Unui O.R.L.-ist

Faptul nu-i un fapt absurd:
Cu un tratament mai vechi,
L-a făcut pe unul surd
Să ciulească din urechi!

epigramă de Ştefan Marinescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul vechi

Mi-ajung, din Europa, la urechi,
De la acei ce educat-au gustul,
Superlative despre vinul vechi;
La noi, abia se învecheşte mustul...

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2014)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne numărăm

iubito ştii că unul nu se numără
niciodată nu a existat în ecuaţia noastră
şi
că unul l-a făcut pe doi în taoism
la noi unul nu l-a născut pe doi
ci doi l-a născut pe trei
în taoism doi a făcut toate celelalte
este echivalent cu unul plus unul
dar unul simplu unul nu se numără
este un fel de zero peste care suflă vântul
şi
ne numărăm de la doi
doi face pe trei, trei s-a născut după nouă luni
şi
doi face pe patru
deja e kafka, lumea se ascunde de lume

ce trece de patru, iubito
e familie numeroa
să mai numărăm odată
până la doi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Situaţie critică

După metode noi şi vechi
Unii din cei de sus se râd
Cu gura până la urechi
Dar gestul nu-i comic e hâd

După ce-au jecmănit o tară
Unii dintre aleşi se râd
Ne fug românii pe afară
Şi lucru nu-i comic că-i hâd

Dacă ne înşeală cu brio
Pe sub mustaţă ei se râd
În loc să ne spună adio
Şi asta nu-i comic că-i hâd

Când naţia e năucită
Ei continuă să râdă
Politica o fac sucită
Şi asta-i o treabă hâdă

Să li se dea un tratament
Care să-i facă omenoşi
Sigur a venit momentul
Să fie mult serioşi

Azi după anii de regres
Să renaştem ca o iarbă
Să ducem viaţa spre progres
Să nu mai râdă ăştia-n barbă

Ca-n coarnele furcilor
Nu dă bine şi nu-i fain
Vom fi de râsul curcilor
Dacă ne mai râd on line.

poezie de David Boia (24 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Redus la absurd

Prin reducere la absurd
dimineaţa păsările cântă deşi pământul de rouâ e surd.
Prin această inovatoare
reducere la absurd
Dumnezeu la abac îşi numără oasele
printr-o aritmetică stătătoare...
Culmea este
că ne dă nouă mereu cu craniu în loc de virgulă!
Tot prin reducere
la absurd
florile înfloresc oamenii şi lunile anului
se schimbă de zile
dar zilele
prin această absurdă reducere
devin inutile.
E absurdă reducerea asta frumoasă
la absurd
şi te-ncrunţi şi mă-ncrunt
fiindcă eşti şi nu eşti
deşi sunt şi nu sunt...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elan Swartzenberg neagă faptul că Mădălina Radu ar fi unul din motivele de divorţ

Vreţi să ştiţi care-i pricina?
Eu vă spun, nu-i Mădălina.
Noi te-om crede când ţi-o creşte
Bucăţica ce-ţi lipseşte.

epigramă de Mike Farkas (19 septembrie 2008)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, Fiul Cel Unul născut, Care este în Sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

în Sfânta Evanghelie după Ioan, 1:18, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratament neconvenţional

Dacă ţi-e recomandat,
Un somn lin, nesacadat,
Cel mai sigur tratament
E să intri-n Parlament.

epigramă de Anastase Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihilism social

de fapt nu stă nimeni în genunchii tăi
nevoia de a împărţi orice în timp
e doar pentru el
şi dumnezeu e singurul bad ass de pe aici
chiar dacă avem bunăvoinţă unul cu celălalt
vom rămâne tăcuţi şi ascunşi pentru apropiere
şi oricât ne-am împinge inimile în afară
cât de mult unul spre celălalt
noi suntem doar o stare a creaţiei
un gând care nu se poate opune acestui fapt
dumnezeu e nebun.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malpraxis

Chirurgului i s-au adus acuze,
C-ar fi gustat în cramă vinuri vechi
Şi-n loc să bage silicon în buze,
L-a injectat în lobi, dar la urechi.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cine are urechi de auzit s-audă!"

