Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Any Drăgoianu

* * *

A fost doar o încercare,
și ne-am lăsat cuprinși
de păcate...
Brațele ce ne-au ținut
erau iluziile,
și, într-o dimineață,
s-au destrămat...
Am căzut amândoi
de la aceeași înălțime,
iar trupurile noastre
s-au strivit...
Cât de greu e să ne adunăm
bucățile împrăștiate!
Suntem
într-un film de groază
și regizorul a răgușit
strigând la noi...

poezie de din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Nicolae Labiș

Gol

Ne-a părăsit lumina, culoarea ne-a uitat,
Și șoaptele-și pierdură-nțelesul pe vecii,
Și trupurile noastre în gol s-au destrămat
Sub aiurarea nopților târzii.

Și gândurile noastre trecură fără grijă-n
Ostroavele-necate în destrămări de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fără de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luci Țunea

Doar castanii...

S-au întâlnit după ani și ani...
amintirile lor se ridicau stol,
se simțeau uniți,
reîntorși într-un trecut
ce-i urmărea cu aviditate...
erau cuprinși de emoții
prost stăpânite,
triști și fericiți totodată,
și... pentru o clipă
s-au lăsat vrăjiți,
uitând de temerile
ce i-au împresurat
o viață întreagă...
cu obrajii însuflețiți
și ochi strălucitori,
păreau îmbătați de lumină
și de speranță...
iar castanii,
cu florile ca niște lumânări roz,
iradiau sclipiri de auroră
pe aleea martoră
a tremurării sufletelor lor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bucovina

Bucovina -
mă-ntreb azi cu mirare
cine poți fi tu oare?
Nici nu mai știm și noi
de ne cunoaștem
sau suntem doi străini.
Avem același sânge,
aceeași mamă
pe amândoi ne plânge,
ai noștrii munți
pe amândoi ne-au apărat
și Prutul, setea
cât nu ne-a stâmpărat...
Dar au venit barbarii
și-n stăpânire te-au luat,
și-atât de crud
ne-au separat.
Iar azi cu îndârjire
cerem cu toți-unire
și într-un singur glas
răsune-a noastră limbă
în orice loc retras.
Că azi în țara mare
români din orice zare
cu gândul la-nfrățire
uniți toți în gândire
rup granițele noastre
și toți cu mic, cu mare
cântă.
E sărbătoare!

poezie de (5 mai 2008)
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Și Eu și Tu, noi amândoi

Mergând pe Drumul Robilor
prin galaxii și printre stele,
debusolați și obosiți,
apare chinul.
Și Eu și Tu, noi amândoi,
ne-am înțeles
să ne unim destinul.

Și Tu și Eu
iubindu-ne,
ne-am hotărât și ne-am luat.
Tu soț, iar Eu soția ta,
demult, dar încă n-am uitat.

Și Eu și Tu
ne amintim
de greul drum de la-nceput,
dar vorba Ta a fost un dar
iar zâmbetul și un sărut,
n-au fost în zadar.

Și Eu și Tu când ne iubeam
ca doi nebuni, zâmbind ziceam:
Tu doi urmași, unul și una,
sau, câți or fi!
Eu? Patru! Vreau să am.

Și Tu și Eu
ne amintim, prin câte grote
am trecut, cum am sărit
și ne-am zbătut,
de toate avem.
Anii s-au scurs,
se duc mereu,
și Eu și Tu am mai albit.
Copii sunt la casa lor
dar nu ne-au părăsit.

Și Eu și Tu
ne bucurăm
c-avem nepoți. Eu îi iubesc.
Să duc㠄trena” cum or ști,
au rădăcini și n-or pieri,
eu asta mi-o doresc.

Tu... din păcate ai „plecat”
pe Calea Laptelui. În „sus”.
Și… nu-i cunoști.
De când te-ai dus…
Eu singur rătăcesc haihui,
mă simt stingher al nimănui,
de-atâtea lacrimi ce-am vărsat,
izvorul dulce mi-a secat…
Plângând.
Dar nu-i nimic,
așteaptă un pic, că vin.
Cât de curând.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trup si...cuvant!

Poate-ntr-o zi si tu te vei schimba.
Vei fii așa cum te credeam?
Povestea ce-o alcătuiam
Nu e exact ce imi doream.

Și-a fost furtună-a fost și soare,
Și pașii ne-au purtat...
De ce s-a terminat iar, oare?
Și cineva iar ne-a furat...

Pe noi? Pe noi! Pe noi...
Acum suntem doar "eu" si "tu".
Au venit nori, au venit ploi
Păstrand acum un deja-vu.

