Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Iluzii

Un prizonier, așa mă simt în lumea asta -zisă "mare",
Mulți cred că este loc destul și soare pentru fiecare.
Toți știm că nu-i deloc așa, că inegal e împărțită
Și bine și pământ și soare, și viața -luptă - scump plătită.
Că unii vor să aibă tot, dar nu cu trudă și talent,
Iar cei mai mulți, abia de pot să strângă-n pungă chiar și-un cent.
Mă simt închisă-ntr-o –ncăpere, ce are peste tot oglinzi
Și-mi deformează fața straniu, iar trupul mi-e strivit de grinzi.
Mă înconjoară zidul strâns și aripile mi le frânge,
Oglinzile mă spionează și sufletul din mine plânge.
Aș vrea să strig, să dau de veste că aripi de lumină port
Și zbor în lume către soare că sufletul nu-mi este mort.

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

E primăvară iar

E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Și am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Și câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viața mi se trece.
E primăvară iar,
Șivrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajiști
Verzi și de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Și-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Și mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Și în sufletul meu?!

poezie de (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Azi nu aud

Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.

Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.

Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Drum

s-a spart...
fruntea
în mii de gânduri
și idei
către margini...
către drum de suflet...
Fac autostopul și strig
hei... tu!
oprește-ți sufletul
din goana cea nebună!
eu sunt ca tine,
ia-mă și pe mine!
Dar...
sufletul îți trece
ce nălucă!
șoseaua rămâne goală
pantoful... găurit
și el a rămas înmărmurit
asfaltul arde
iar în pământ
lacrima îngheață-n soare
obrazul... scofâlcit
arde în nesperanță...
sufletul mi-e durere
și... dispare.

poezie de (februarie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mihai Leonte

Uimiri

Acum, după ce ne-am cunoscut
Pentru mine altă lume nu există,
Căci cu tine viața a reînceput
Și din nou nu mi se pare tristă.

Cerul nesfârșit nu are nori
Ziua e cu soare, noaptea e cu stele,
Mă simt așa de bine iar în zori
Căci te am pe tine printre ele.

Văd în jurul meu doar flori
Sufletul mi-e plin de noi uimiri,
Inima-i cuprinsă de fiori
Scăldată-n miros de trandafiri.

poezie de (iunie 1966)
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea să fiu

Aș vrea să fiu pe lumea asta
O pasăre cu aripi fine
zbor în fiecare zi,
zbor cu greu, dar pentru tine.

Și lacrima de pe obraz
Să fie una cristalină
Când bate ploaia pe pervaz
atingi cu pielea-ți fină.

Dar ochii tăi cei răi dor
Privirea ta ușor arde,
Și când te văd, eu simt că mor!
Aș vrea acum fiu departe.

Și-aș vrea acum plec departe
De multe ori eu gândesc
locul meu nu-i pe pământ,
Aici eu nu mă regăsesc!
Aș vrea să fiu dusă de vânt
Aici nu cred că pot iubi,
Aici nu cred că pot trăi!

poezie de
Adăugat de Bianca MarcSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul de ieri și de azi

Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file

cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele

acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină

pe vremea când aripile mele duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche

de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleargă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei

dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii

poezie de (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice ChescaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul de ieri și de azi

Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file

cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele

acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină

pe vremea când aripile mele duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche

de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleragă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei

dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii

poezie de (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice ChescaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ellis Boyd "Red" Redding: Aș vrea săpot spune Andy s-a luptat bine și că Surorile l-au lăsat în pace. Aș vrea săpot spune asta – dar închisoarea nu-i o lume de basm. N-a spus niciodată cine a făcut-o, dar știam cu toții. Lucrurile au continuat așa pentru o vreme – viața în închisoare constă în rutină și iar rutină. Din când în când, Andy apărea cu vânătăi noi. Surorile se țineau de el – uneori reușea să le țină piept, alteori nu. Așa stăteau lucrurile pentru Andy – asta era rutina lui. Cred acei primi doi ani au fost cei mai grei pentru el, și mai cred că dacă lucrurile ar fi continuat, acest loc ar fi luat tot ce era mai bun din el.

replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiță, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prețul fericirii - Nevoia de revoltă II

Cercul se strânge.
Dincoace de mine, se naște revolta.

doare pieptul
Și ochii dor... glasul meu geme.
Cad lacrimi și suspine
Tâmplele-mi zvâcnesc a evadare
Iar lumea din mine
Este prea mică,
Prea spinoasă
Și mă doare!

Mi-e frică...

