Singurul obstacol ireductibil este Sfântul. Numai un sfânt ar fi la înălţimea acestui fel de eroism în răul pe care-l desfăşoară în zilele noastre adversarul. Iată adevărul care ne luminează, dar ne şi condamnă, căci noi nu suntem sfinţi. Şi cine ar dori, cu adevărat, să devină aşa ceva? Dar, pentru a deveni sau a rămâne oameni, pur şi simplu, în eroziunea universală provocată de neant, trebuie să tindem cu pasiune spre sfinţenie; altminteri, vom fi măturaţi la o parte.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încarnările iau asupra lor problemele şi confruntarea cu Răul. De aceea avem uneori avem impresia că ele suferă, dar nu este aşa. Dar îngerii reprezintă o categorie specială, ei nu iau problemele asupra lor, ei le rezolvă pur şi simplu. Dacă există o problemă, îngerii sunt cei care rezolvă, atât pentru sfinţi cât şi pentru încarnări. Şi uneori trebuie să li se spună: "Nu interveniţi încă, pentru moment noi suntem în acţiune pe scenă. Veţi interveni când vă vom cere". Ei sunt la uşă, gata să intervină, atât de nerăbdători să intervină!

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care adversarul recurge la un argument superficial sau sofistic, pe care-l sesizăm de îndată, putem, desigur, să-l contracarăm arătând penibilul şi superficialitatea argumentului; dar mai bine este să răspundem printr-un contraargument la fel de superficial şi sofistic, pentru a-l putea pune în încurcătură. Căci nu adevărul e important, ci cine câştigă.

Arthur Schopenhauer în Arta de a avea întotdeauna dreptate, Stratagema XXI (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe de altă parte, niciun grad posibil de sfinţenie sau de eroism care a fost atins vreodată de vreunul dintre cei mai mari sfinţi nu este dincolo de ce a hotărât El să producă în final în fiecare dintre noi. Lucrarea nu va fi încheiată în viaţa aceasta: dar El vrea să ne ducă la un stadiu cât mai avansat înainte de moarte. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să fim surprinşi dacă avem greutăţi. Când un om se întoarce la Cristos şi pare că îi merge destul de bine (în sensul că unele obiceiuri rele sunt corectate acum), el are deseori sentimentul că ar fi normal ca lucrurile să meargă acum fără probleme. Când vin necazuri – boli, probleme financiare, noi ispite – el este dezamăgit. El are sentimentul că aceste lucruri poate că ar fi fost necesare să-l trezească şi să-l facă să se pocăiască în zilele lui rele de demult; dar de ce acum? Deoarece Dumnezeu îl îmboldeşte acum spre un nivel mai înalt: îl pune în situaţii în care va trebui să fie mult mai curajos sau mai răbdător sau mai iubitor decât a visat vreodată că poate fi. Nouă ni se pare că nu este necesar: dar lucrurile se petrec aşa pentru că noi încă nu avem nici cea mai vagă idee despre lucrul extraordinar pe care vrea El să-l facă din noi.

C.S. Lewis în Creştinismul redus la esenţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aştepta la nimic! Pur şi simplu, lasă viaţa să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experienţă este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experienţă este recunoaşterea a cine şi ce suntem noi. Recunoaşterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuţi de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic şi nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipseşte ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experienţă a mea din trecut. Chiar şi experienţa este văzută în noi, indiferent cât de măreaţă ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuşi este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăşi, este această beatitudine de A FI. Experienţele vin şi pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul nostru este simplu, modest, poate banal, dar e cel mai sincer şi adevărat: românismul. Nu avem pretenţia de a-l monopoliza, spunând că noi suntem unşii lui Dumnezeu, ultima speranţă, ultima rezervă. Neamul nostru nu are o ultimă rezervă, el are o rezervă continuă, încadrată în ritmul etern al vieţii, care curge şi se preface spre o ţintă necunoscută nouă, dar pe care o dorim bună. Vom scrie, vom gândi, vom lupta pentru acest crez sfânt.

