Rugă
totul parcă a plecat
din mine
sunt un pustiu arid
în care suflă
un vânt fierbinte
și care mă arde
ca un frig înfiorat
de vid
am rămas
un suflet de viață
îngropat în mii
de fragmente dureroase
care strigă neputincioase
fi îndurător, tu, Doamne
și redă-mi-o, pe ea
desfă și dezleagă
durerea mea
să nu ajung, într-o lume rea
și nu uita niciodată
că exist
nu vreau să mă cuprindă
multe cuvinte alambicate
fără de lumină
dezgolite și-n vreme rea
nu mă lăsa cu oameni
de dincolo
cu miere pe buze, de smoală
care mă îndeamnă
să nu dau socoteală
de viața mea
ție, Doamne!
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre durere
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
- poezii despre existență
- poezii despre cuvinte
- poezii despre apicultură
Citate similare
Nu sunt femeia rea
În gândul tău eu sunt femeia rea,
Dar tu ești bărbatul bun din viața mea,
Ce fac ca din drum eu să te-opresc
Că viața mea eu vreau să-ți dăruiesc.
Voi spera și vreau să îndrăznesc,
Să fac lumină-n sufletul tău și să te iubesc.
Vreau să-mi spui draga mea sau scumpa mea
Și să nu mă poți uita.
Am lacrimi de durere că-mi este destul de rău,
Dar tu ești în gândul meu mereu
Și nu vreau să ai sufletul trist,
Că eu nu sunt femeia rea și-n durere eu încă exist
poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fără făptuire
bate-un vânt ca turba neagră, orizontul
el pune-n priviri clepsidra unui alb născut din spuma
mării, gândul
o mână agață încă cerul și strigă
urăște-mă dar nu tăia în felii timpul
într-o încapere goală, a lumii, un nud stă aplecat
și rugă ține
din gânduri fă-mă Doamne din nou fecioară-n trup
și din lume adună-mă
simbol să fiu pentru suflete uitate
și-n încaperi cu frig, pereți, Tu Doamne construiește
din lut un chip fără de păcate
dă Doamne să fie dragoste și fericire
rupe o creangă a cerului minune
și peste oameni, Tu, apleacă
încă odată mărul
dar fără păcatul făptuirii
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre simbolistică, poezii despre nuditate sau poezii despre negru
Structuri de jar
viața mea se prezintă în mii de nuanțe
lacrimi boeme sting năvalnice focuri
care ard în voie fragile speranțe
doar vise cuprind din nocturne jocuri.
pentru fericire mi-a rămas poezia
cuvinte în lumină brodez neântreruptă
steaua mea sublimă își cerne frenezia
să duc cu boala aspră energică luptă.
ritmuri și arome le cuprind flămândă
miresme din grădină îmi învăluie simțul
flăcări din soare parcă stau la pândă
să aprindă timpul - îi tremură jilțul.
amintiri cu marea prin suflet colindă
dar s-a rătăcit în vreme rea drumețul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre simțuri, poezii despre ritm sau poezii despre poezie
Ce mă doare, Doamne...
Ce mă doare, Doamne, stau și mă frământ
Ce mă doare, Doamne, dacă plâng de moarte
Nu sunt frunză, Doamne, să mă culc pe vânt
Să mă culc pe vântul care-o să mă poarte...
Ce mă doare, Doamne, ce durere rea
S-a ascuns în suflet și nu vrea să iasă,
Uită-Te la mine, poate vei vedea
Care deznădejde m-a făcut mireasă...
Pune-ți mână, Doamne, nu mă părăsi
Pune-Ți mână, Doamne, totu-i cu putință
Fă-mă să răscumpăr fiecare zi
Ce m-a ars cu lacrimi și cu suferință...
Ce mă doare, Doamne, Domnul meu cel sfânt,
Ce dureri de taină s-au ascuns în mine...
Nu sunt frunză, Doamne, să plutesc pe vânt,
Mână Ta-i aceea care azi mă ține
Vindeca-mă, Doamne, gândul, plânsul meu
Nu lăsă pământul plânsul să mi-l poarte
Pune-Ți mâna, Doamne, Tu ești Dumnezeu
Tu ești Dumnezeul ce m-a scos din moarte!...
poezie de Adriana Cristea (7 septembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre suferință, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre prezent
Nu pot să uit!
