Red: Zidurile astea sunt ciudate. Mai întâi le urăşti, iar apoi te obişnuieşti cu ele. După ceva vreme, ajungi să depinzi de ele. Asta-i instituţionalizarea.
Heywood: Pe naiba. N-aş putea ajunge aşa niciodată.
Un prizonier: Nu zău? Să zici asta după ce-ai stat aici tot atât cât a stat şi Brooks.
Red: Ai dreptate. Te trimit aici pe viaţă, dar tocmai asta-ţi iau. Cel puţin partea care contează.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy Dufresne: Asta-i frumuseţea muzicii. Nu-ţi pot lua asta... N-ai simţit niciodată aşa faţă de muzică?
Red: Când eram mai tânăr obişnuiam să cânt la muzicuţă. Dar mi-am pierdut interesul. Nu prea avea sens aici.
Andy Dufresne: Tocmai aici are cel mai mult sens. Ai nevoie de el pentru a-ţi aminti.
Red: Pentru a-ţi aminti?
Andy Dufresne: Pentru a-ţi aminti că... în lume există locuri care nu sunt făcute din piatră. Că există ceva lăuntric... ceva la care ei nu pot ajunge, ceva ce ei nu pot atinge. Îţi aparţine.
Red: Despre ce vorbeşti?
Andy Dufresne: Despre speranţă.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eric: Pedepseşte-mă.
Red: Poftim?
Eric: Nu sunt suficient de puternic. Pentru a putea trece peste despărţirea de Donna, îmi va trebui o disciplină serioasă. Te rog, pedepseşte-mă.
Red: S-a făcut, amice. Eşti pedepsit.
Eric: Încă ceva. Donna e în bucătărie; am să te rog să mă ajuţi să o trimit la plimbare.
Red: Trebuie să fiu politicos?
Eric: Nu.
Red: Asta e cea mai fericită zi din viaţa mea.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heywood (sortând cărţile): "Contele de Monte Crisco".
Floyd: E Cristo, dobitocule.
Heywood: De Alexandree... Du-mă. Dumă? (Red chicoteşte.)
Andy: Dumă? (Heywood îi arată cartea.) Dumas. Ştii despre ce este vorba în carte?
Heywood (contrariat): Ăăă...
Andy: O să-ţi placă. Este despre o evadare.
Red: Trebuie să o încadrăm la educaţionale, nu?

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy Dufresne: Nu am duşmani aici.
Ellis Boyd "Red" Redding: Da? Mai aşteaptă puţin. Vorba circulă repede. Surorile te cam plac. În special Boggs.
Andy Dufresne: Presupun că n-ar conta dacă le-aş spune că nu sunt homosexual.
Ellis Boyd "Red" Redding: Nici ei nu sunt. Mai întâi trebuie să fii om. Ei nu sunt.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Red: Te-a deranjat vreodată?
Andy Dufresne: Nu mă ocup de înşelătorii Red, eu doar administrez profitul. Poate, unele lucruri, dar aşa am construit biblioteca şi am ajutat o grămadă de inşi să-şi ia Diploma de Bacalaureat. De ce crezi că mă lasă directorul să fac toate astea?
Red: Ca să te ţină mulţumit în timp ce faci spălări. De bani în loc de rufe.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Red: Nu cred că ar trebui să-ţi faci asta Andy. Sunt doar vise de doi bani. Mexicul este la naiba-n praznic, iar tu eşti aici, şi aşa stau lucrurile.
Andy: Mda, aşa e. Aşa stau lucrurile. Mexicul e acolo, iar eu sunt aici. Presupun că totul se rezumă la o alegere simplă. Ocupă-te de viaţă sau ocupă-te de moarte.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, nu trebuie să te simţi jignit! De fapt, ai dreptate! Am exagerat. Îmi pare rău, nu ştiu ce m-a apucat. Uneori spun chestii pe care n-ar trebui să le rostesc.
Lucian: Îţi pare rău?! Zău că nu ştiu ce să mai cred.
Lia: Totuşi, Luci, despre tine n-am de spus decât două cuvinte, care te definesc şi te caracterizează, ca persoană: Don Juan! Asta spune totul, nu?!
Lucian: Asta?! Cum?! Grozav! Încă... Tot asta-i impresia ta despre mine? Atât ai înţeles? Doar atât sunt eu? Don Juan? Asta reprezint? Şi nimic altceva? Nu ţi-am dovedit nimic în toţi aceşti ani? Absolut nimic?
Lia: Nu ştiu ce-ai vrea să-mi dovedeşti, dar din comportamentul tău actual, doar asta reiese acum, nu altceva!