Cercul se tot adună
Ca o spirală de sârmă ghimpată
Din fier... sau din oțel
De parcă mai contează diferența
Când efectul este la fel.
ustură palmele
De-atâta apăsare.
E o lume sferică
Încordată
Și tare doare!

Mi-e frică...

Cercul strivește
Precum o pecete îndesată cu putere
Să stea mărturie pe suflet
Ca o boală fără uitare și fără leac
Din care răzbate un urlet
Și multă neputință.
Inima-mi moare
Ermetică
Tristă
Și iar mă doare!

Mi-e frică...

Cercul taie
De-mi pătrunde rece sub coaste
Să-mi vestească destinul
Pe care nu am știut -l înfrunt
Și așa s-a născut chinul.
Simt în mine blazare
E ironică
Sfidază
Strânge...
Tare doare!

Mi-e frică...

Cercul e în mine
Răscolindu- sens după sens.
Îmi pocnesc amintirile
În explozii de-mi trezește auzul
Și-mi spulberă amăgirile
În ochi mirarea apare
Și inima revine
Năvalnică
Eliberată
Mai puțin doare!

Mai puțin îmi e frică...

Cercul nu mai este!
S-a spulberat odată cu revolta
De mi-a înflorit sufletul
Dincoace de mine, e lumină
Și-a renăscut cuvântul
Totul se simplifică
E mult soare!
Și liniște
Iubire
E bine...

Nu mă mai doare!
Nu-mi mai e frică!

poezie de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară...

O nouă primăvară, se reverse - pare,
Căci curg, pe văi, șuvoaie și păsări sparg văzduh...
Dar trecătorii străzii, pășesc cu nepăsare –
Semn clar poartă-n suflet al iernii aspru duh.

E-un fel de letargie – deși, e soare mult
Și nimeni nu arată, nu pare bucuros
s-a trezit natura, cu râvnă și tumult,
iarba din țărână țâșnește viguros.

Atât de tristă-i lumea și fără nici un chef
De viață și de fapt㠖 de parcă, sub senin,
Doar scârbe se brodează, pe-al zilelor gherghef –
Iar soarele, azvârle, nu raze – ci venin...

Aș vrea ca primăvara – această reînviere -
Cu viers de veselie – și tandru, s-o descriu...
Dar nu simt veselie și parcă n-am putere,
Ca să-mi alung din suflet al zilelor pustiu.

E soare... Și ce dacă?! În inimă, eu, port –
Asemenea cu pomii ce-au fost înfrânți de ger,
Un duh de-ncremenire, căci sufletul mi-e mort
Și orbește-mi târăsc pașii pe sub seninul cer.

Eu știu , niciodată, de-a binelea n-am fost
Învins... și în picioare, mereu, tot am căzut
Din scârbe și belele – dar traiul meu anost,
M-a ros și mă tot roade, setos, neabătut.

Mi-e firea cârcotaș㠖 sau veacul e beteag?
-ntreb tot mai adesea, dar nu aștept răspuns...
Și-mi fâlfâie în ceafă al morții negru steag –
Iar fâlfâitu-i spune am trăit de ajuns.

... Dar ducă-se-n pustie cernitele-mi gândiri!
Mai pot păși prin viață cu calm și nepăsare...
Nu-mi pasă am hâde și negre presimțiri –
Când noua primăvară, se reverse – pare...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albi porumbei dau în zbor

Spre depărtarea albastră
Am dat porumbița-n zbor,
Să-ți aducă la fereastră
Iubirea și al meu dor.

N-am știut depărtarea
Doare chiar atât de mult.
Nici așterne uitarea
Peste tot ce ai mai scump.

doare sufletul mamă
Că nu mai ești lângă mine.
Revino la mine, mamă!
Să-mi fie și mie bine.

Lângă tine, mamă dragă,
Mă simt ca o rândunea.
Pot zbura în zarea largă
Să am și eu steaua mea.

Dorul meu aș vrea să zboare
S-ajungă, mamă, la tine.
Să-ți aducă alinare
Și iubire dela mine.

Din pragul casei părintești,
Albi porumbei dau în zbor,
Să-ți aducă, mamă, vești
De la al tău pruncușor.

poezie de (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Unde ești?

Unde ești, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor și fericire,
Simt ce n-am știut nicicând că pot,
Simt timpul se oprește-n loc...

Unde ești, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ți de nedescris iubit
Sufletu-mi și inima-mi pătrunde...

Ochii tăi întunecați îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare și ocean știute...

Peste timp și spațiu, peste vârstă,
Dincolo de eu și tu și noi,
E iubirea mea de tine, și apoi,
Până la sfârșit, eternitatea
Ne așteaptă, dar pe amândoi...

