Așteptând
Există o durere, așa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
Țărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Si viața-mi cine știe?! va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Și mama-n miezul zilei spoi-va iarăși casa.
Vor învia copacii, plesnind sfioși din muguri,
Și-n asfințit văzduhul se va-nroși de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleași stele
Și poate n-oi mai plânge nimicul vieții mele.
Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Si poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre muguri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sonetul 55
Cavouri princiare, marmorate,
Nu vor dura cât versurile mele,
Dar tu vei străluci în ele toate
Când piatra va crăpa în vremuri grele.
Războaie vor surpa statui o mie
Și ziduri vor cunoaște prăbușirea,
Dar Marte sau vreun foc din bătălie
Nu vor putea să-ți șteargă amintirea.
Tu vei călca și moartea și vrăjmașii,
Iar măreția ta nu va apune
Vor ști de tine-n veacuri toți urmașii,
Ce lumea, încet-încet, o vor răpune.
Dar pân' la judecata ce-osândește
Trăiești și-n vers și-n ochiul ce iubește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre război, poezii despre poezie, poezii despre sculptură, poezii despre ochi, poezii despre moarte sau poezii despre iubire
Poate-atunci...
Să rup din toate stelele îmi vine
Și să le pun apoi în trupul meu
Că poate-așa voi străluci mai bine
Și mi-i băga în seama, Dumnezeu.
Să-mi pun o stea în fiecare mână
Și-n fiecare ochi să-mi pun o stea
Și trupul meu cu stele să rămână
Că poate, Doamne-atunci mă vei vedea.
Mă vor sui în ceruri printre ele
Vor lumina cu toate-n trupul meu
Și de voi plânge, lacrimile mele
Ți-or străluci pe față, Dumnezeu...
Și de-am să mor mă vei băga în seamă,
Voi fi și eu în ceruri cum e-o stea,
Vei ști că eu sunt cea care Te cheamă
Și-o lacrimă am fost pe fața Ta...
poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre religie sau poezii despre Dumnezeu
Speranța nu moare în muguri
Speranța nu moare în muguri
Și-n lacrima viței de vie;
Când focuri se-nalță în ruguri
Speranța-n flăcări reînvie.
Speranța-n idee nu moare,
Chiar dacă ideea e-nfrântă;
Dispare o clipă și-apare
În cântec de păsări ce-ncântă
Auzul! Chiar dacă privirea ne doare,
Speranța-n idee și-n suflet nu moare...
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre viticultură, poezii despre suflet, poezii despre păsări sau poezii despre muzică
Condensatul...
. sorb permanentul existenței din lumea ce mă înconjoară
mai sorb și harul excelenței din cea sortită să mă doară
și trec prin spațiu și prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri și extreme în care nimeni și nimic nu moare
și-n care-i numai veșnicie și permanentă ambianță
și gol ce naște energie din morfogena-i rezonanță
iar lutul stă în nemișcare iar nemișcarea într-o găoace
din care naște când un soare, când hăuri dure și rapace...
și-n care nu există moarte și-n care nu există viață
doar fluctuații când deșarte când lungi când doldora de ciață
și-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein și bose
și în esență fericirea-i un câmp cu floricele roze...
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre prăpăstii, poezii despre naștere, poezii despre lut sau poezii despre flori
Hodie mihi, cras tibi
În mine,
În tine
Și-n el
Inima cântă
Și plânge la fel...
Cântă
Și plânge
Înfiptă în noi
Căntă în clipa în care ne naștem
Și plânge cu clipa de-apoi...
Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, și, la fel,
Și-n mine,
Și-n tine,
Și-n el!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Ion Minulescu despre vânt
- citate de Ion Minulescu despre plâns
- poezii despre ploaie
- citate de Ion Minulescu despre ploaie
- citate de Ion Minulescu despre naștere
- citate de Ion Minulescu despre muzică
- poezii despre inimă
- citate de Ion Minulescu despre inimă
Rugă pentru ziua mea onomastică
Mă caut și nu mă găsesc!...
