Epitaf
Părăsit, uitat de lume,
I se-ntoarce astăzi foaia,
Doar pe cruce are nume
Până când l-o șterge ploaia.
epitaf epigramatic de Mihai Sălcuțan din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Epitaf unui ofițer de poliție
Cum pe ultim drum se duce,
S-a sfârșit și-a lui menire,
Căci, cu nume scris pe cruce,
Nu mai are-acoperire.
epitaf epigramatic de Mihai Sălcuțan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăr cu lacrimă
Ce crud adevăr și ce mare povară,
Destinul se-ntoarce cu liber permis...
Părinții nu sunt pregătiți să ne moară
Și-n jur este toamnă, e doliu și-i trist.
Trec frunze prin ploaia de lacrimi, amară,
Căci gustul de nucă la sân a-ncolțit,
Părinții ne sunt pentru mulți o povară,
Am uitat cât de mult pentru noi au trudit.
Norii trec și rămâne doar o lume pustie
Ploi de lacrimi... și vise. Repetabil destin...
O minciună e lumea, o minciună e viața,
Fericirea și lupta pentru care trăim.
Învățați să-i iubiți! Ei sunt rugă și pace,
Învățați că în ei e lumina de-a fi!
Îi veți pierde cândva... Vor veni să-i atace
Îngeri negri, în noapte. Și atunci vor pieri.
Vor fii umbre plutind pe un cer de tăcere,
Doar un nume și-o cruce, un destin trecător,
Fiecare din ei o povară va duce,
Amintiri și trecut și speranță și dor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-ni-l, nouă, astăzi...
La icoane cu tropare,
Mă tot rog cât pentru doi:
Fie viitorul mare...
Dar să-l apucăm și noi.
epigramă de Mihai Sălcuțan din Semne ale timpului nostru (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Aprilie
Pe guvernanți eu îi cunosc
Și am ajuns să-i înțeleg:
Mă păcălesc un an întreg
Și numai astăzi recunosc.
epigramă de Mihai Sălcuțan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.Cartea
La primar nu mai contează,
Nici măcar să se fălească,
Că de când el doar semnează,
Nu mai știe să citească.
epigramă de Mihai Sălcuțan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Tu ascultă-mă pe mine,
Când la ceartă dă asaltul,
Doar cu gura e pe tine
Iar cu ochii e pe altul.
epigramă de Mihai Sălcuțan din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat ce-am scris
Ochii goi, țintuiți pe foaia albă gânduri care plâng
Lacrimi pline de inconștiență, pe obraz se frâng.
Timp pierdut într-o ulcică în care vinul s-a acrit,
fum din creierul ce arde viața ce- ai de trăit.
Intunericu-n retină sparge idealuri,
din oglinda mării triste ies din matcă valuri.
Farul ce salvează navele din vieți proscrise
a închis în taină luna iar luminile promise
azi s-au transformat în ploi de daruri
ce așteaptă în tăcere elogii și lauri.
Doar uitarea mai aleargă sus pe culmi de vis.
Ce scriam la început? Am uitat ce-am scris.
Ochii goi, tintuiti pe foaia albă, gânduri, gânduri,
curg din lacrime amare transformând în rânduri
de speranțe adormite într-o lume ireală,
poezia existenței scrisă azi pe foaia goală,
cu umor ce stă ascuns într-o călimară,
unde viața ni s-a scurs transformând în smoală
frumuseți de nepătruns din trecuta vară.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diplomație
Este arta ce te-nvață
Că în lume poți răzbate
Dacă una spui în față
Și faci altceva în spate!
epigramă de Mihai Sălcuțan din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre suvenire (fratelui Greâoriu Dragoș)
Dacă vreodată în lunga-ți cale,
Te-i simți, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viața-ți de lacremi o tristă vale
Ochiu-ți în plângeri de dor răpit
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... desprețuit,
Un singur suflet nu-i avea-n lume,
Luptând cu-a vieții valuri în spume,
Un suflet care te-ar fi iubit;
Când fug amicii de lângă tine;
Când plângi de Soarte-ți trist, părăsit:
Gândește-atuncea și tu la mine,
Nici eu în lume n-o duc mai bine,
Și eu sunt, frate, nenorocit.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Am mai uitat...
Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat și astăzi iarăși plec
Și-i frig și ninge în a noastră vară.
Am mai uitat să-mi fii în amintire
Și încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Și-n fiecare zi mai mor puțin.
Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am și bucurii,
Și-am mai uitat să-ți spun că îmi ești dragă
Și nopțile ți-au devenit pustii.
Am mai uitat să-ți dăruiesc o floare
În lacrimi ți-am lăsat nuanțe gri,
Și-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.
Am mai uitat și poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am și uitat... să mai trăiesc puțin...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeuna între dânșii și îndată după descălecat și după pustiire, cum s-a spus, și după al doilea descălecat, până astăzi, același nume este dat deobște muntenilor și moldovenilor și celor ce locuiesc în țara Transilvaniei. Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman; și astăzi când întreb pe cineva dacă știe moldovenește, spun: știi rumânește aproape ca: scis romanice. Un alt nume ei înșiși nu au primit între dânșii niciodată.
în Cronica Țărilor Moldovei și Munteniei (Cronica Polonă) (19 iunie 1673)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basarabie
dintre toate florile din lume tu ești floarea cea mai ofilită
uneori scăldată-n foc de brume alteori de arșiță cumplită
dintre toate sorțile din lume, tu ești soarta cea mai oropsită
și când duci în spate al tău nume și când altă cruce prorocită
dintre toate sorțile din lume tu ești floarea cea mai hărăzită
ba din când în când să mă sugrume, ba mereu-mereu a fi iubită...
poezie de Iurie Osoianu (7 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Șterge, șterge oglinda
până devii transparent
Aleargă, aleargă
până îți pierzi greutatea
și începi să zbori
Sus,
tot mai sus
până dai de Dumnezeu!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Șterge, șterge oglinda
până devii transparent
Aleargă, aleargă
până îți pierzi greutatea
și începi să zbori
Sus,
tot mai sus
până dai de Dumnezeu!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Giulgiul nostru sfânt
De la Tisa până peste Nistru
De la Cernăuți până la Giurgiu.
Doamne-mi infășoară sfântul giulgiu
Pentru orice erou neștiut sihastru..
Al neamului curajos scut astru
Rămas fără cruce și fără nume
Să se audă de noi in astă lume
Cu tricolorul înfășurat măiastru
Roșu, galben și albastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Giulgiul nostru sfânt
De la Tisa până peste Nistru
De la Cernăuți până la Giurgiu.
Doamne-mi infășoară sfântul giulgiu
Pentru orice erou neștiut sihastru...
Al neamului curajos scut astru
Rămas fără cruce și fără nume
Să se audă de noi in astă lume
Cu tricolorul înfășurat măiastru
Roșu, galben și albastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falsă eroare. Lui Mihai Sălcuțan care a descoperit că la mare "totu-i pipărat"
Inutil ești pesimist!
Cum te știu epigramist,
Bucură-te că la mare
Ai avut, pe gratis, sare!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriștilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tempora, o, mores!
Strămoșii noștri la butoi
Făceau aprins filosofie,
Dar azi, în jurul unui țoi,
E doar politico-beție.
epigramă de Mihai Sălcuțan (2018)
Adăugat de Liviu Gogu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi am aflat că pot fi mort
că pot să mă lipsesc de viață
că însuși numele ce port
atârnă de-o aceiași ață
că mai întâi se moare într-un nume
mult mai presus de numele ce porți
iar după moarte altă lume
își reoferă nume printre morți
un nume mort și-o lume moartă
te-așteaptă după ce vei piere
degeaba bați la astă poartă
n-ai nici o șansă tu la înviere
viu dacă poți fii până mori
până se stinge numele în tine
altfel n-ai cum să te-nfiori
de-acea sublimă-ntunecime.
poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!