Chirurgului dr. Tzaicu

Noi, amândoi, avem destul talent,
Dar ştii ce-mi spune Muza speriată?
Ca dumneata să-mi fii mereu client,
Iar eu al dumitale, niciodată!

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorului Argetoianu

Amândoi avem talentul
Să ucidem biata lume.
Eu cu stihuri şi cu glume,
Dumneata... cu tratamentul!

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În creaţia dumitale există ceva, n-aş putea spune ciudat, dar ceva surprinzător, ceva neobişnut. Se înţelege, lucrurile dumitale sunt frumoase, ba chiar minunate, însă, pe ici pe colo, se găseşte în ele ceva straniu, întunecat, după cum dumneata însuţi eşti întru câtva sumbru şi bizar. Iar stilul unui muzician este întotdeauna el însuşi.

Joseph Haydn în conversaţie cu Ludwig van Beethoven
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene improvizate

Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.

Ai tot ce-ţi trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale şi tipografie, -
Dar n-ai talent.

Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi şi tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de şcoală, -
Dar n-ai talent.

La cafenea când vii alene
Îţi iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.

Iar când te duci să scrii acasă
Un nou articol vehement,
Te strâmbi urât, te-aşezi la masă...
Dar n-ai talent.

Avântul tău şi idealul
Plasat în ţară cu procent
Îţi saltă-ntruna capitalul, -
Dar n-ai talent.

Constaţi de două ori pe lună
Că-ţi dă bilanţul excedent.
Negustoria merge strună, -
Dar n-ai talent!

Eşti fără scrupul şi măsură
Când vrei să scapi de-un concurent.
Îţi fierbe sufletul de ură, -
Dar n-ai talent.

Nu ne distruge dintr-o dată,
Catone, fii mai indulgent!
Tu ai o mutră indignată, -
Dar n-ai talent...

(în onoarea ilustrului Tăslăoanu)

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sărut

Să-mi fii motivul de a scrie
Un ultim vers, atât aş vrea,
O lacrimă de bucurie,
Care din suflet va cădea

Să-mi fii atingerea plăcută
În dimineţile târzii,
Privirea caldă şi tăcută,
Care şopteşte... vreau să-mi fii

Să-mi fii culoare în trăire,
Pictează-mă în curcubeu,
Eu să-ţi fiu cer, tu fi-mi iubire,
Iar amândoi să fim mereu

Să-mi fii apusul enigmatic
Indiferent de anotimp,
Sărutul ultim şi sălbatic,
Prin care vom fugi din timp

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumneata zici "un om cu tact". Fie. Nu vei răcni niciodată, nu vei sparge niciodată nimic, nu vei îmbrânci pe nimeni. Politeţea este metafizica dumitale. Te supraveghezi ca pe un edificiu public. Poliţia este vocaţia dumitale. Ai etaje şi apartamente interioare pentru fiecare sentiment sau gând, ai scări şi ascensoare care te duc precis de la o gândire la alta. Eşti portarul acestei clădiri: controlezi cine intră şi cine pleacă, închizi uşile, stingi lumina, faci ordine. Îţi creşti cu atenţie plantele de apartament, le tai ramurile care îndrăznesc să crească neregulat, propteşti tulpinile care se îndoaie, retezi coroanele ce se ridică prea înalt. Nu suporţi pădurile, te simţi bine numai în parcuri. Iar dumneata eşti propriul dumitale parc. Aş vrea să ştiu dacă n-ai întrezărit niciodată umbra morţii dincolo de micile certitudini pe care le cultivi...

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorului Titus Hotnog, autorul "Vrăbioiului alb"

N-aş vrea să te iau la vale,
Dar un lucru vreau să-mi spui:
Vrăbioiul dumitale
Pentru ce nu scoate pui?!

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii vorba românească
De la moşi-strămoşi lăsată,
Că un câine care latră
Nu te muşcă niciodată?

catren de George Topîrceanu din Cânele ovreiului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nigrim lui Cincinat

Suspinând pe la ferestre
Întristate madrigale,
Luna-i veselă, maestre,
Ca... chelia dumitale!

epigramă de George Topîrceanu din Parodii originale
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie doar ca mine...

Nu am să scriu ca dumneata
Maestre Gârbea, niciodată,
Pentru că ţin la viaţa mea
Şi-a dumitale, totodată!...

epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult nu mai ştiu ce se petrece în lume, nici în Rusia, nici aici. Uite, am străbătut Dresda şi nu-mi amintesc cum arată Dresda. Ştii şi dumneata ce mă absoarbe. Întrucât n-am nici o speranţă şi în ochii dumitale sunt un zero, ţi-o spun deschis: pretutindeni nu te văd decât pe dumneata, de rest nu-mi pasă. De ce şi cum te iubesc, nu ştiu.

Dostoievski în Jucătorul (1867)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU MUZA VREAU SĂ-MI VĂD...

