fericire

Fericirea

E un pix, declar în şagă,
Fericirea-n lumea asta,
Căci, când lumea ţi-e mai dragă,
Ţi se termină şi pasta.

definiţie epigramatică de George Caranfil din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii te trădează când ţi-e lumea mai dragă.

aforism de Betty Marcovici (martie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia te urmăreşte pretutindeni şi, când ţi-e lumea mai dragă, te abandonează!

aforism de Costel Zăgan din Caratele... prostiei (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu vine niciodată când o cerşeşti stăruitor în genunchi, ci când ţi-e lumea mai dragă!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la tentaţii. Când ţi-e lumea mai dragă, s-ar putea să-ţi pierzi dragostea.

aforism de David Boia (18 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea bună

Tu, pragu-Înaltei Case când îl treci,
Picioarele să-ţi ştergi cum se cuvine.
Dar ca să te respecţi şi tu pe tine,
Se cade să te speli pe mâini, când pleci.

epigramă de George Caranfil din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea

Spartă cu ciocan sau tesle,
De când este lumea lume,
O presară mulţi pe glume,
Dar şi mulţi o ling din iesle.

epigramă de George Caranfil din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Lumea

Amestec de fard şi tumult
Ţâşnit echivoc dintr-o coastă;
Cu cât se deşteaptă mai mult,
Cu-atâta îţi pare mai proastă.

definiţie epigramatică de George Caranfil din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica la zi în Republica Şpagalistă România

E ruşinos că românii îi uită pe români,
Şi din din străini îşi fac stăpâni.
Iar când lumea ţi-e mai dragă,
Totul se măsoară-n şpagă.

epigramă de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Gigi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şpăgii

Toată lumea dă o şpagă
Pentr-un pic de avantaj
Bogăţia ca miraj,
A lipsit pe mulţi de-o doagă

Ştiu că-ţi trebuie curaj
Ca să-nfrunţi astfel de plagă:
Toată lumea dă o şpagă
Pentr-un pic de avantaj

Unii fac comerţ cu bragă,
Alţii pun minciuna gaj
Însă nu mai e de şagă
Când la orice derapaj,
Toată lumea dă o şpagă...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stomacul este plin, toţi îţi sunt dragi ca ochii din cap, când stomacul este gol, ţi-e dragă lumea ca sarea în ochi.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada de încheiere a Testamentului Mare

Ici testamentul s-a-ncheiat,
Sfârşind, al bietului Villon.
Veniţi când clopotele bat
Şi dau de mormântare zvon,
În straie roşii vermillon.
El fu, (pe fudulii jurase),
Amant martir, morţii plocon
Când lumea asta o lăsase.

Şi cred că nu minţea deloc,
Căci l-au gonit fără pardon
Iubitele, haíne foc,
Că de-aici până-n Roussillon
Nu-i spine, ghimpe ori ghimpon
Să n-aibă, (nu exagerase),
Din straie, zdrenţe de barşon,
Când lumea asta o lăsase.

Aşa a fost, nu altcumva,
Golaş pieri, fără zorzon;
Ba, pe deasupra, când murea,
Simţea al dragostei canon
Mai ascuţit ca un piron
De la curea, până la oase.
(Noi dăm mirării noastre ton),
Când lumea asta o lăsase.

Prinţe ca şoimul acvilon,
Plecând, o duşcă bună trase
De roşu vin, acest craidon
Când lumea asta o lăsase.

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu gândul lumea întreagă
nu-ţi pasă că-s ridati pomeţii
nu-ţi pasă c-ai pierdut din vlagă.

cu dragostea topeşţi nămeţii
şi cu poeţii stai de şagă
suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu gândul lumea întreagă.

lumini şi umbre pictează pereţii
armonia-n lume îţi este dragă
zborul şi cântul imitând sticleţii
stele mi le-au dat să mă atragă.

suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu visul lumea întreagă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu iau în seamă lumea...

Nu iau în seamă lumea ce, rea, mă tot bârfeşte,
Căci ce nu înţelege, ea, lumea, osândeşte!
Spre cer noroi de-aruncă, nu tremură Prea-Sfântul,
Se ştie, gura lumii o-astupă doar pământul.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea revoltei

Lumea asta e nebună
însă alta nu mai am
o să-i cânt şi eu în strună
pui de cuc arzând pe ram

Alta însă nu mai am
lumea asta dă în clocot
şi ca ea întregul neam
o tăcere-i vai de clopot

Lumea asta dă în clocot
o să-i cânt şi eu în strună
dincolo de-al nopţii ropot
lumea asta nu-i nebună

Dar cum alta nu mai am
mă voi răstigni ca neam

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui uituc

Tot ce-i intră pe-o ureche,
Pe-alta-i iese lui - şi basta!
Constatarea nu e nouă
Căci, susţine el, de asta
I-a lăsat natura două!

epigramă de George Caranfil din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea

Lumea e atât de nebună
Atât de perversă
Şi la bunătate imună,
Dar mai sunt şi pierduţi
În lumea asta nebună
Dar fiind nepricepuţi
Se pierde lumea bună.

E o boală contagioasă
E destul să-ţi vorbească
Si ajungi să fi de-a lor
În lumea nebunilor.

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerilor li se reproşează că au impresia că lumea începe cu ei. Bătrânii însă cred că lumea se termină cu ei.

citat din Friedrich Hebbel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

În lumea lipsei de talent
Şi a tupeului culpabil,
Prostia e-un produs lavabil,
Iar banul, rege detergent.

epigramă de George Caranfil din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Vrând să aduc o rază de lumină
În lumea asta şi-aşa mult prea tristă,
Cu foaia-n faţă, luând un pix în mână,
M-am hotărât să fiu epigramistă!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Căci blestemată sunt de când eu te-am văzut.
Căci rouă cad peste-a toamei funingine
Şi mi se preling uşor pe trup
De parc- aş plânge.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când alţii plâng în locul meu
Şi trag cu greu pe trup a vieţii cruce
Şi-n ochii lor văd remuşcări
Şi-o dragoste amară, tristă.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când nimeni nu mai ştie de ce plânge
Şi-n faţa lui Christos îşi duc rând pe rând
cu greu pe trup a vieţii cruce.
Şi El îndurerat de dragostea amară, tristă,
Îşi blestemă pe cruce zilele
Şi rouă îi preling uşor pe trup
Privindu-mă- n a toamnei funingine
Şi plânge.

poezie de Otilia Leopold
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!