Mă caut în vechiul ogor strămoșesc-
În grâu, în porumb și-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Și-n focul din vatră,
În golul din casă
Și-n gloata de-afară,
Și-n toți răposații ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...
Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!...
Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Și drumul trosnește sub pașii greoi,
Mă caut și-n larma vieții de-acum,
și-n pacea vieții de apoi...
Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Și-n ghioc...
Mă caut și-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele șterse...
Dar nu mă găsesc.
Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc...
Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul și fapta spre morții de ieri,
Că urmele mele din lume se șterg
Și nu mă găsec nicăieri?...
Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre ziua de naștere, poezii despre vinovăție, poezii despre viața de apoi sau poezii despre trecut
Nimic nu-i mai frumos pe lume
Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-amenințe
Și ce-ar putea să-ți facă rău?
Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ți-o dea?
Când orbului îi ești vedere
Și șchiopului îi ești picior
Când ești orfanului părinte
Și slabului ocrotitor.
Când ți-e cuvântul tău ca roua
Când ești ca ploaia așteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.
Atunci lumina ta va crește
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând și-n număr
Și-n vrednicie ai să-i vezi.
Atunci urcușul vieții tale
Va fi ca drumul cel ușor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept și singur viitor.
Atunci prin tine-nbogățire
Mulțimi în veac te vor cinsti
Și cine-ar știi în veșnicie
Pe cât întins vei străluci!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre viitor, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rouă
Altfel de primăvară
Mătăsuri verzi se-ntind la soare
Parfum de flori și ploi mărunte
Prin pomi atârnă mărțișoare
Ce parcă vor să ne sărute.
E cam târziu, nu știu de tine
Să-ntreb aiurea, nu-ndrăznesc.
Oare cum ești? Ți-o fi mai bine?
Să știi oricum, că te iubesc!
Și-n zâmbet cald, scăldat de lună,
Gândesc să aflu tot, din toate.
Dar cine, ce, poate să-mi spună
Mai mult ca tine? Din păcate
Asta e viața, bat-o vina,
N-o facem noi după dorință,
Ne-acomodăm. Așa-i rutina.
Și suferim de neputință...
Mătăsuri verzi se-ntind la soare
Dar cine oare le mai vede?
Și primăvara asta doare
Mai mult decât putut-am crede!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre verde sau poezii despre sărut
Ceva din mine caută ceva
Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre suferință, poezii despre singurătate sau poezii despre secunde
Stelele și speranța
Voi oameni sensibili și plini de speranță
Viața este numai iubire?
Nu vreau să cred că voi nu credeți în ziua
Când stelele se vor uni cu lumea
Și nu se vor mai separa de ploi
Vor fi doar ele simple adieri?
Vor redeschide inimile necuprinse
În alge de păr atinse...
Nu vreau decât să sper că mâine și eu voi rămâne
O stea mică pe cerul aprins
Și voi străluci în inimile voastre
Ce mă cuprind în mii de spații alese
De astăzi stelele vor străluci altfel...
Se vor opri în ochii tăi...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre prezent
Navigând departe
Azi dimineață se șoșotea că vom pleca într-o barcă,
numai tu și cu mine, și că niciun suflet nu trebuie să știe
de călătoria noastră spre nicio țară și spre niciun liman.
În acel ocean nesfârșit,
la surâsul tău atent, cântecele mele vor deveni mai melodioase,
libere ca valurile, libere de toate legăturile cu lumea.
Nu a sosit încă momentul?
Mai sunt unele lucruri de făcut?
Iată, peste faleză se lasă seara
și-n lumina palidă păsările mării revin la cuiburile lor.
Cine știe când parâmele vor fi molate
și barca, asemeni unui ultim licăr al asfințitului,
va dispărea în noapte.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărci, poezii despre seară sau poezii despre ocean
Unii oameni se cred Dumnezei uitând că din țărâna sunt făcuți și-n țărâna se vor întoarce!