Lucian: Acum?! Comportamentul actual? Deci, în continuare am un comportament necorespunzător, după părerea ta, mai ales faţă de domnişoare. Ştiu, n-am uitat; sunt indisciplinat. Şi restul anilor nu contează?! Îi consideri cumva inexistenţi?
Lia: Nu înţeleg, la ce te referi!?
Lucian: Păi, am fost mereu doar un Don Juan şi-n toţi aceşti ani, cât am călătorit cu "Pacifis"?! Şase, cel puţin?!
Lia: Nu. N-ai fi avut cum!
Lucian: N-aş fi avut?! Pe naiba, n-aş fi avut cum! Aş... Nu contează; mă enervez degeaba. Mă întreb, ce-ai scris oare despre mine în raportul tău; probabil e un dezastru total! Dacă domnii din Comisia Disciplinară nu m-au sancţionat deloc înainte de plecarea în misiune, când ai depus acea reclamaţie, foarte probabil că mă vor sancţiona sever la întoarcere, după ce le vei prezenta acel raport al tău.
Lia: Aşa crezi?
Lucian: Uff... Repet: Nu contează! N-am nimic de pierdut!
Lia: Oare?!
Lucian: Ce vrei să spui?
Lia: Îţi dai seama, sper, că n-am de gând să-ţi dezvălui.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Red: Ia te uită! E chiar bărbatul care s-a autosedus.
Jackie: Da, de obicei e foarte ocupat.
Eric: Nu-mi vine să cred că te întreb asta, dar - Tată, pot să vorbesc tine?
Red: Nu, nu prea cred.
Eric: Tată, te rog.
Red: Bine, fie. Dar ţine-ţi mâinile la vedere.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dar nu asta contează acum. Aveţi sau nu dinozauri, aici, pe planeta voastră, pe suprafaţa ei, în această pădure, ori în altă parte?
Nick: Nu cred să avem aşa ceva aici. După descrierea pe care le-ai făcut-o... Nu avem asemenea creaturi bizare pe planeta noastră.
Maria: Nu?! De ce?
Nick: Ce rost ar avea asemenea animale imense pe suprafaţa planetei?
Maria: Păi... şi planeta voastră este imensă. Parcă ai spus că este cam cât Jupiter.
Nick: Nu. Ceva mai mare decât Jupiter al vostru. În plus, spre deosebire de Jupiter, care este o planetă gazoasă, aceasta are întreaga suprafaţă solidă.
Maria: Cu atât mai mult. Dacă e mai mare decât Jupiter şi în plus, mai e şi solidă, dinozaurii ar avea destul loc aici. Ba chiar destul de mulţi. Creaturi imense pe o planetă imensă...
Nick: Nu înţeleg. Crezi că dacă planeta noastră este atât de mare, e obligatoriu să existe creaturi gigantice care să o populeze, doar pentru că ar avea destul loc?
Maria: Nu asta doream să spun... Dar ar fi fost interesant să-i văd, să-i studiez... Dinozaurii vii... Ar fi fost de-a dreptul fantastic! Nu ştie nimeni aproape nimic despre ei, totul se bazează pe simple presupuneri sau deducţii logice, tot ce se ştie sunt de fapt simple speculaţii, ar fi fost interesant să aflu câte ceva sigur despre ei.
Nick: Nu cred că dacă ar fi existat dinozauri aici, ar fi semănat cu cei de pe Terra, cel puţin sub aspect comportamental, deci nu cred că ar fi fost interesant de studiat, n-ai fi avut ce să afli despre ei.
Maria: Ai dreptate. N-aş putea să-mi închipui cum ar arăta nişte dinozauri fioroşi, dar inofensivi, căci probabil aşa ar fi fost dacă ar fi existat aici.
Nick: Aşa-i.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy Dufresne (în scrisoarea către Red): Aminteşte-ţi Red, speranţa e un lucru bun, poate cel mai bun dintre toate, iar un lucru bun nu moare niciodată.

replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Poate ar trebui să mă duc după el, să încerc să-i explic...
Maria: Nu! Nu-i nevoie! Lasă-l, Luci!
Lucian: Poftim?! Să-l las? Dar ai văzut cât de răvăşit era...
Maria: Exact! Am văzut. Şi tu eşti la fel ca el! Acum sunteţi amândoi prea tulburaţi pentru a vă şi înţelege unul cu altul. Oricum, el sigur nu te-ar asculta.
Lucian: Păi, nu pot nega că-l înţeleg perfect! La naiba! Cum reuşesc oare mereu să intru în astfel de încurcături?! Sunt atât de tâmpit uneori! Nu-mi vine să cred! La naiba!
Maria: Ah, Luci... Tu n-ai nici o vină, cel puţin nu de data asta. Doar încercai să mă linişteşti, atâta tot. Acum tu eşti cel tulburat, după cum observ eu.
