Încă existăm! Să încercăm încă să mai învăţăm, căci examenul final va fi marea trecere!

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să încercăm să fim contemporani cu timpul nostru până nu mai existăm şi, poate, avem asigurată o întoarcere.

Viorel Muha (mai 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existăm ca să simţim şi simţim că existăm. Dumnezeu a creat conştientizarea sinelui ca primă manifestare a conştiinţei!

antimetabolă de Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iubim cerul! El, fie zi, fie noapte, este cel mai privit peisaj şi admirat în toată splendoarea frumuseţii lui, în tot cursul vieţii. Cu el în priviri învăţăm să mergem încă de la începutul copilăriei. Prin el învăţăm să iubim şi prin el ne devine nostalgică iubirea. În el ne regăsim liniştea şi mulţi libertatea. În el găsim inspiraţia şi speranţa. Prin el medităm la noi şi la Dumnezeu. Spre el ne ridicăm din ţărână capul şi privirea. Dorim cu El, cu părere de rău în gând şi suflet, să părăsim această lume.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

frig şi umezeală
plouă afară
o frunza rătăcită
de toamnă ruginită
uşor pluteşte-n aer, încă

şi-n geamul plin cu apă-rouă
fruntea-mi stă în două
gânduri ce mult frământă
toamnă târzie ce-n viaţă
prin sărbători ea-n-câtă
ea ne mai dă speranţă
şi încă o neuitată vrajă
ce ninge prin ultima lună
de Decembrie, încă!

poezie de Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineaţa de după zbaterea nopţii, încă mai poţi muşca rotundul soarelui de lângă tine, şi, încă mai poţi să priveşti cornul lunii, cum lasă uşor o umbră pe pielea albă a răsăritului, pe care încet, o săruţi cu raze de lumină!

Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

La graniţa dintre clipe, nu existăm!

Viorel Muha (aprilie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exist

Exist în clipa strivită de paşii mei
Exist în lacrima uscată de nefericire
Exist în clipa uitată în mine
Exist în sufletul strivit şi fără speranţă
Exist în inima-mi ce-şi doreşte încă apusuri de soare, zeul uitării
Exist ca să pot să strălucesc cu cerul în ochii mei
Exist ca să mai am încă clipe multe de fericire
Exist ca să iubesc înca măcar odată
Exist ca să vreau încă să mai fiu eu

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice om mai este încă o lume! Unii portă-n ei iadul.

Viorel Muha (iulie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trăim ca să existăm, ci existăm ca să trăim!

Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă exist, încercănd să învăţ!

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în faţă, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului nu rămane niciodată complet săracă. În ea mai putem găsi oricând încă un pic de speranţă.

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existăm ca să ne opunem inevitabilului. Existenţa mea, astfel, devine absurdă ca şi opunerea.

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bezmetici

Încă nu am înţeles
lumea asta pe de-a-ntregul,
încă mai avem de mers
să pricepem tainic sensul..

Încă noi ne mai căutăm
în iluzii compromise,
încă ne mai îmbătăm
de parfumuri şi de vise.

Încă suntem la-nceput
făcând paşi spre a cunoaşte,
încă multe-s de făcut
a-nţelege toate aste.

Încă noi mai bâjbâim
în lumină pe-ntuneric,
încă nu ştim să iubim
şi ne este gândul cleric.

Încă moartea sperie
şi puţine ştim de dânsa,
încă nu ştim tot ce e
în mărirea neatinsă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea toamnei

timpul câteodată îşi scutură pletele obosit
în răsărituri şi apusuri îl vezi încă zâmbind
dulcele tău chip rămâne amintire
pe versurile lui Eminescu şi-n povestire

firele de raze din soare de clipe
sunt întodeauna picuri bine venite
o lacrimă din colţ de geană
picură liniştită, adormită, nerăzvrătită

alunecă încet şi liniştitor
încă sperând şi strigând cu dor
este toamnă lungă-n câmpie
te aştept încă aici în seara târzie
...
şi moleşeala dulce de fericire
îmi dă speranţă încă pentru iubire

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai minunat lucru din lume ni se întâmplă în fiecare clipă, constatăm că existăm intrând în altă clipă!

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul înfloreşte şi cu ultima crăcuţă care rămâne verde şi nu s-a uscat încă!

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fi maimuţă, nu fi oglinda prostiei, să încercăm să nu ne deformăm în ceea ce nu ne poate cuprinde!

Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu încercăm să punem imaginea noastră oglindă vieţii altora, când stăm strâmb, ci să încercăm să o punem pe-a tuturor, oglindă nouă, când stăm drept!

Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta luminii ni se poate deschide, dincolo de fiecare, dacă vom avea relevaţia conştiinţei că de aceea existăm!

Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!