Eu muza vreau să-mi văd o dată-n zori!
Putea-va, oare, Ceru-a nu dori,
Să-i las deschisă poarta mea de flori
Prin care trece versul zi de zi?

În faţa muzei mele vreau să-nchin
Paharu-n care-am pus iubiri de vis
Cu mierea lor dar şi cu mult venin
În care Iad a fost şi Paradis,

Eu muza vreau să-mi văd cu gând păgân
Şi s-o iubesc aşa cum n-am iubit,
S-o-nvăţ a şti că-i sunt pe veci stăpân
Prin versu-n care-i sunt mereu robit;

Cum muza mea himeră-n veci va fi
Şi versul meu va fi topit de timp,
Visând că, totuşi, o să fie-o zi
Când voi vedea şi muza mea-n Olimp!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste...

De ne-am naşte mereu din adânc de mormânt,
Fericiţi să ne-ntoarcem amândoi pe pământ,
Să te naşti iar femeie, să mă nasc iar bărbat,
Să-mi fii iar nebună să-ţi fiu iarăşi păcat...

Şi să fug după tine şi să râzi cum râdeai
Să-ţi prind aripi, şi-n vise tu să fii Lorelei
Să nu poţi făr de mine, să-ţi fiu unicul gând...
Iubindu-ne veşnic pe pământ renăscând.

Corneliu Subotnicu (23 martie 1996)
Adăugat de Corneliu Subotnicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

De ce-mi dai, Doamne, atâta har
Şi atât de mult talent?
Când eu nu fac decât să-l pierd
Din teama să-mi pun gândurile pe hârtie.
Şi ce milă-mi e
De caietele pe coperta cărora
Am scris frumos poeme;
Căci paginile-s numai albe şi pustii şi scrum,
Iar foarte rar-şi aproape niciodată
Se-ascunde tainic printre ele
Câte-un vers sau câte-un rând.

Ce-s eu?
Ce vezi în mine?
Poeţi în astă lume sunt destui!
Mă tem prea evident să cad în lumea lor
Prea Sfântă pentru alţii,
Divină pentru mine,
Aşa că rătăcesc mereu
Între aste două lumi opuse pe vecie:
Noi muritorii şi noi poeţii,
Prea aiurită să-mi dau seama căreia îi aparţin,
Şi momentul de cuget îl amân fără sens,
Parcă sigură că cineva mă va lămuri.

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muze

N-are rost să o mai scald,
Nici să mint nu-i manieră;
Eu prefer muza la cald,
Păstorel la frapieră!

epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi avem acelaşi talent, dar toţi ar trebui să avem şanse egale pentru a ne dezvolta propriul talent.

citat din John F. Kennedy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumneata naşte-te, spune guvernul german cetăţeanului german, şi noi facem restul. Dumneata să nu-ţi baţi capul.

Jerome K. Jerome în Trei pe două biciclete
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi tot vorbeşti

Ce-mi tot vorbeşti de geniu şi talent,
De capul prost, de cap inteligent?
Escrocherii, zorzoane de prisos!
Eu te-aş ruga să fii cuviincios.

epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iubire

Eu te iubesc cu pasiune,
Al meu iubit ce faci cât mii!
Şi-aş spune la întreaga lume
Că numai mie-mi aparţii!

Că eşti al meu, că ne iubim
Şi că ne pierdem amândoi
Când soarele de dimineaţă
Ne găseşte sinceri, goi.

Că noi nu mai avem secrete
Când dansăm tango, mereu
Ne rătăcim în sentimente
Şi ne oprim din dans cu greu.

Aş spune-oricui şi la oricine
Dar nimeni, nici tu nu mă crezi.
Căci mă trezesc când ziua vine,
Iar tu, iubitul meu, te pierzi..

poezie de Cristina Cazadoi
Adăugat de Cristina Cazadoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, Făt-Frumos, călare pe un cal alb, care merge şi învinge răul, în numele meu, al dumitale, al dumitale, al tuturor. Este o credinţă. Avem nevoie de credinţă? Da. Avem nevoie de basm? Da.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mi duritatea expresiilor, dar mi-ai cerut adevărul. Judecă deci singură! Cărui fapt aş putea atribui... cum să zic... insistenţa dumitale, dacă nu cochetăriei - recunosc, inexplicabilă pentru mine - sau dorinţei de a verifica ce influenţă mai poţi avea asupra-mi? Drumurile noastre s-au despărţit cu totul! Am uitat totul, durerea a trecut de mult timp, acum sunt un alt om! Dumneata eşti căsătorită, fericită (cel puţin în aparenţă), ai în societate o situaţie de invidiat. Atunci la ce bun o nouă apropiere între noi? În definitiv, ce sunt eu pentru dumneata, sau dumneata pentru mine? Noi nu ne mai putem înţelege acum unul pe altul. Între noi nu mai este azi absolut nimic comun, nici în trecut, nici în prezent! Mai cu seamă... mai cu seamă în trecut!

citat din Ivan Turgheniev
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!