Lucian: Sigur că sunt! Cum altfel ai vrea să fiu?! Calm?! N-aş putea... Vezi, se pare că dacă până acum nu aveai totuşi, nici un fel de probleme cu Nick, acum chiar că ai una, destul de gravă. Şi numai din cauza mea! La naiba! Simt că înnebunesc! Uff... Ce prost sunt! Mare prost...
Maria: Luci, tu eşti oricum altcumva ai vrea tu să fii, numai prost, sigur nu! Deci, nu spune aşa ceva! Niciodată!
Lucian: Off, blondo... Tare mult aş vrea să ai dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crezi că ai nevoie de bani sau obiecte ca să fii fericit, viaţa nu ţi le dă tocmai ca să te oblige să te bucuri de viaţă fără ele. Cu cât găseşti mai repede bucurie în viaţă ce nu e legată de bani şi obiecte, cu atât începi să primeşti şi bani şi obiecte dar acum pui pe ele valoarea corectă: nu prea mare şi niciodată mai mare ca lucrurile ce contează cu adevărat în viaţă. Pentru că asta era defapt lecţia care îţi permite să treci la următorul pas al evoluţiei tale: Bogăţia şi potenţialul sunt în interior, nu în exterior.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aici, apoi nu mai suntem. Nu contează timpul în care am stat aici, ci ce anume am făcut cu el.

citat din Rick Yancey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Red (povestind): În 1966, Andy Dufresne a evadat din închisoarea Shawshank. Tot ce au găsit în urma lui, a fost o uniformă de puşcăriaş murdară, o bucată de săpun şi un piolet vechi, tocit până aproape de mâner. Credeam că ar trebui cam 600 de ani să sapi un tunel cu el. Bătrânul Andy a facut-o în mai puţin de douăzeci. O, Andy iubea geologia. Presupun că se potrivea cu firea sa meticuloasă. O eră glaciară aici, un munte de un milion de ani înălţat acolo. Geologia este ştiinţa presiunii şi a timpului. Asta-i tot ce trebuie, presiune şi timp. Asta şi un poster al naibii de mare. Precum am zis, un om închis ar face orice ca să-şi ţină mintea ocupată. Se pare că hobby-ul lui Andy era să-şi plimbe zidul prin curte, puţin câte puţin. Probabil după ce Tommy a fost omorât, s-a hotărât că a stat aici destul. Andy a făcut precum i s-a spus, a lustruit oglindă pantofii ăia. Pur şi simplu paznicul nu a observat. Nici eu... serios vorbind, de câte ori te uiţi la încălţămintea unui om. Andy s-a târât spre libertate prin 500 de yarzi de mizerie atât de urât mirositoare că nici nu-mi pot imagina, sau poate nu vreau să-mi imaginez. Cinci sute de yarzi... lungimea a cinci terenuri de fotbal, aproape o jumătate de milă.

replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupola şi oraşul de sub ea dispăruseră, nu mai puteau fi nici ele zărite, ascunse îndărătul piscurilor înalte ale munţilor. Liniştea şi pustietatea dominau şi aici, ca peste tot, dar acest lucru nu-i mai deranja deloc, fiind deja obişnuiţi cu această mică ciudăţenie a Proximei. Poate că doar ordinea exemplară, care de asemenea exista peste tot pe suprafaţa acestei planete lipsea aici, pentru că stâncile munţilor nu puteau fi aranjate într-o anumită ordine, după pofta locuitorilor; ele erau aşa cum fuseseră dintotdeauna, cu câteva mici excepţii, printre care se număra lipsa vegetaţiei şi a vieţuitoarelor (probabil că în trecut existaseră pe aici plante din belşug, cât şi animale, însă acum ele lipseau cu desăvârşire).

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ascultă-mă, te rog... Noi nu ne aflăm aici pentru a explora munţii, peşterile, sau alte zone necunoscute ale acestei planete. Nu suntem exploratori.
Lia: Nu zău?! Atunci ce suntem? Eu credeam că exact exploratori, doar în asta constă misiunea noastră, nu?! Să explorăm necunoscutul...
Lucian: Nu chiar. Nu în totalitate...
Lia: Ba da. E destul de clar. Suntem aici pentru a descoperi lucruri noi, necunoscute. Asta-i menirea noastră.
Lucian: Bine. Poate ai dreptate în privinţa asta. Dar în cazul acesta, hai să plecăm acum. Vom veni altădată şi vom explora peştera aceasta şi alte zone necunoscute, dacă asta-ţi doreşti, dar nu acum; altădată! Mâine. Ziua. În alte zile. Oricând... Împreună cu ceilalţi, nu doar noi doi, singuri.