Nu pot să uit... să nu spun cuvinte
căci spinii sunt sensuri
care înțeapă durere
durere care picură-n sănge
și ele au ajuns cuvinte schilodite
în cuie bătute și-n nedreaptă
și-n a dreaptă și stângă cruce
și-n balanță,
căci ei nu vor să judece!
Nu... nu mai vreau să fie răul și urâtul
încă rămas în lume, umanizat
și pus pe odăjdii în față!
Să uităm coșciuge, cranii, oseminte
morminte-n noapte
inchiziție, sânge, schilodire
și suflete moarte-n ochii vieții
Nu mai vreau oase boante-n minți închise
neguri încinse ce-aduc autoflagelare
catalige-n cuvinte și răsturnate sensuri
vedere întunecată
resturi umane, organe puse-n...
ochi de copil. - Doamne cât încă de pur
este lutul plămădit de tine!
Nu mai vreau din cotloane de întuneric
să venim, iar din minți nebune să urlăm
în începuturi iară!
Nu vreau să puneți și să duc în mine
gunoiul de dincolo de porți, din întuneric
strigând spre iad, vreau nemurire!
Să luăm aminte, căci niciun cerșetor
nu va trece poarta, în zdrențe de cuvinte
murdar și fără de minte!
poezie de Viorel Muha (iulie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre urâțenie, poezii despre sânge, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Arderea iubirii
cu un cerc, începutul și-a făcut loc
mirosea a mine și tine, în jungla părjolită de stele
bulgărele de foc s-a desprins de miezul fierbinte
am simțit în răscolirea mea de timp un imbold
să răsar până dincolo de ale tale inele
ea a ramas însă tot albastră
lutul din mine astăzi mai păstrează urme de foc
încleștat încă în iubire adâcul ei încă mă arde
am clipa în palmă
și suflu a zbor spre ceea care doresc să fie eu
am bătut cu ciocanul trupului un poem
din care am dorit sa iasă o stea, o ea, un el
zadarnică zbaterea
pomul a ramas fără roade
noaptea strig întunericuri, singur față de lumină
rătăcit
golesc ochiul de imagine și aștept
apa izvorului să stingă cenușa caldă din mine
am rămas încolăcit ca o liană
trupul mi-a rămas vrăjit
geneza spiralei nu s-a întregit
curg însă inainte spre frunți care mă vor
rasuflarea îmi este fierbinte și șoptită
durerea vrerii mele se revoltă și nu vrea să aștept
cățărată de un fir de iarbă strigă și-mi spune
privește omule spre asfințit, că vei vedea un nou răsărit
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dorințe, poezii despre revoltă sau poezii despre ochi
Te rog, nu mă uita!
mă zdrobesc în sângele meu
încerc încă o dată să mă sădesc
apuc apusul ca pe o clipă, de ultim rămas bun
pentru speranța unui răsărit, de voi mai fi
să nu mă uiți, în noapte, căci steaua mea tot va mai fi
chiar arsă de mii de ani lumină, în răsărit
să știi!
îți promit că
tot mă vei găsi
în răsăritul soarelui, din fiecare zi!
iau din mine și vreau să-ți dăruiesc
totul, adunat în clipa din existența mea
nu întrezăresc că-n noaptea zbaterii mele
dacă nu vrei, să fie într-o zi, imaginea ta
ca să știi!
simplu încă te mai doresc, până dincolo de neființa mea
te rog,
nu mă uita!
arunc de pe mine îmbrăcămitea sufletului, zdrențuită
nu fi obosită!
am dureri, vântul uitării încearcă, dar nu mă vindecă
aștept să te mai văd, încă măcar o clipă
simt cum cresc în frunza stejarului
de sus și el se uită
jos, la rădăcina pământului răsărită din mine
prin frunze de toamnă și de iarnă, putrezite,
aduți aminte!
ai crescut ca un alfabet în eul meu, și exiști cu adevărat
oare m-am înșelat?
sau
ești în mine de mult, o istorie scrisă fără cuvinte
a unei iubiri cumplite și apoi,
eu din urnă
prin vânt aruncată de tine, cenușa rispită?