Secunda nu trece. Totul e nud.
Privirile noastre unde se duc?
Trupurile simple, parca-s de lut
Modelează-mă iar, te readuc.

poezie de
Adăugat de EllaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Te-am ținut ascuns într-o parte a ființei mele, ca și cum aerul din plămâni ne-ar fi fost de ajuns la amândoi.

aforism de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ovidiu Cristian Dinică

Noapte umedă

astă noapte s-au desfăcut pereții

ca într-un film

pășeam pe iarbă printre craniile

pădurii

oase albe asemeni

unor margini de toaletă

pe care așezat cu picioarele

ascultam tăcerea rece

simțeam spatele tremurând

până ce greierii s-au alarmat

de gestul meu de gardian

ritmic respiram în fumul unui vis destrămat

umbră
și glas

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Răspunsul ei

Tu, dragul meu, mi-ai scris și ai riscat,
iar eu, citind, îmi dau, acum doar, seama
amândoi, din timpul de-altădat',
simțim la fel, dar vezi și tu că teama

a fost aceea care, între noi,
nu a lăsat iubirea se-arate.
Ți-am scris și eu, dorind ca amândoi
-i facem adevărului dreptate,

nu mai ocolim un lucru clar:
noi suntem, împreună, bucurie,
și ne simțim atât de bine chiar
atunci când, plini de noi și cu trufie,

ne lăudăm cu alte cuceriri,
prin viața agitată ce-am trăit-o.
Am suferit și eu, nu te miri,
dar tot ce-am scris, am rupt și n-am grăit-o.

De-acum, săruturi lungi vor pedepsi
și trupurile noastre însetate,
și buzele ce n-au putut vorbi,
căci nu-i târziu și... asta-i! Vezi, se poate!

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvânt de tânăr

Ne-am născut în ev de aur
și străbunii ne-au lăsat
țara – cel mai scump tezaur
pentru care au luptat.

Țara noastr㠖 e o casă,
unde toți am învățat
că muncind, viața-i frumoasă,
traiul mai îmbelșugat.

S-au jertfit mii de eroi
ca de pace s-avem parte.
Astăzi suntem la rând noi,
s-o păstrăm pe mai departe.

Noi vrem pace-n lumea-ntreagă;
Nu vrem arme, nici război.
Vrem oricine -nțeleagă:
Pacea lumii - iubim noi.

Dar dușmani în pragul casei
de-or veni, noi vom lupta!
Și cu prețul vieții noastre,
Pacea o vom apăra.

poezie de din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (1970)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Iubire cuantică

Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister și taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă

Noi ne-am iubit o veșnicie,
Chiar dinainte de-a fi viață.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafață.

Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voința și nevina
Erau Cuvânt și nu vorbire.

Și ne-am iubit adu-ți aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenții fără fapte.

Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naște.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaște.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viggo Mortensen

Într-un film, ești materie primă, doar o nuanță de culoare, iar regizorul face pictura.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Alin Ghiorghieș

Rugăciunea ceramică

A început ca o roată
de olar
ca o roată de cer olărit și ceramic.
La început a căzut o gărgăriță ceramică
și s-a spart în mii de furnici.
Apoi au căzut mii de furnici ceramice
și s-au spart într-o muscă.
Musca ceramică a căzut și s-a spart
în mii de bondari. Bondarii într-un câine.
Câinele ceramic a lătrat de mii de ori
ceramic
apoi a căzut
și s-a spart într-un stăpân...
Stăpânul ceramic a căzut și s-a spart
într-o femeie și un bărbat
ceramic
ceramică
și care au căzut și-au tot căzut
în păcat...
Păcatul ceramic s-a urcat
și s-a spart în iertări, în mii de iertări
ceramice
care au urcat, au urcat
și s-au spart într-un Cuvânt..

Apoi au mâncat din castroane de lut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Furtuni și stele

Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunși, feriți de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate

Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morți,
Între zori și nopți acerbe,
Între granițe de sorți

Ne-am iubit răpuși, albaștri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ și printre aștri,
Printre stele căzătoare

Am iubit murind, dar veșnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care strașnic
L-am simțit... și cât l-am vrut!

Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet și tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi

Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri și goi

Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire -ți aduc

Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!

