiești.
Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viață,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul și zămbetul pe față.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre ploaie, poezii despre lumină sau poezii despre protecție
Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsnește!
o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viața
dar prima dată o să-ți rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simți
toți dumnezeii
dement de vii ai iubirii
sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă și sunt
mereu prea departe de tine
doar oamenii tac cu obstinație
chiar din ambiție
așa
ca să îți minimalizeze apropierea
iată motivul pentru care se vine
se simte
da se simte
și nu se mai pleacă niciodată
tot ce pleacă nu pleacă din iubire
tot ce tace nu tace din inimă
de fapt dezertează silențios
în utilitarisme nenoricite
da omule te-am învățat
să gândești ca mine
te-am simțit că simți ca mine
dar niciodată n-o să-ți dea
nimeni puterea și bucuria
să iubești ca mine
pentru că
mie viața mi-a rupt oasele
mie mi-a sfâșiat inima
și eu sunt ultimul
din specia mea
de mattador dement iubit
de cel mai animalic dumnezeu
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare
ZÂNA APELOR
De ce mi-e zâna apelor aproape,
Acum când anii vin ca norii-n turmă
Și vor lumina vieții s-o îngroape
Și să îmi lase anii fără urmă?
Refuz clepsidra care-n Cer grăbește,
În timpul meu nu-i loc de asfințire,
Mai sunt copacul care înfrunzește,
Mai sunt ecoul florii în rodire;
Cu păru-i blond, o zână-n cer de ape
Îmi udă versul scris cu-o amintire,
De-aceea zorii vor să-mi fie-aproape
Când înflori-va noua mea iubire;
De ce mi-e zâna apelor în minte,
Când nu mai pot un înger să mă știu?
S-a dus demult copilul cel cuminte
Iar eu cu noua zână-aș vrea să fiu...
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre păr blond sau poezii despre poezie
Copil frumos
Copil frumos cu chip de înger
Ce Dumnezeu mi te-a dat
Ești pentru mine un mister
Tu chip divin picat din cer
Ești pentru mine o comoara
Ești alinarea mea la ceas de seară
Tu îmi aduci in viață bucurie
Ești pentru mine cea mai mare bogăție
Tu, picătură din sufletul meu
Ce îmi alini zilele mereu
Și cât mi-ar fi in viața de greu
Cu tine în gând înving mereu
Pe lume cat mai am zile sa trăiesc
Din suflet suflet am să te iubesc
Tu, darul meu cel mai de preț
Și îți voi arata mereu
Iubirea din sufletul de mamă.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie sau poezii despre seară
Nu îți cer să mă iubești mereu așa, dar îți cer să-ți amintești. Undeva, înăuntrul meu, va exista întotdeauna persoana care sunt în noaptea asta.
citat din F. Scott Fitzgerald
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre iubire sau citate despre existență
Speranță nespusă sau... Daniel
Te vreau în poza de hublou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți fiu etern, în zbor, erou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți dau planajul de condor
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Picaj de ai, în loc să-ți mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Să-ți fiu cuvântul numai eu
Te vreau cu dor, te vreau mereu
Să-ți fiu culoare-n curcubeu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Veșnic iubitul de liceu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Să te iubesc și-apoi să mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Du-mă la ochi să-ți fiu o geană
Edith, Simona, Love, Ioană
Sau scrum din sufletu-ți rimel
De-amor... Scris, nume; "Daniel"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre liceu, poezii despre fotografie, poezii despre eroism, poezii despre dor, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre cuvinte
Regrete
Si ce ași putea eu să-ți mai spun
Cînd totul este clar....
Mii sufletul scăldat în scrum
Dureri fără hotar...
Mă întreb daca mai are rost
Ce simnt acum să-ți spun
Stiu! toate-n viață au un cost
Eu rasplatesc din plin...
Si tot ce viața -mi oferea
Nu am luat cu împrumut,
Am răsplătit asa mereu
De zece ori mai mult.
Și n-am cerșit ce nu-i al meu,
Doar să iubesc am vrut...
Tu mi-ai trait în gînd mereu,
De cînd ne-am cunoscut!
Dar... pentru tine a fost un joc,
Ca un ping-pong.. asa!!!
Și jocul cînd te-a plictisit
Tu ai oprit la Ea!
Mii tristă azi suflarea mea
Si doare că niciodată tăcerea
Mesaje încă mult voi astepta
Care mereu imi vindecau durerea!
Scrisnind din dinti azi voi pleca
Nu vreau să-ți fiu povara,
Din Eu și Tu... Tu ai ales pe Ea
Spunînd că mă iubești a cîtă oară?
Cedez... ear tu, nu vei uita....
Imi vei simti absența!
Din Eu și Tu, tu ai ales pe Ea
Pastreaza diferența!!!!!
poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre durere sau poezii despre răsplată
Blestem
Te-am blestemat din zori si pan' la miezul nopții,
Tot ce iubești să fie sortit morții,
Să-ți trăiești viața în chinuri ca moții
Și tot ce strângi astăzi în zori să-ți ia hoții.
Te-am blestemat să străbați lumea de la un capăt la altul,
Să-ți pierzi pe drum viața și șarmul și tactul,
Să nu valorezi mai mult decât napul,
Să poată să te înlocuiască oricând altul.
Te-am blestemat să iubești tot ce te-nconjoară,
Dar să nu fi iubit mai mult ca o cioară,
Te-am blestemat să-ți amintești mereu acea seară
Și cum ai făcut tot ce-aveam mai bun în mine să moară.
Te-am blestemat să auzi pretutindeni țipete și suspine,
Să culegi ce-ai semănat în sufletele lor fine,
Să nu ai pe nimeni să te mai aline
Și noaptea și ziua să mă vezi doar pe mine.
Te-am blestemat să visezi mereu la mai mult,
Să-ți vezi visele toate căzând la pământ,
Să plătești de la oameni s-auzi un cuvânt,
Să te ridici de jos doar că cineva să-ți facă vânt.
Te-am blestemat să suferi, să te îneci în gânduri,
Pretutindeni pășești steaguri albe să fluturi,
Să nu îți dorești decât patru scânduri,
Să te-nghita pământuri.
Te-am blestemat să nu mă uiți nici în ceasul morții,
Să-mi simți trupul aievea la mijlocul nopții,
Să ragi de dorință, de dor, de emoții,
Să-ți blestemi tu singur viață, norocul și sorții.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul nopții, poezii despre dorințe sau poezii despre vânt
Ultimul mesaj
Se scurg zilele din viața ce-am iubit-o cu drag,
Mă voi duce de acum spre ultimul și îndepărtatul meleag,
Voi locui și eu, ca și alții ce s-au dus, printre milioane de stele,
Doar eu, cu frumoasele și dragele, visele mele.
Voi fi mereu de acuma departe de tine;
Îți vei mai aminti oare peste timp de mine,
Cum doream mereu să te văd și în brațe să te strâng?
Am să fiu mereu singur și iubirea am să-mi plâng.
Ai fost în viața mea o apariție divină,
Frumoasa mea blândă și cuminte copilă.
Plec totuși fericit, c-am putut să te iubesc,
Cu acest curat și cald simțământ omenesc.
Voi rămâne o mică stea în Universul acesta "infinit"
Și voi afla, în fine, dacă acesta, care are început, are și un sfârșit.
Te vei uita prin telescoape, ca să mă vezi,
Care te vor face să înțelegi și să mă crezi.
Să-ți rămân pe veci în amintirea ta aș vrea,
Femeie mult iubită, ce-ai fost iubita mea.
Și să-ți amintești așa, fără nici un fel de apel,
De cel ce pentru tine a fost și rămâne... Cornel.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre telescop sau poezii despre sfârșit
* * *
Ce-o să te faci atunci când o să mor
Și nici în tine n-o să mă găsești?
Nu vei mai ști nici să-ți mai fie dor
Și nici - ca și acum - să mai trăiești...
Ce-o să te faci când Eu - în altă lume -
Mă voi renaște în același Eu,
Purtând o altă haină și-un alt nume
Și-o să mă vezi trecând pe cer mereu?
Ce-o să te faci când va ploua cu mine?
Și-n ploaia aia cu fioruri reci,
Vei fi nebună, căutând în tine
O poartă către mine... ca să treci...
poezie de Alexandru Mogoșeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație
Contraste
Tu ești steaua norocoasă,
Eu sunt cerul plin cu nori,
Tu... fragilă și frumoasă,
Eu... pierdut în căutări.
Tu ești soarele fierbinte,
Eu abia un vânt nebun,
Tu... timidă și cuminte,
Eu... balonul de săpun.
Tu ești clipa de-mplinire,
Eu mereu un pas târziu,
Tu... un vis de fericire,
Eu... un fluture-n pustiu.
Tu ești liniștea deplină,
Eu doar spaime și păcat,
Tu... ești cea fără de vină,
Eu... un veșnic blestemat.
Tu ești floarea-n dimineață,
Eu doar brumă și îngheț,
Tu... ești cea care-mi dă viață,
Eu... mereu scăzând la preț.
Tu ești zâna mea cea bună,
Eu un zmeu de soart-adus,
Tu... a clipelor stăpână,
Eu... o lacrimă-n apus.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre spaimă, poezii despre noroc, poezii despre nori sau poezii despre nebunie
Întoarcerea pădurii
Copilul
mă întreabă mereu:
"- Tată,
când mergem la pădure?"
Și ce departe
este această pădure!
Am sădit în grădină
puieți.
Arătându-i
i-am spus:
"- Aceștia
sunt fiii pădurii
tu vei crește
odată cu ei."
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Sorin George Vidoe despre păduri, poezii despre creștere sau citate de Sorin George Vidoe despre copilărie
Eu sunt Zâna Bună (Mariei la primul ei carnaval)
Eu sunt Zâna Bună,
Port pe cap cunună,
Pot să schimb în bine,
De vreau, pe oricine.
Pe-un copil fricos
Îl fac curajos,
Pe o rândunea
O transform în stea.
Dintr-un băț banal
Fac un papagal,
Să vină pe-un cal
Chiar la Carnaval!...
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza (iunie 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre papagali, poezii despre frică, poezii despre curaj, poezii despre cai sau poezii despre Maria