Lia: De ce altădată şi nu acum? Dacă tot suntem aici...
Lucian: Lia, n-am mâncat absolut nimic, de azi dimineaţă, nici tu, nici eu...
Lia: Şi... Nu mai poţi rezista puţin? Crezi că o să mori de foame, domnule comandant?
Lucian: Nu, sigur că nu, însă... Sunt şi obosit, după atâta urcuş. Nu mă crezi? Mi-a ajuns pe ziua de azi. Tu n-ai cărat deloc rucsacul ăsta; e destul de greu, să ştii.
Lia: Lasă, o să te odihneşti destul după aceea. Mâine, toată ziua, dacă vrei şi o să-ţi revii.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fez: Laurie, uite pe cine a adus matracuca, pe ea însăşi. Pot să-ţi aduc aminte că suntem căsătoriţi?
Laurie: O, e în regulă. Şi tipul cu care am fost aseară era căsătorit. (Red şi Kitty intră în bucătărie.)
Fez: Care e problema ta?
Red: Voi doi iar vă certaţi? Eşti pe cale să-ţi obţii cartea verde. (I se adresează lui Kitty.) Credeam că mariajul ăsta s-a încheiat.
Kitty: Laurie, săptămâna trecută ţi-am dat 50 de dolari ca să mergi la tribunal şi să depui actele de divorţ. Ce s-a întâmplat?
Laurie: Păi, a trebuit să-mi cumpăr nişte farduri şi nişte vin.
Red: Mâine mergem la tribunal. (Red şi Kitty pleacă.)
Fez: Hm, tribunalul e în partea cealaltă a oraşului. Mă întreb dacă poţi ajunge până acolo fără să te culci între timp cu cineva?
Laurie: Pun pariu că pot ajunge acolo fără să mă culc cu tine. (Laurie pleacă.)
Fez: Fir-ai tu să fii!

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Theo: Eu nu sunt un ratat ca vărul meu Leo.
Leo: Aşa e, omule.
Theo: Da, într-o zi, pe când eram în apartamentul meu şi se risipise tot fumul...
Kitty: Vezi, Red. Asta e frumos. A avut o revelaţie.
Theo: Nu, vreau să spun că rămăsesem fără "iarbă" şi mi-am dat seama câtă dezordine era în apartamentul meu, aşa că l-am reconstruit.
Red: O, Doamne.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, Nick, eşti matinal...
Nick: Sincer să fiu, n-aş fi dorit să vin la ora asta, însă blonda mea a insistat atât de mult să o însoţesc, încât n-am putut-o refuza.
Lucian: Pricep. Dacă a insistat, bineînţeles că n-o puteai refuza.
Nick: Oricum, ieri a venit singură în navă, n-am fost cu ea. Dar spunea că pe aici e cam pustiu. Tu nu eşti, decât femela-păianjen şi roboţii; din cauza asta a insitat să vin cu ea azi. E atât de fascinată de păianjenul ăsta, Ema, încât ar petrece tot timpul numai cu ea, aici, la bordul navei voastre.
Lucian: Şi te deranjează? Ţi se pare cumva că-i acordă mai multă atenţie ei decât ţie? Te înşeli! N-ai putea fi gelos pe un păianjen mititel; ar fi absurd. În plus, e o femelă!
Nick: Ah, nu, nu-i asta. Doar că... Nu, de fapt, nu-i nimic! Nu mă deranjează. Într-adevăr, ar fi absurd! Pricep că-i una dintre marile ei pasiuni, munca ei, deci, nu sunt gelos; n-aş avea motive.
Lucian: Ai putea opri puţin filmul ăla, să vorbim liniştiţi? Dă-i o pauză! Îl reporneşti după aia!
Nick: Bine, îl opresc puţin. Şi aşa nu-mi place când nu mă pot concentra în totalitate asupra lui, să-l şi înţeleg totuşi, dacă tot îl privesc.
Lucian: Vrei să spui că eu îţi distrag atenţia de la film?
Nick: Eh, da, dar nu contează... Îl văd eu, mai târziu. Să stau de vorbă cu tine e mult mai interesant, normal.
Lucian: Aşa sper şi eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este iertarea dragoste? Ce presupune iertarea? Tu mă insulţi, iar eu resimt asta, îmi amintesc asta, apoi, fie din obligaţie, fie prin căinţă, eu spun: "Te iert." Mai întâi reţin, apoi resping ceva. Şi ce înseamnă asta? Sunt încă personajul principal. Sunt încă cel mai important, eu sunt cel care iartă pe cineva. Atâta vreme cât există atitudinea iertării, eu sunt cel care este pe primul loc şi nu cel care se presupune că m-a insultat.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!