I-au pus talentul pe cântar

I-au pus talentul pe cântar
Şi-au tras pe loc o constatare:
Atunci când eşti lipsit de har
Te-agiţi mai tare!...

epigramă de Gheorghe Mincă din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

În drumul spre Olimp, spinos,
Azi fac smerită constatare,
Că cei ce muşcă mai vârtos,
Sunt tocmai cei ce latră tare!

epigramă de Gheorghe Penciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

De când colegii lui i-au spus
Că este om de duh, fireşte
Se dă a fi binedispus
Şi prin birou, ades... duhneşte!

epigramă de Gheorghe Gurău (august 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personal, mi-am pus întrebarea dacă să plec sau nu în Germania cel puţin de două ori: în liceu, când foarte mulţi dintre colegii mei şi-au pus această întrebare, când şi-au dorit să plece. Atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau să plec. Pur şi simplu, nu am văzut niciun motiv pentru care să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluţie, când majoritatea saşilor au şi plecat, nu doar şi-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia mea a fost de fiecare dată, să rămân aici, chiar dacă părinţii şi sora mea plecaseră.

Klaus Iohannis în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
şi-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieţii
şi floarea lui ofilită
şi-au renăscut poeţii
şi-au murit într-o clipită
Restul n-au ştiu, nu i-au simţit
şi i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeţii au luat câte un cuţit
şi-au închis rana înfiptă
şi-au renăscut poeţii
şi-au vorbit cu pereţii
şi-au ajuns acolo jos
şi-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ţopăia

bezmetică prin curţile şi
casele oamenilor, iar aceştia
nu ştiau dacă trebuie
să fugă sau
să rămână
locului. cei mai
mulţi au rămas
pe loc.

au tras sticla cu ţuică, tare,
de prună, şi-au adunat
copiii şi se ascunseseră
prin pivniţe. femeile
ieşeau. ele nu
se tem. ele
nu mor.

moartea ţopăia prin curţile
şi casele oamenilor.
pe unii a pus
mâna.

bărbaţii s-au luat cu ţuica şi
au uitat de moarte.
şi moartea a uitat
de ei.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Că ne-am tras din maimuţă-mi pare,
Că pentru nimeni nu-i secret,
Însă mai sunt şi oameni care,
Ce parcă nu s-au tras complet.

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărţişoare (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

De semnalat doar un aspect
Pe care nu-i greu să-l deduc
Nevasta-l ţine la respect
Când nu îl ţine sub papuc!

epigramă de Gheorghe Gurău (24 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare cu dichis (apropo de inundaţii)

Nu ştiu de ce plâng sătenii
Că au apă în pridvor
Şi-au dorit... amărăştenii
Apă-n casă, de izvor?

epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

La anii mulţi şi grei ce-i împlinesc
Constat, nu fără de regrete
Că-n timp ce simţurile-mbătrânesc
Mă simt mai mult atras de fete!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, lacrimă în vânt

Femeia a rupt fâşia neputinţei,
A pus bucăţi ca semne-n lungul drum,
A dospit lacrimi adânci în piept
Şi s-a ascuns cu frunzele în scrum.

Bărbaţii toţi i-au scuturat mânia
Şi i-au zidit durerea în suspine,
Cerul a-ncolăcit pe loc minunea
Şi i-a pus inima în miere de albine

De-atunci e floare dulce, meliferă,
În casă, în iubire pe pământ,
Când frunzele s-ascund în scrum,
Gândeşte-te la ea, e lacrimă în vânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui gazetar lipsit de har

Atunci când scrie prost şi-n grabă,
Eu cred că gazetarul ics
O face să se afle-n treabă
Şi nu îl doare nici în pix!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca bate talentul atunci când talentul nu munceşte.

citat din Tim Notke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti lângă mine

Eşti lângă mine atunci când eu mă simt pierdută
Eşti lângă mine atunci şi asta mă ajută
Eşti lângă mine atunci când plouă şi când ninge
Eşti lângă mine atunci când dorul mă învinge
Eşti lângă mine atunci când rana rău mă doare
Eşti lângă mine atunci când caut alinare
Eşti lângă mine atunci, ca îngerul ceresc
Şi mă veghezi mereu, mă-nveţi cum să iubesc.

poezie de Angela Guo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare de familie

O constatare mai cu moţ
Cu apropo la soaţa lui iubită
O duce prost în zilele cu soţ
Şi-n cele fără soţ e fericită!

epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Există oameni, lucru hotărât,
Cu apetit ciudat pentru scandaluri:
Când eşti băgat în budă pân' la gât
Apare un isteţ ce face valuri.

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

În orice reuniuni
Se spun atâtea minciuni,
Încât purul adevăr
Este luat peste picior.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata înfăţişare a omului iese la iveală în momentul în care talentul său apune, atunci când el încetează să mai arate ce poate face. Şi talentul e o găteală; găteala, şi ea, e o tăinuire.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Fără să mă ţin de glume
Constat, dar nu-i nici o dramă,
După vârstă şi volume
Este toamnă-n epigramă.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nas

Nas. Avanpostul cel mai avansat al feţei. S-a observat că nasul cuiva nu este niciodată mai fericit decât atunci când este băgat în treburile altora, de unde unii fiziologi au tras concluzia că este lipsit de simţul mirosului.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Ne privesc de sus, cu milă
Iar în piele nu-şi încap
Domnii ce, în loc de cap,
Au pe umeri doar o... pilă.

epigramă de George Piteş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!