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre creștere sau poezii despre toamnă
Suflet de fum
Simt parcă picioarele adânc în nisip înfipte
și-n ochi lumina ce-mi sădește, lacrimi nedorite
Multe din ele au rămas necurse și secate
căci timpul de multă vreme, nu le mai socoate
Vreau să-mi deschid pentru ele, noi ferestre
să nu-mi las în nisipuri de timp, gânduri înrobite
Privirile în ocean vreau sau în deșert de lumină, să se-adune
far de izbăvire pentru șirul lung din lume de iubiri, ce-s nebune
Sita vremurilor acum văd că nu mai lasă decât ca să treacă
iubiri desperechetate, care pe mese
nu pot fi, nici măcar disecate
Podeaua lumii încet se aglomerează vrând să se prăbușescă
în neat de hăuri, în goluri de întuneric, cu răsărituri și apusuri furate
Am pictat amintiri pe fuioare de timp și pe mici, de viață fragmente
cuvinte de-ale mele, încrucișate, în zone de timp interzise
Am luat scara vieții și privesc fiecare treaptă, de-i strâmbă
și dacă umbre de întuneric în furtună, la colțuri pe ea se adună
Și-acum timpul meu pe mine la margini de ape mă-aruncă
și-mi strigă supărat, dute acolo chiar de n-ai, măcar nici-o vină!
Un pantof încovoiat și uscat lângă urma sa, stă pe-o plajă pustie
și nu mai are lacrimi, decât uscate, sub nisip cu durere-ngropate
Lumina din ochii lui încet se stinge și cu ce dor, ar mai vrea
iubire în viață și-n cuvinte să poată pe cer, încă să dea și să scrie
Valurile dinspre ocean din lacrimi izvorate sunt acum la mică distanță
dar setea și durerea, arșita, îl ard și-n rug de foc
încă se zbate și nu vrea ca fără rost, iubirea, să-o părăsească
Timpul și clipa au sosit, scrum și cenușă albă lasă
și-așteaptă ca cineva pe plaja pustie cândva, mergând îngâdurată
dând cu piciorul în vânt să ridice o iubire de arșită arsă
în formă de mâini spre cerul albastru și cu-n suflet, în fum ce se roagă
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plajă, poezii despre picioare, poezii despre nisip sau poezii despre cenușă
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre mamă sau poezii despre groază
Dă-mi, Doamne...
Dă-mi, Doamne, dragoste de viață,
Să nunțeleg greșit adevăratu-i scop,
Că sunt așa confuză câteaodată,
Și gânduri pesimiste îmi dau foc.
Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viață lor și-a noastră își bat joc.
Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumusețe pe pământ,
Și nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înțeleg, să n-o dezmied.
Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism,
Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri,
Și dragostea, ce o râvnește orice muritor.
Dă-mi, Doamne, pace în suflet și recunoștință,
Să-ți mulțumesc în fiecare clipă, că trăiesc,
Și să-ți transmit mesajul de iubire mai departe,
Căci calitatea vieții are mare preț.
poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre recunoștință sau poezii despre pesimism
Nu mă lăsa fără mine!
am lăsat un ceas să bată, secunda se scurge
ea urcă în sus, spre ne-viață
picături pe limbile pământului
de la răsărit spre apus, se revoltă
bat pământul cu pumnul-n cer și strig!
nicicând nu pleacă zburând în șir, cerul
plin de ne-albastru iar eu să mă număr în cuvine nespuse
nu strigați la mine, nu ești tu, norul din tine-ți-nghite
alei pline cu zile
aruncă-mi eul, te vreau nu mă plânge
arătă-mi colțul lumii, îmi strigă penița
pentru ca să am un sărut din viață de suflet
nu ninge cu mine-n suspine
atinge-mă cu iarba vieții
și nu uita!
nu mă săruta fără ca să exist pentru tine!
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre zile, poezii despre secunde sau poezii despre numere
Românie limbă de clopot
Exilat în țara mea
nu știu Doamne cine sunt
fie pâinea cât de rea
întind raze-n loc de unt
Nu știu Doamne cine sunt
că-s țigan că-s alt golan
umbra-mi zace la pământ
și nu are niciun ban
Ba-s țigan ba alt golan
fie pâinea cât de rea
uite-a mai trecut un an
exilat în țara mea
Nu știu Doamne cine sunt
speranță sau poate vânt
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre trecut, poezii despre pâine, poezii despre patrie sau poezii despre bani
O, Doamne... (cântare)
Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog și Te laud și-Ți cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.
Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.
O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranța mea toata e-n Tine.
cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre lut, poezii despre laudă sau poezii despre frică
Depresie?
Mi-e frică-n viață de ceva
De draci, de moarte, ori lume rea,
De ce nu mai pot îndura?
Și liniște nu pot avea,
Căci n-am nimic, cu nimenea
Și viata mea e grea.