Unde ești, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

rondel de (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena VlădescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Of, viata!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
în viață petrec.
Merg strâmb și tot privesc șașiu
la alții cum -ntrec.

Aș vrea s-ating și să tot mut,
spun, să strig și să răzbat,
dar glasu-mi este prea limbut
și fața mi-e brăzdată de vărsat.

Același eu, și ieri și azi.
Ochii îmi ard tăciune,
măcar fie altfel mâine.
Cum poți să mă mai rabzi?

Of, Doamne, știu că nu e drept
să simt așa durere-n piept.
Că viața nedreaptă si rece
cu mine deasupra ea trece.
Și eu tot îngân și mă-mbăt,
-npletec și cad în omăt.
Oftez și cânt și iar plâng,
omătu-i în cizme pământ.
Și-n pumni el se înmoaie și lasă,
rănile din toamnă de la coasă.

Lucrez, eu nu zic ba
dar pe nimic așa,
o sticlă iaca - na
Măria Ta!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
ce-i viața, și când văd
alții tot mă râd,
m-apucă jalea și repet:
s-a terminat Mitică!

Dar mâine-n zori, promit,
o vilă-n sat o să-mi ridic.
Vor trece ei și vor vorbi,
eu din balcon le voi zâmbi
șașiu.

Of, Doamne, pâna mâine
mai mânca o pâine
dar nu-i.
Îmi pun căciula-n cui,
scot sticla și-o golesc,
cu ea pot să vorbesc
limbut.

poezie de
Adăugat de Mara BartisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Grijă mare la votare!

În țara noastră, frățioare
Iată-i rostul de schimbare!
Poporul fiind batjocorit
Mulți în stradă au ieșit
Și-au strigat în gura mare
Asta nu e guvernare,
Vrem schimbare!

Tineri mulți și-au pierdut viața
Supărarea umplând piața
Că-i guvernul prea corupt
Și paharul s-a umplut.
Pe fond de haos evident,
Iar apare un accident
Jos guvernul incompetent!

Durerea fiind așa de mare
Schimbarea-i cu justificare
Dar vezi de-acuma vere
Toți avem câte o părere.
Fiind lipsuri se tot cere
Câte-n lună și în stele
Opoziția se vrea... la putere!

Mulți doresc câte-un ciolan
Și de-ar fi cât mai băban
Pentru asta dau din coate
Lupta-i pe viață și moarte
Detractorii-s puși pe treabă
Să vezi cum se dau în stambă
Vrem puterea în mare grabă!

Ciolanul de-i greu de prins
Și-un oscior este de ajuns,
Funcționar pe nu știu unde
În sistem de va pătrunde.
Ăsta-i vis de parvenire
Demnitar în devenire
De asta vor mulți primenire!

Dacă mergi acum în piață
Poți iei și-un pumn în față!
n-atragi o mare ură
Ai grijă ce spui din gură
Și pe cine vei susține
Sau mai bine te-ai abține
Dacă-l vor pe.... nu știu cine!

Lumea strigă acolo în stradă
Și pe net e mare sfadă
Nu mai e pic de răbdare
Și-i o mare încordare
Guvernu-i vinovat de toate
E prea multă nedreptate
Și așa nu se mai poate!

În stradă nevoile-s multe
N-are cine să le asculte
Când e criză și durere,
Se ascund cei de la putere
Însă apar de nu știu unde
Mulți cu interese oculte
Jos partidele corupte!

Unii îl vor pe nu știu cine
Dar la UE nubine
Alții vor pe nu știu care
Însă e pătat cam tare
Toți am vrea prosperitate
Ni se dă... austeritate
Jos corupții, vrem dreptate!

Vreau spun că nu e bine
cert eu și cu tine
De la puterea ce vine.
Cine vine-i pentru sine!
Dacă ar fi cinstiți măi frate
Și-ar avea și demnitate
N-ar dori imunitate!

Doamne, vezi de tineret
-s folosiți, nu-i un secret
Calea lor le luminează
Și să-i ai mereu în pază.
De-i nevoie de schimbare
S-avem bună guvernare
Dă-ne minte la votare!

poezie de (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.