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată Sfânt îţi mulţumim

Cât de scump este Cuvântul
Tău Isus ce ni-l mai dai
Noi să stăpânim pământul
Şi să fim cu Tine-n rai

Cât de scumpă e Scriptura
Ce Isus ne-ai dăruit-o
Ca să ne schimbăm făptura
Fiecare ce-am primit-o

Şi cât este de actuală
Cartea Ta o scump Isus
Luminează lumea goală
Cu adevărul Tău Isus

Căci şi azi se împlineşte
O Isus al Tău Cuvânt
Şi viaţă dăruieşte
Omului cu suflet frânt

Nu mai este nicio carte
Mai reală pe pământ
Ea pe oameni îi desparte
Pentru Tatăl nostru Sfânt

Ea desparte-n două lumea
Şi întrega omenire
Oferindu-ne azi culmea
Credinţei în mântuire

Ce reală e Scriptura
Şi azi ce se împlineşte
Ea descrie viu făptura
Pe Hristos ce nu-l primeşte

Carte Sfântă necesară
Pentru întreaga omenire
Numai Tu ne vrei afară
De la moarte şi pieire

Nicio carte nu ne arată
Adevăru aşa corect
Nici viaţa cea curată
S-o descrie mai concret

Numai Biblia rămâne
Singura comoară Sfântă
Ce viaţa din fărâme
O reface cum cuvântă

Biblia e Adevărul
Celui Sfânt şi Prea Înalt
Ea rămâne veşnic ţelul
Spre viaţa ce s-a dat

Ce reală e Scriptura
Ce şi azi se împlineşte
Ea ne oferă-nvăţătura
Nouă ce ne trebuieşte

Să trăim în sfinţenie
Viaţa nouă şi curată
A Domnului să ne fie
Viaţa-n fiinţa noastră dată

Glorie dar Lui Hristos
Tatălui din cer onoare
Din pedeapsă căci ne-a scos
Să ne ofere-n veci salvare

Tată Sfânt îţi mulţumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Noi copiii Tăi să fim
Fii în veci dar onorat
31-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce trebuie noi să învăţăm de-a lungul zilei este să rămânem. Trebuie să te opreşti pentru a putea rămâne, dar rămânerea depăşeşte oprirea. Numai rămânând acordăm instrumentul prin care răsună sunetul Fiinţei, mereu prezente în adâncul nostru. Omul care rămâne intră într-un fel de linişte esenţială care formează ecranul pe care se proiectează Fiinţa prezentă în profunzimea lui. A rămâne înseamnă a învăţa să asculţi profunzimea. Când rămâneţi, este ca şi cum o perdea s-ar ridica sau ca şi cum un zid ar cădea. Un obstacol este depăşit şi, încet sau subit, te simţi o persoană diferită.

citat clasic din K.G. Durckheim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuget neîntinat

Evanghelia cea Sfântă cine astăzi o trăieşte
E ferice acum de el căci viaţa o primeşte
Cine dar azi se hrăneşte din al Domnului Cuvânt
El trăieşte în lumină şi merge spre cerul sfânt
Căci se-ncrede-n Dumnezeu şi Scriptura o trăieşte
În viaţa lui de aici tot mai mult se curăţeşte
A lui cuget nentinat spre Cuvântul Celui Sfânt
Zi şi noapte se îndreaptă de aici de pe pământ
Evanghelia iubirii lui îi este căpătâi
Şi aleargă-n sfinţenie doar spre dragostea dintâi
Adevărul Sfânt al vieţii cine-l caută acum
E pe-a vieţii vii cărare şi Hristos îi este drum
Căci lumina sfânt-a vieţii prin Hristos doar ni se arată
Să trăim neprihănirea o viaţă fără pată

Numai cine dar veghează să trăiască viu Cuvântul
Are astăzi biruinţă căci Hristos îi este drumul
Evanghelia cea Sfântă nouă ne e azi destin
De aceea în lumină Domnului eu mă închin
Vreau a Ta împărăţie Tu Isuse să domneşti
Să ne fii stăpân în viaţă — odată să ne primeşti
Sus în cerurile sfinte pentru veci noi să-ţi slujim
Cei ce astăzi te chemăm vrem mireasă să îţi fim
Căci în inimă o Doamne pentru veci noi te dorim
Betania 10-11-2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa în noi, rămâne

La noi, în România
credinţa a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.

Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.

Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viaţă avem parte,
suntem tot împreună.

Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câştiga reduta,
vom deveni eroi.

Aşa e scris în carte.
Credinţa în noi rămâne.
Vom duce mai departe
tradiţii vechi, străbune.

poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem obligaţi să producem adevărul tot aşa cum, la urma urmelor, suntem obligaţi să producem şi bogăţiile, şi trebuie să producem adevărul pentru a putea produce bogăţii. Şi, pe de altă parte, suntem în egală măsură supuşi adevărului şi în sensul că adevărul face legea; discursul adevărat este cel care, fie şi doar în parte, decide; el vehiculează, propulsează prin sine efecte de putere.

Michel Foucault în Trebuie să apărăm societatea (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseală: teren de vânătoare al demonului. Pentru că orice poate deveni ispititor aici, dacă e vorba de ceva de ajuns de intens sau excitant, măgulitor, facil şi pretext pentru a evada...

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre iad e pavat cu multă iubire şi intenţii bune şi datorită faptului că nu avem înţelepciunea să discernem nu ştim ce e bine sau rău pentru noi şi nu ştim cine suntem noi cu adevărat. Luăm răul şi întunericul, aşa cum ne sunt date, şi care vin la pachet cu iubirea şi lumina. Însă doar noi suntem reponsabili să transformăm iadul în rai.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proza trebuie să fie istorie şi timp condensat: Trebuie să lupte pentru înfrângerea mizeriei şi biruinţa visului. Dar ca să izbuteşti să faci aşa ceva e nevoie, după cum spune Camus, să-ţi acorzi încredere şi să lucrezi pînă la istovire. Eu trăiesc cea mai fascinantă luptă, aceea de a deveni un scriitor bun. Scriitor sînt, dar trebuie să fiu unul cu adevărat bun, altminteri nu merită să ţin creionul în mînă.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adversarul trebuie înfuriat: căci astfel el nu mai este capabil să judece corect şi să profite de ascendentul pe care-l are, eventual, asupra noastră. Îl putem înfuria fiind pur şi simplu impertinenţi, sâcâindu-l şi fiind în chip vădit nedrepţi cu el.

Arthur Schopenhauer în Arta de a avea întotdeauna dreptate, Stratagema a VIII-a (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre iad e pavat cu multă iubire şi intenţii bune şi datorită faptului că nu avem înţelepciunea să discernem nu ştim ce e bine sau rău pentru noi şi nu ştim cine suntem noi cu adevărat. Luăm răul şi întunericul, aşa cum ne sunt date, şi care vin la pachet cu iubirea şi lumina. Însă doar noi suntem reponsabili să transformăm iadul în rai, pentru că cei responsabili pentru ce ne-au transmis, de cele mai multe ori, nu mai sunt de mult alături de noi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi înţelept ca noi, cei care trăim în acest veac agitat, să medităm îndelung şi adesea la viaţa noastră şi la zilele noastre înainte de a da ochii cu Dumnezeu în pragul veşniciei. Căci noi suntem făcuţi pentru veşnicie la fel de sigur cum suntem făcuţi pentru timp şi, ca fiinţe morale responsabile, trebuie să ne preocupăm de amândouă.

citat clasic din A.W. Tozer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai o dată

Evrei 9:27
Oamenilor le e rânduit
Să moară numai o dată
Tatăl cum a hotărât
Dar urmează o judecată

Căci o viaţă omul are
S-o trăiască pe pământ
De Domnul în ascultare
Şi al vieţii Cuvânt Sfânt

Aceasta dar ni s-a dat
Iată pentru omenire
S-avem sufletul curat
Parte având de mântuire

Căci iată numai o dată
Oamenii sunt rânduiţi
A trăi aici să poată
De Domnul spre fi primiţi

Ori respinşi din neascultare
De Cuvântul Celui Sfânt
Căci în suflet nu se are
Dragostea pentru Cuvânt

Doar o singură viaţă
Omul iată aici are
Chiar dacă el îşi înalţă
Fiinţa-n binecuvântare

El în firea pământească
Altul nu va mai trăi
Ci în cea duhovnicească
Domnul de va hotărî

Căci Domnul Isus Hristos
Stăpâni-va-ntreg pământul
Când domi-va aici jos
Să-mplinească tot Cuvântul

Fiinţele duhovniceşti
Toate atunci din omenire
Cu armuri vii şi cereşti
Vor avea-o cerească fire

Nu ca oameni pe pământ
Ci ca îngeri o să fie
Dup-al Domnului Cuvânt
În Noua Împărăţie

Oamenii ce-or să trăiască
Ca şi oameni pe pământ
Vor avea copii să-i crească
Dup-al Domnului Cuvânt

Însă cei din noua fire
Ce-au fost iată mântuiţi
Vor trăi-n neprihănire
Ca şi îngerii cei sfinţi

Domnul toate-a râţnduit
Şi iubirea şi lumina
Pentru omul mântuit
Ce-l slujeşte-ntodeauna
08-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice pas până la Adevăr este minciuna. Căci Adevărul este tărâmul fără paşi şi fără căi. Când păşim către el, plecăm din casa Adevărului, spre Devenire. "Stai aici" spunea cineva", unde tot pleci?". Stai aici ca Adevăr. Adevărul este A-Fi-ul pe care toţi îl suntem. De aceea orice încercare de a-l căpăta este sortită pierii. Cum să capeţi ceva, să ajungi la acel ceva, când deja îl suntem? Mai bine să observăm de unde Gândul/Credinţa ca noi şi Adevărul nu suntem acelaşi lucru? Cine crede asta? De ce? Înainte de a pleca spre Adevăr, cine ne îndeamnă? Care e natura lui? După ce descoperim toate acestea, a dispărut şi "dorul de ducă" după un aşa închipuit Adevăr, ce este de fapt o imagine despre Adevăr.

citat din Laura Averchi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom sfinţi prin cuvinte

Cu dragoste vom atinge veşnicia nepromisă
Şi vom culege flori de suflet fericit
Noi suntem adierea nopţii în lumina lumânării vii
Vom ajunge la un consens al vieţii
Şi vom străbate fiecare clepsidră a timpului
Cu lacrimi de cerneală pe o cutie veche
Lumina este cea ce ne va cununa cu lauri
Lumina este singura cale spre Divin
Numai crezând în lumină, vom fi îngeri
Numai visând la cele sfinte
Ne vom sfinţi prin cuvinte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai entuziasmul impersonal pentru ceea ce ştii că este adevărat în gândirea ta şi pentru ceea ce simţi că este frumos în închipuirea ta, numai aceasta îţi pune pe frunte semnul celor chemaţi. Şi dacă un tânăr cu minte şi cu inimă, dar care se îndoieşte încă de sine, ne-ar întreba: "Prin ce să cunosc dacă sunt dintre cei aleşi?", i-am răspunde repetând un aforism zis odinioară: "Acela are vocaţiune, care în momentul lucrării se uită pe sine". Căci ceea ce împiedică atâţia oameni, de altminteri inteligenţi, de a vedea bine, de a gândi adevărat şi de a scrie frumos şi ceea ce îi condamnă să rămână totdeauna mediocri este tocmai mărginirea personalităţii lor în interese exclusiv individuale. Prin negura egoismului nu străbate lumina adevărului, nici căldura frumosului.

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!