Viorel Muha (octombrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fi știut doar macii?
Te-aș mai păstra un veac, de tine te-aș ascunde,
În fresca unui vis cu grație te-aș picta,
Când surdelor chemări eu n-am să-ți pot răspunde,
În câte-un gând firav în taină să-ți pot sta.
De noaptea-ți va părea mai lungă decât viața
Și-n țipăt de regrete nu vei găsi răspuns,
Nevinovate lacrimi vor rătăci pe față,
Îndepărtări absurde vor fi de nepătruns,
Tristețea va brăzda abisuri disperate,
Cocori desperecheați vor ațipi în stoluri,
De mână, stele blânde, de cer desferecate,
În cercuri mari de foc îți vor zâmbi la poluri.
Speranța de-ți va plânge din ce în ce mai stinsă
Și-ncercănate clipe vor amurgi în glastre,
În sfeșnic, floare albă, îți voi lasă aprinsă,
Să-ți lumineze pleoapa tăcerilor sihastre.
Nu-nsângera iubirea cu spini fără de rost,
Și iartă visu-n care naivi noi am crezut!
Să fi știut doar macii cât mult, puțin ți-am fost?
Sfârșitul să ne fie un tainic început?
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre sfârșit
Sonet pe treapta viselor
Când primăvara-n muguri părea că se deșteaptă
Și vârfurile ierbii-ncepeau a se-nălța,
Din scara de-anotimpuri, s-a scufundat o treaptă
Și s-a trezit pământul acoperit de nea.
Pe câmpurile albe, abia întorși, cocorii
Ar vrea să-nceapă dansul, dar pașii obosiți
Mai lasă doar în gânduri și-n ochi speranța-n zorii
Cu nori plângându-și soarta, de Soare copleșiți.
O noapte friguroasă, încet-încet, se lasă
Pe lumea cu o treaptă căzută în trecut,
Prin ceruri se mai stinge o lacrimă aleasă
Din miile de stele ce, încă, n-au căzut.
E, totuși, primăvară și-n muguri par să fie
Doar vise care poartă o mare bucurie.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre inteligență, poezii despre gânduri sau poezii despre dans
Fericirea nu este un vânat după care alergi cu limba scoasă. Și oamenii aleargă o vreme după ceea ce cred ei că este fericirea, și-n această goană prin pustiu obosesc. Nu mai vor să gonească după fericire. Vor să se apropie de ea, pe furiș, s-o ia prin surprindere. Ei și-au pus speranța într-un om, și acel om n-a corespuns așteptărilor. Și atunci încep să tragă concluzii, și-n loc să trăiască, molfăie principii.
Teodor Mazilu în Goana după fericire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fericire, citate de Teodor Mazilu despre fericire, citate despre vânătoare, citate despre viață sau citate despre principii
Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
iar
când îți vor dispărea și ultimile gânduri
să nu regreți, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
și te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
și lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
Iubita - în straie albastre
Iubito, chiar de tu nu ești cu mine,
Eu sunt și-n vis și-n lumea ta - cu tine.
Acolo unde, tu, îți îndrepți pasul,
Eu te urmez cu inima, cu glasul.
De ești acasă, sunt cu tine acasă
Și aș vrea să plec, dar ochii-ți nu mă lasă
Căci ochii tăi îmi țintuiesc privirea,
Atât de-aprins, încât, mă pierd cu firea.
Când ești plecată, dusă, prea departe,
Mi-e inima-nghețată, ca de moarte.
În noapte, te visez în straie-albastre
Cum zbori, cu mine-alături, printre astre.
Cătând, de zor, în galaxia vastă,
Să-aflăm pe unde-așteaptă steaua noastră
Să adăstăm pe ea în veșnicie
Doar noi s-o locuim, stând în pustie
Pe-un câmp albastru precum îți e straiul
Căci, pentru noi, acolo ar fi raiul.
Deasupra, alte stele, să păzească,
Iubirea noastră să nu lâncezească.