Ne-am iubit război și pace,
Ne-am iubit noapte și zi,
Însă inima nu-mi tace
Și mai vreau a te iubi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trib XVII

Trib XVII - Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alții pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulțit ei nu s-au înmulțit
sau ei s-au înmulțit sau noi sau ei sau
și fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou – copiii tot copii
seara și dimineața tot seară și dimineață

acum în loc de copaci și fiare, de-ntuneric și frică
erau copaci și fiare, întuneric și frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună

în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare
noi am făcut din amintire
iar din lumini și unii și alții am făcut foc
și cărbune pe urmă
și pe urmă am făcut întuneric
amintirea: întuneric
pe alte două poteci, care nu mai erau cele dintâi,
nesiguri străini orbecăind
ne-am reîntors în pădure
unde toate potecile se-ncolăciră într-un ghem enorm
și unde ne aștepta zeul
ha! ha! ha! ha! ha! ha!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recviem

viața se stinge ușor
într-un trup de țărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...

luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...

gândurile s-au risipit
în noaptea de ceață...
dorințele au amuțit
în trupul de gheață...

iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranțele toate-au apus
ca stelele-n zare...

viața s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Karl era așa de frumos încât până și bucățile de gheață jucau de bucurie și după ce s-au săturat de jucat s-au așezat iar jos și au alcătuit tocmai cuvântul de care spusese Crăiasa Zăpezii că dacă are -l formeze Karl el are ajungă stăpân pe sine însuși, iar ea are -i dea lumea întreagă și o pereche de patine noi.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.
Costel Zăgan

Nud cu iepurași de câmp

Din frică ne-au făcut un templu
și ne-au băgat pe toți la-nghesuială
cică dea urmașilor exemplu
ne-au dezbrăcat apoi în piele goală

Și iarăși ne-au băgat la-nghesuială
cerul ca un șarpe Doamne fu strivit
pământ ocean și auroră boreală
brusc s-au întors spre asfințit

Cerul Doamne ca un șarpe e strivit
cică dea urmașilor exemplu
pe funia dintre plus și minus infinit
din frică ne-au făcut un templu

Și ne-au băgat pe toți la-nghesuială
să ne vopsim și zilele cu smoală

poezie de din Cezeisme II (10 aprilie 2011)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vivian Ryan Danielescu

Eternitate

Eternitatea ne-a găsit
Pe bancă pe amândoi
Iubirea nu ne-a părăsit
Acea statuie printre eroi

Si oboseala m-a cuprins
Sprijin capul usor răvășit
Vânjos tu esti acelasi ins
Acel caracter nestingerit

Avem timp dar n-avem glas
Si ochii ne privesc in gol
Am sta o vesnicie la taifas
Am bea cafea de-ar fi un hol

Voi ne-ați uitat dar vă iubim
Când treceți pe la noi veniti
Noi suntem goi dar tot trăim
Si fără suflete tot vă iubim

Suflete noastre au plecat
Si ne privesc acolo sus
Când pe bancă ne-am azezat
Ne-au îmbrățișat s-au dus

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dintr-o întâmplare

m-am trezit îndrăgostit
mă tem că lumea
începe cu noi doi
din brațele mele
din coapsele tale
atom cu atom ne adunăm
concepem viața celulă
cu celulă cum e în scriptură
m-am temut că e târziu
dar coconul pe care-l purtai
a prins puls în nemărginire
mă tem că e vremea ta
sufletele noastre s-au prins
într-un ram virgin și verde
stăm zâmbet lângă zâmbet
de la apusul soarelui până la răsărit

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În catacombe

Pe aceste idealuri care ne-au
băgat în Evul Mediu
nu le-a pictat nimeni nici pe
podea, astfel că,
ascunzându-ne în grote de frica
de a nu tăia castraveții precum
toată lumea, suntem nevoiți
acceptăm că Soarele a fost la
început o libelulă și acum joacă
rolul deloc ieftin al unui țurțure
pensionar. Nici nu ne mai
prefacem că am fost la grădiniță,
oricum sângele nostru trece dintr-o
eră în alta fără noi.

De-a lungul protonilor s-au
constituit ziduri deloc subtile,
care ne ajută prea mult facem
deosebirea între greiere și petrol,
afumându-ne cu lumina spongiosă
și fericită care doar în
peșterile fudule se poate naște
fără dureri.

Am ajuns deja prea mulți sub
stalactite, învierea neuronilor
care îi împodobeau pe strămoșii
noștri va deveni un eveniment cam
banal, apt doar de a se transforma
într-un film care se va pierde nonșalant
printre cartilagele noastre mult prea
maleabile față de urletele din orice
carte ce ne iese în cale,
ajungând toți un fel de popor care
nu are nevoie de imn,
ci doar de nițică înțelepciune
revocabilă.

În cele din urmă, ne amintim că
suntem doar în niște catacombe
în care nu putem găsi decât
moaștele vedeniilor noastre de acum
zeci de ani, devenite mult prea aprige
cu coșmarurile noastre ieșite din
romane și tapițerii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook