Lămurire

-Cred că-i grea, de bună seamă,
Noaptea nunţii, aşa-i, mamă?
- Din ce-mi aduc aminte eu,
- La prima nuntă-a fost mai greu!

epigramă de Gheorghe Băcneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zodiac în noaptea nunţii

N-a fost cum se aşteptară
Când profund s-au cunoscut:
El că are o Fecioară,
Ea că-i Leu la aşternut.

epigramă de Corneliu Costăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea nunţii

Fiind abia la început,
S-a confesat spre mama ei
Că-n noaptea nunţii a avut
Emoţii... ca de obicei.

epigramă de Neculai Darie din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Mihai Duţescu, la volumul "Noaptea nunţii"

A fost prezent la datorie,
Azi îl laudă cărunţii,
Că a îndrăznit să scrie
Versuri pentru noaptea nunţii.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui mire tomnatic

În seara nunţii a luat viagră
Şi toată noaptea şi-a iubit femeia.
A doua zi: "Ai fost grozav, dragă,
M-ai şi lăsat gravidă-n luna treia."

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iarbă, tot ai mamă?

Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când înverzeşti,
De ea îţi aminteşti.

Tu, floare, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când înfloreşti,
De ea îţi aminteşti.

Tu, steauă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când te iveşti,
De ea îţi aminteşti.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei mirese fugite în noaptea nunţii

Rudele au fost severe
Nevoind să înţeleagă
Că-i în luna ei de miere
Şi e dusă s-o culeagă!

epigramă de Apollo Bolohan din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veste mare

- Mamă, te anunţ că eu
M-am căsătorit şi... gata!
- Cum o cheamă, dragul meu?
- Alexandru, ca pe tata!

epigramă de Gheorghe Băcneanu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (20 septembrie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mamă

Suntem tentaţi să ne blamăm
Trecutul nost', de bună seamă.
Suntem lăsaţi de Dumnezeu
Să ne-njurăm... de mamă.

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă...
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Doamnă, sunteţi inginer prin sudoarea frunţii sau din noaptea nunţii?" – fusese întrebată tranşant. I se răspunse la obiect: "Prin sudoarea frunţii din noaptea nunţii?!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Mihai Duţescu, la volumul de versuri "Noaptea nunţii"

La o sticlă cu tărie
Rău îl condamnau cărunţii:
"Cum ar fi putut să scrie
Versuri, chiar în noaptea nunţii?"

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog în noaptea nunţii

Am să-ţi pun o întrebare,
Fi'ndcă-acum îi este locul:
Eşti, Mărie, fată mare?"
"Apăi... cum ţi-o fi norocul.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Femeia e soţie, mamă,
Prietenă, de bună seamă,
Iar pentru gineri, dumneaei,
Este tot mamă: mama... ei!

epigramă de Liviu Popescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aducere aminte

Mai simţi, mai ştii, auzi venirea nopţii?
Celei în care mi-am lăsat laurii veşniciei;
De sete şi de-înseninare, de zâmbet îţi erau,
De-aducere aminte că ţi-am fost prima oară

Lăsarea înserării-mi va plânge poverile din paşi,
Vacarm ce o să-ţi deraieze iarăşi somnul,
E-atât de dulce chinul şi-acest arbore ce-mi stă plin,
În loc de frunze, ramuri, suflet îngreunat de beznă

Mai ştii, mai simţi cum se rupea cerul, plânset în sfinţi?

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Hei, uită-te la ditamai scorul. G. L. C., George Louis Costanza. Nu eşti tu, nu?
George: Da! 860,000. Nu pot să cred că e încă aici. Nimeni nu m-a bătut în 10 ani.
Jerry: Îmi aduc aminte de noaptea aceea.
George: Combinaţia perfectă de Mountain Dew şi mozzarella... cantitatea tocmai bună de grăsime de pe joystick.
Mario: Uite-ţi pizza, prostovanule.
Jerry: Cred că mi-am adus aminte de ce nu am mai venit aici.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juriilor din concursuri

Nu-i greu să scriu o epigramă
În orice ritm pe care-l vor;
Mai greu îmi e, de bună seamă,
Să ştiu de-o fi pe "placul" lor!

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei guralive

Vă spun, cu inima curată,
Mirarea mea, de bună seamă:
Deşi o ştiu de "încuiată",
Ies vorbele de... mamă, mamă!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De casa-n care m-am născut, revăd adeseori
Fereastra micuţă prin care soarele
Se strecura sfios în zori;
Nu-ntârzia, nici nu făcea prea lungă ziua
Care de cei dragi nouă ne desparte,
Dar acum, doresc ca noaptea
Să-mi fi dus suflarea cât mai departe!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De trandafirii albi şi roşii, de crinii
Parfumaţi, de violete şi de-ale nuferilor cupe,
De toate-acele flori, fiicele luminii!
De liliacu-n care-şi făceau cuib prigorii,
Unde frate-miu-n lumina aceea care uneşte
Atârna de ziua lui flori galbene de salcâm –
Acel arbore încă mai trăieşte!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Era acolo un balansoar
Unde aripile rândunicii-n zbor
Erau susţinute de aerul limpede cristal!
Spiritul meu zbura atunci, un fulg,
Acum e cleios şi are aripi grele,
Iar iezerele verii nu mai pot răcori
Arşiţa tâmplelor mele!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Brazii erau înalţi, de-argint când venea gerul,
Credeam pe vremea-aceea
Că fruntea lor atinge cerul:
Era inocenţa celui neştiutor într-ale lumii;
Dar acum, când amurgul se-apropie tiptil,
Ştiu că astăzi sunt de rai mult mai departe
Decât atunci când eram doar un copil.

* Acest poem a inspirat filmul de scurt metraj I REMEMBER (1925), în regia lui Harry Edwards, cu actorii Harry Langdon & Natalie Kingston.

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa de mai bine

Un lucru-i de luat in seamă
Ce e de lume cunoscut;
De ce, mă rog, sa-ţi fie teamă...
Că ce-a fost greu... nu a trecut!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din amintirile unei colege de liceu

Îmi aduc ades aminte,
De colegul meu de şcoală,
Că era cel mai cuminte
Şi mai bun la socoteală.

epigramă de Gheorghe Busuioc din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte?

Îţi mai aduci aminte de prima întâlnire
Când inima în piept bătea fără oprire?
Îţi mai aduci aminte de prima sărutare
Şi cum ne-mbrăţişam în noaptea-mbietoare?

Îţi mai aduci aminte când ne plimbam pe plajă
Şi visurile noastre erau precum o vrajă?
Îţi mai aduci aminte ce bine ne simţeam
Când tu m-aveai pe mine şi eu pe tin' te-aveam?

Îţi mai aduci aminte ce mult vorbeam şi tare
Când mână-n mână alături ieşeam la o plimbare?
Îţi mai aduci aminte cum zilele treceau
Chiar dacă era soare ori ploile veneau?

Îţi mai aduci aminte c-aveam doar o dorinţă
Ca focul să-l aprindem în trup şi în fiinţă?
Îţi mai aduci aminte cum inima ofta
Şi cum de-atâta poftă cu totul se topea?

Îţi mai aduci aminte ce tandru mă priveai
Fiindcă vedeai în mine fiinţa ce-o iubeai?
Îţi mai aduci aminte cum mâna mi-ai întins
Ştiind că soarta-n suflet văpaia ne-a aprins?

Îţi mai aduci aminte iubirea ce-am simţit
Şi ziua-n care-am spus un "da" ce ne-a unit?
Îţi mai aduci aminte la drum cum am plecat
Cu o iubire pură şi sufletul curat?

Îţi mai aduci aminte că ne-am promis mereu
Să ne iubim întruna la bine şi la greu?
Îţi mai aduci aminte promisiunea sfântă
Că fericiţi vom fi, tristeţea va fi-nfrântă?

Îţi mai aduci aminte copilul cum ţineai
Şi cum îl legănam atunci când oboseai?
Îţi mai aduci aminte ce viaţă bună aveam
Şi cum în armonie familie eram?

Îţi mai aduci aminte cât ne iubeam de tare
Şi cum râdeam întruna cu lumea la picioare?
Îţi mai aduci aminte ce mult am suferit
Când vremea a fost dură, cuvântul nerostit?

Îţi mai aduci aminte cum am jelit de-aprins
Că ne-au plecat părinţii şi-al nostru foc s-a stins?
Îţi mai aduci aminte ce chin am îndurat
Atunci când lumea noastră pe dos s-a răsturnat?

Ce s-a ales de viaţa ce-am dus-o amândoi?
Ce a păţit iubirea cea sfântă dintre noi?
Unde s-a dus sărutul duios de noapte bună
Şi îmbrăţişarea caldă din nopţile cu lună?

Mă-ntreb, a fost aievea? Putem face ceva?
Că vreau la tine-n braţe, eu simt în sinea mea.
Şi de la capăt oare putem ca să o luăm
Să stăm alături iarăşi, iubirea s-o gustăm?

poezie de Marcia A. Newton, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!