... Când mă trezesc, căzând, parcă-n abisuri
Și știu că ești și-n lumea mea și-n visuri
Mă sfâșie, așa, un dulce bine
De parcă-ai fi în mine eu în tine.
Și, beat de tine, țintuiesc tavanul
Și nu-mi mai pasă cum va trece anul
Căci tu îmi umpli zilele și ceasul
Și plin de bucurie-mi cântă glasul
Un cântec, ce n-a fost compus, vreodată,
De nimeni doar de inima-nfocată,
Ce bate, vajnic, pieptul să mi-l spargă -
Să fugă-n pieptul tău, în lumea largă
Acolo unde, tu, stând la fereastră,
Visezi, înveșmântată-n haină-albastră.
Privind copacii, încărcați de floare,
Cum râd la tine și cum râd la soare.
Când un suspin, ușor, din piept îți scapă
Din ochii tăi ochii-mi se adapă.
Dar setea lor de tine-n loc să treacă,
Mai aprig îi aprinde și îi seacă.
Iar gurii mele de nu-i stingi pojarul
O seacă repede și-adânc amarul.
Iubita mea-mbrăcată-n strai albastru
Tu ești pe cerul vieții mele astru.
Hai, lasă-ți gândurile ca să zboare
Spre mine și-amândoi, privind la soare
Să fim o pură, limpede privire,
Fără apus și fără amintire.
Și-n vis, să fim niște păsări măiastre
Zburând prin galaxie, printre astre...
Că-n lumea asta nu ne aflăm rostul
Așa că, hai, cu mine-n raiul nostru...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre, poezii despre albastru, poezii despre zile sau poezii despre zbor
În rău și-n bine
Ce să fie viața mea?
Dansul unui fulg de nea?
Lacrimă-nghețată-n vânt
și căzută pe pământ?
Picătură de sudoare,
o scăpare muritoare
dacă este viața mea,
ai să vrei să uiți de ea,
nimic să nu-ți dea de veste
că am fost greșeala Ta;
căci - înaripat - și gândul
are un călău: cuvântul.
Orice-ar fi, privind spre soare,
cu pământul sub picioare,
ascunzându-te de mine
ca un păpușar pe sine,
Te-am trăit în rău și-n bine,
trăgând miile de fire
ce mă leagă acum de Tine...
Nu eu mor, Tu mori prin mine!
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre picioare, poezii despre greșeli sau poezii despre cuvinte
De mâine
de mâine
n-oi mai înrăma ninsori
le-oi despuia
de alb cu miezul jilav
în sălcii sidefii
le-oi alunga
și-n aripi de cocor
cu trupul firav
le-oi scrie-n vifore
și-n căni cu vin
și în colinde
lerui-ler
nuntite
le-oi presăra
pe umăr de cais
și-n florile
în fruct neumilite
dar dacă mâine
nu mai ning domol
spuneți-mi
ce să pun
pe locul gol
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre ninsoare, poezii despre fructe, poezii despre colinde, poezii despre aripi, poezii despre alb sau poezii despre Crăciun
Mai puțină vreme
Mai puțină vreme Domnul va veni
Luna, mândrul soare n-or mai străluci
Mai puțină vreme, se va împlini
În ziua aceia surzii or auzii.
Orbilor vederea atunci li s-o da
Izbăvit din neguri atunci vor vedea
Săracii atuncea se vor veseli
Batjocoritorul atunci va pieri.
Mai puțină vreme și va fi așa
Cei nenorociți se vor bucura
Domnu-n ziua aceia El va străluci
Lumea de păcate ea se va sfârși.
Mai puțină vreme până vom vedea
Cum Iubirea Sfântă, Ea va triumfa
Mai puțină vreme pân' se va sfârși
Și neprihăniții se vor odihni.
Mai puțină vreme pân' s-o încolona
Toată ceata sfântă și ei vor pleca
Mai puțină vreme și ospăț va fi
Mireasa de astăzi se va pregăti.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre nuntă, poezii despre mântuire sau poezii despre mândrie