Circuitul tăcerii

Tăcerea zburdă pe hârtie
cuvintele sunt nişte lupi
tăcerea va muri o ştie
dar zburdă cum s-o-ntrerupi

Cuvintele sunt nişte lupi
ce urlă iată în consoane
vocalele din cer se rup
plutesc tăcerile baloane

Cum urlă lupii în consoane
tăcerea moare şi n-o ştie
trezeşte-o dacă poţi Ioane
tăcerea doarme pe hârtie

Cuvintele ca nişte lupi
te-or devora în bot de-i pupi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuitul tăcerii

Tăcerea zburdă pe hârtie;
Cuvintele sunt nişte lupi;
Tăcerea va muri: o ştie,
Dar zburdă, cum s-o întrerupi!?

epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea îngerilor

tăcerea lui Dumnezeu este neantul
un întuneric care încetineşte
tăcerea mea este o lumină care încetineşte
vorbele-mi sunt răzvrătiri ale întunericului
aşa cum stelele sunt răzvrătiri de lumină
în tăcerea lui Dumnezeu

Doamne scrie cuvintele scrie cuvintele
am obosit să strig din visul altuia
mâinile mi s-au lipit de atâta rugăciune
la marginile vieţii demult nu mai locuieşte moartea
doar îngeri cu pene smulse sângerează
în tăcerea lor

poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie la fericire invitaţie la iarnă

Faci tăcerea ferfeniţă
cuvintele parcă sunt cai
câteunul mai de viţă
te împinge brusc în rai

Cuvintele parcă sunt cai
din copite sar scântei
când să zbori auzi hei stai
zarea asta n-o mai vrei

Din copite sar scântei
câteunul mai de viţă
te întreabă asta vrei
faci tăcerea ferfeniţă

Cuvintele parcă sunt cai
fericit nu eşti dar (h)ai

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri şi coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu eşti lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puţin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înţeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Tăcerea mea e liniştea de dinaintea tunetului
Ca la o liturghie solemnă ce stă să înceapă sub cerul mut.
Cuvintele tale sunt clopoţeii de la cădelniţa diaconului
care pregăteşte
Momentul în care-ţi voi da binecuvântarea
Lăsându-te să te cumineci din mine
În timp ce te voi devora lingându-mă pe bot de cuvintele tale
Până la două.

poezie de Marius Robu din Degeaba (14 martie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele ca nişte oi flămânde

Tristeţea îmi aparţine?
Dar ţi-o dau cu împrumut!
Alta e... problema, în fine:
Turma, cine-o duce la păscut?

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (6 aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori cuvintele nu trebuie să existe, căci, dacă există, strică. Uneori vorbeşti fără cuvinte. Uneori cuvintele rănesc, pentru că se revoltă. Uneori cuvintele trebuie să tacă, să facă linişte şi să asculte cum vorbeşte tăcerea. Uneori cuvintele se rostogolesc în săruturi şi nu se mai numesc vorbe, ci taină.

citat din Chris Simion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca o flacără se înalţă

De când tăcerea mă înalţă
eu nu-s poet ci dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
şi îngerii pe boltă mă imită

Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
şi cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese câte-o rază

Tăcerile pe foaie explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura întreagă fiind pe fază
tăcerea Doamne când mă saltă

Eu nu-s poet sunt dinamită
Pegas cu soarele-n copită

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea trebuie auzită

Eu sunt războinicul tăcut,
Armura grea mi-e sfâşiată,
În templul dragostei pierdut,
Eu caut dragostea curată.

Tăcerea trebuie auzită...
Cum curge-ncet, încet în jur,
În umbră pare înţepenită,
Naivă pânză-n clar-obscur.

Cuvinte fără sens se zbat,
Alene-n vânt ca nişte crini,
Eu mă târăsc grăbit spre pat,
Cu sănii tăi să mă alini.

Tăcerea trebuie auzită...
Chiar dacă ea îţi face rău,
Şoptind mereu neliniştită,
Tu mă transformi într-un ecou.

Îmbobocesc acum pe pulpa
Prea graţiosului picior...
Spun pentru mine "mea culpa",
Când ne unim în dormitor.

Tăcerea trebuie auzită...
În suflet, ochii mei sunt trişti,
Când inima cumplit rănită
Nu ştie dacă mai exişti.
........................

P. S.
je t'aime till my dying day

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoaso, mi-ai zăpăcit toate cuvintele: deschid gura şi tăcerea ia forma ta!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt extrem de puţini oameni care realizează că tăcerea este remediul suprem. Că Tăcerea e cea mai mare, cea mai înaltă elocvenţă pentru că doar în Tăcere vorbeşte Dumnezeu cu cuvintele Liniştii, a Păcii Infinite!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi gândurile iar ne mint

Nu vezi? Tăcerea se aşterne
Şi gândurile iar ne mint
Că ne iubim, deşi presimt,
O despărţire cum se cerne.

Că nu pot fi toate eterne,
Prea dureros doar eu o simt.
Nu vezi? Tăcerea se aşterne
Şi gândurile iar ne mint.

Că inima poate discerne
Când doar dezamăgiri resimt,
Cum aş putea să mai consimt
La nişte simple baliverne.

Nu vezi? Tăcerea se aşterne...

poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practică tăcerea până ce realizezi că eşti Tăcerea. Eu Sunt -este însăşi Tăcerea fără nici un practicant al tăcerii.

Satyananda în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu te iubesc, dacă în toată tăcerea mea tu îmi mângâi cuvintele?!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

e praful şi rugina
care le mănâncă oglinda,
când ne temem
să ne răsfrângem în ele.

Poate că şi ele,
cuvintele,
sunt praf şi rugină
care tulbură adâncurile
atunci când se oglindeşte
în ele
tăcerea.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu vei putea înţelege zgomotul, dacă nu ştii ce este tăcerea. Şi să nu crezi că tăcerea este linişte. Nicidecum. Liniştea cuprinde şi tăcerea, însă tăcerea nu înseamnă linişte.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Tăcerea e de aur"... dar cuvintele sunt mult mai de preţ!

Genovica Manta
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranii din Asturia cred că de fiecare dată când se nasc nişte lupi, unul dintre ei e omorât de mama-lup de teamă că îi va devora pe ceilalţi pui când va creşte.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, nu te-apropia de mănăstire!

Ascultaţi cum sună clopotele-n turlă ―
În turla albă-a negrei Mănăstiri?...
Ascultaţi cum sună clopotele-n turlă,
Ca haitele de lupi flămânzi ce urlă?...

O, nu te-apropia de Mănăstire,
Căci crucea ei
Şi negrele-i zidiri
N-adăpostesc nici pace,
Nici iubire!
O, nu te-apropia de Mănăstire
Şi nu te-ncrede glasului din turlă!

Ascunde-ţi ochii-n palme
Şi te-ndreaptă
Spre alt Profet decât spre cel de ieri ―
Ce-ţi pasă dacă nu ştii ce te-aşteaptă
Când ce te-aşteaptă nu-i scris nicăieri?

De vrei, ridică-ţi braţele spre soare
Şi, dacă poţi, învaţă de la el
Ce-i fericirea vieţii viitoare...
De vrei, ridică-ţi braţele spre soare,
Şi, dacă poţi, prefă-te-n Ariel!...
O, nu te-apropia de Mănăstire,
Căci crucea ei
Şi negrele-i zidiri
N-adăpostesc nici pace,
Nici iubire!
O, nu te-apropia de Mănăstire,
Căci clopotele care sună-n turlă
Sunt haitele de lupi flămânzi ce urlă!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!