Căci, doamne! Lumea e nebună,
Alergătură, zbucium, ură,
Îți râd în față, în dos crimă,
Te dă deoparte, te sfărâmă,
Și te-ar zdrobi, ți-ar lua din mână,
Tot ce-ai mai bun,
Să n-ai odihnă.
Cât de prietenie, doamne!
O! Nici copiii, nu mai știu,
De mici, au răutatea-n ochi,
Pe buze, vorbe de ocară,
Și te uimesc, când stau doi, trei,
S-asculți, doamne!
Ce învățară.
De-aceea, doamne, eu te rog,
Lumea-ncearcă a îndrepta,
Mi-e frică-n viață de ceva,
De care nu mai pot scăpa,
Și să mă mint, nu pot,
Că liniștea-mi, voi căpăta,
O! Doamne sfânt.
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre prietenie, poezii despre odihnă, poezii despre minciună sau poezii despre draci
Înțelepciune veșnică
Înțelepciune veșnică, Înălțime inaccesibilă,
Domn al sufletului meu,
nu te supăra dacă inima mea, care-și uită nimicnicia ei,
astăzi ar dori să-ți înalțe un dulce imn de iubire:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
M-am născut pentru Tine,
pentru tine e inima mea:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
Ce dorești, o Domnul meu, să facă
pentru Tine acest suflet al meu,
atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil
păcătos și rău?
Iată-mă aici la picioarele tale,
singura mea Dragoste:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
Viața mea, inima mea, corpul și sufletul,
tot ceea ce eu sunt, Doamne,
totul la picioarele tale, dulcele meu Mire,
totul depun și dăruiesc,
Ca jertfă de iubire mă consacru Ție.
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
poezie clasică de Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime sau poezii despre supărare
Decalogul
am vrut să fiu pisc înalt de vis în tăcere
m-am regăsit târziu rămas agățat fără putere
în rădăcini ce nu mai vor sentimente
posed gânduri care curg cu multă durere
mi-am desfăcut în bucăți simțurile mele
am rămas vorbă nerostită și-n grea vreme
vreau să fiu învinuit de trecere prin lume
că nu am putut să dau cei mai bun din mine
simt gust amar de fiere și nu ofer decât decădere
tălpile mele nu-și mai au rostul
pașii mei prin viață și-au pierdut firescul
cărările mele mi-au schimbat norocul
sunt fiară care nu respectă nici postul
de mult de om nebun ce sunt cu gândul
am ajuns să nu respect nici dialogul
nu cer iertare cer pedeapsă mare
timpule dacă exiști nu vreau îndurare
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre schimbare sau poezii despre respect
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior).
Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt).
Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt,
cu mine rostul tău dispare.
În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ți picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci-ndelungă vreme după mine
și-n asfințit de soare se va-ntinde în poala rece-a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Marș spre absolut
De la Doină La Luceafăr
nu mai e nimica teafăr
Și mereu răul urmându-l
viața vai o duce vântul
Buletin de vreme rea
asta-i țărișoara mea
Scapă-ne Doamne de ea
scapă-ne Doamne de ea
poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (20 februarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Costel Zăgan despre viață
Sărac, bogat cu Dumnezeu
Merg mereu desculț că mi-s sărac,
Și mă taie pietrele în talpă,
Mă doare, dar nu plâng, ci numa' tac,
O lacrimă din ochii mei nu scapă.
Încerc prin viața asta să răzbesc,
Să alung toată tristețea mea,
Fac Doamne ce pot s-o potolesc,
Dar sărăcia este foarte grea.
Acum numai salcâmii-n sat mă știu,
Salcâmii pe sub care trec ades,
Toți mă văd ca pe-al vântului fiu,
Destin pe care eu nu l-am ales.
Ce vină Doamne aș putea avea,
Când eu m-am născut din nedorință,
Mi-a fost dată soarta asta rea,
Și trec prin ea având mare credință.
Cred mereu în Tine și-n cuvântul Tău,
Și cred că viața mea va fi o biruință,
Doamne Tu mă scoți din cumplitul hău,
În Tine cred cu întreaga mea ființă.
poezie de Răzvan Isac (20 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre vinovăție, poezii despre sat sau poezii despre prăpăstii
Istorie pe vreme rea
Din apă ieșeau trupurile însângerate ale ploii
din suflet Doamne unul câte unul eroii
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (18 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre trup și suflet, citate despre sânge, citate despre suflet, citate despre ploaie, citate despre istorie, citate despre eroism sau citate despre apă