Adeseori, acest îndemn străvechi
E folosit de şef, în vremuri grele,
Iar eu, să-i demonstrez că am urechi,
Ascult şi-obligatoriu... mişc din ele.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2013)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi, cine nu e surd e absurd.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul Răspunderii

1
Unul ar fi vrut să are
Şi să se însoare-n sat
Unul ar fi vrut să are
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să are,
Şi de-atunci n-a mai arat

Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul viu din fier tăcut.
Unul ar fi vrut să-şi crească...
Azi pe crucea lui e-o cască...
Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul... Nu l-a mai crescut

Unul ar fi vrut să zboare
Către ceru-ndepărtat.
Unul ar fi vrut să zboare,
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să zboare,
Şi de-atunci n-a mai zburat.

Unul ar fi vrut să cânte
Cântul paşnicelor munci,
Dar l-au frânt obuze frânte;
Unul ar fi vrut să cânte,
Nu a mai cântat de-atunci.

Unul ar fi vrut să crească
Unul ar fi vrut să are
Unul ar fi vrut să cânte
Unul ar fi vrut să zboare!

Vreau să-mi cresc cântecul meu!
Vreau să-mi ar cântecul meu!
Vreau să-mi cânt cântecul meu!
Vreau să-mi zbor cântecul meu!

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Viorel Vaida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaunul

Piesă într-o garnitură
Lângă masă, pat, dulap;
Are unul bun de gură
Scaun stil, dar nu la cap.

epigramă de Ştefan Marinescu din Păcate amestecate (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovatul

Vinul vechi, adus din cramă,
L-a-mbătat, l-a făcut praf...
Vrând să-şi fac-o epigramă,
A ieşit un... epitaf!

epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba întrebi un surd ce-i aia reducere la absurd.

aforism de David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aura este cunoscută din cele mai vechi timpuri prin descrierea ei de către clarvăzători sau prin "pipăirea" ei de către persoanele senzitive. Ea se poate întinde de la câţiva centimetri până la un metru sau chiar mai mult. Oamenii fiind unicat pe planetă, aura lor diferă de la individ la individ, variind ca dimensiune şi culoare.

Ştefan Marinescu în Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că cele mai mari satisfacţii oferite de viaţă sunt încercate de aceia dintre noi care şi-au făcut un obicei din a realiza ce este mai bun cu ceea ce au. De fapt, faptul că facem mai puţin decât maximum ne influenţează psihic.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa de fiecare zi

... Şi în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta ţării bate –
La toate cele, Cerul parcă-i surd.

Doar veşti năprasnice se-aud din zare
Şi-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În ţara asta şi-au făcut cuibar.

Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide pieţe,
Doar feţe împietrite întâlneşti...
Şi -aştepţi ca toată firea să îngheţe
De încrâncenarea firii omeneşti.

Sălbatică şi dură e natura
În ţara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Şi-njurături azvârle toată gura –
Şi toată ţara, pare-se, a căpiat.

Nici pruncii nu mai poartă-n ochi seninul,
De parc-ar şti ce răi sunt cei mai mari;
De parcă de la piept sug doar veninul
Şi răului-i sunt tineri emisari.

Pe dos sunt toate, lumea e întoarsă
Pe dos – în veacul ce se-arată strâmb...
De bunătate, firea pare stoarsă
Şi doar năprasne poartă în carâmb.

Şi-aşa, în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd;
Ne mor speranţe-abia înfiripate –
La toate-acestea – Cerul pare surd...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că-i surd n-ar fi cine ştie ce defect. Dar e şi absurd.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita Stănescu este un poet care se mira de orice. El se mira şi de faptul că oamenii aud şi au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fără urechi? Mă rog, da se zice că aşa este în poezie, să te miri de toate şi să le pui pe toate unele subt altele, în rânduri scurte, ca să se vadă că sunt versuri.

perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!