Junk

dimineața începe cu un spam și dintr-o dată senzația trăiesc o zi falsă cu soare fals într-un bloc fals
mi-aprind țigara deschid fereasta dintr-o dată străzile încep chiar din fața blocului
senzația asta crește în mine atât de mare încât la un moment dat cred că vrea să mă suprime

& privesc lumea printr-o fereastră deschisă cu toată încrederea moartea poate fi tot o fereastră deschisă
dintr-o dată simt gust de sirop de vișine se propagă infinit în mine apoi pe străzi pe cerul întins peste blocuri
lumea capătă gust dulce acrișor văd o pereche de delfini albi înotând în aerul duce acrișor

& îndoiesc de ființa mea fiindcă mi-e mai la-ndemână decât -l acuz pe dumnezeu
îmi trimite dimineți spam iar eu însumi aș putea fi un mesaj trimis oamenilor în junk mail
apoi am brusc o senzație de bine și sunt sigur că în toate benzinăriile mașinile sunt alimentate
cu lapte că lumea își zâmbeșe în vitrine iar toate femeile au buzele rupte din cel mai dulce vișin

& lumea se uită în mine prin fereastra deschisă și mă gîndesc că așa a fost de la început
când omul privește în infinit și infinitul privește în om

poezie de (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 18 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "CD 69 de poeme de dragoste" de Leonard Ancuța este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 31.35 lei.

Toate aspiră către soare

O pasăre în colivie
Nu mai poate ca zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.

O floare fără lumină
Se veștejește și moare.
Nu mai poate să-și revină
Dacă-i lipsită de soare.

O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toți la soare,
le facă bucurii.

Oricare viețuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.

Tot ce trăiește și crește
Are nevoie de soare.
Dacă soarele lipsește
Nu este continuare.

Cât soarele continuă
Să încălzească pământul,
Viața e perpetuă,
Cum Dumnezeu ne e Sfântul.

poezie de (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

As vrea

As vrea sa zambesc sa pot iar sa plang
Si plina de vis amintiri iar sa strang.
As vrea ca sa cresc, batrana sa mor
Si sa ma gandesc, la mine cu dor.

As vrea sa am aripi si cerul s-ating
Sa simt in amurg cum vise se sting.
As vrea sa simt cerul, ca stele s-ard
Sa ma sting in tacere, umila sa cad.

As vrea sa pot crede in tot ce iubesc
Sa stiu ca pe lume am scop sa traiesc.
As vrea sa fiu "tu", un inger al vietii
S-apar ca o raza din spatele cetii.

poezie de (7 februarie 2009)
Adăugat de Elena-Lăcrămioara JascuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Vechea boală

port în mine boala, boala iubește,
e mereu fidelă și nu lenevește,
la tot pasu-mi spune, printr-un idiom,
sunt omu-n care a crescut un pom
și din el culege fructele durerii,
dar eu, ca un câine, când prind hingherii,
scheaun către Lună, nevoind mor;
stelele sunt oarbe, ceru-i un decor
care nu-mi oferă nicio alinare;
port în mine boala, ca pe-o amânare,
ca pe-o veste tristă dată de himere.
oare, de la boală, simt acum plăcere?
oare, de la boală, pot acum scriu?
boala păzește de al meu sicriu?
port în mine boala, boala nu mă iartă,
de mă simt iar bine, vine și mă ceartă,
atinge-n membre, lovește-n pântec,
un blestem mi-e boala sau e un descântec?
boala e tristețe sau e fericire?
duce la noroc sau nenorocire?
nu știu cum se face, reînsuflețit
tot de vechea boală, m-am îndrăgostit...

poezie de din Eu la pătrat (15 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Muha

Mă aștepți

simt mare suferință, tu, iubita mea viață
cred că mă simt atârnat, ca de un fir de ață

simt cum inima sufletul și gândul doar
cred că nu știi, eu nu mai am mult timp și zbor

simt așa mai demult de un timp încoace
iubesc și inima nu-mi mai stă cu pace

simt că tu ești acolo, în tramvai, în parc sau pe-o bancă
cred că stai cu o carte-n mână și gându-ți citește-n viață

simt că mă astepți, așa senină, voi veni la tine
cred că timpul a fost deajuns și va face o minune

simt că voi veni și mă voi așeza, liniștit și cuminte lângă tine
și cred că împreună cartea vieții vom citi-o fără cuvinte

poezie de (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unii beau prea mult pentru că își permit, iar mulți consideră băutul este o plăcere care le aduce bucurie. Atunci când beau sunt fericiți. Când își revin însă se simt rău. Asta nu e fericire. De asemenea, unii fumează și în acel moment se simt bine. După aceea apar probleme de sănătate din cauza fumatului. Unii ajung încerce și alte "plăceri", cum ar fi drogurile. Atunci când iau droguri, ei simt că pot face tot ce doresc, se simt fericiți. După aceea se simt foarte rău și vor din nou ia droguri. Astfel apare dependența. Dacă analizezi bine bucuriile datorate acestor "plăceri" vei realiza ele nu reprezintă adevărata fericire. Adevărata fericire provine din interiorul tău. Fericirea adevărată este pacea interioară.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există acvarii moderne, foarte mici, care să nu necesite întreținere aproape deloc? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook