Durerii piramidale

Îmi palpez cu privirea
urmele tălpilor
lăsate în asfaltul străzii
ce duce spre destinaţia ta
sarcofagul
inimei mele mumificate
în spatele perdelei
ascunzi aburii
respiraţiilor sfâşiate
de ghearele ascuţite ale clepsidrei
iar eu
cu fâşii kilometrice
bandajez o durere
piramidală
coborâtă
în berna din tine…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vor cânta cocoşii

Nu voi pleca acasă în seara asta
stropi mari de ploaie
se sparg de asfaltul străzii
spălând urme de tăceri
şi gînduri ancestrale
lăsate în grabă de trecători
găzduieşte-mă la tine
voi sta în camera ta mică şi caldă
tu să-mi prinzi săruturi în perna urechii
legate cu buzele tale ca două cireşe cărnoase
nu-mi şopti nimic
doar priveşte spectrul tavanului
unde trupurile noastre sunt
ca două pantomime diforme
cu mişcări necontrolate
reflexia se propagă în albul retinei
reanimându-ne încleştarea
mâinile mele au intrat
în coloana ta vertebrală
forţa ei gravitaţională
mă înghite încetul cu încetul
în pîntecul tău cocon
atunci când cocoşii vor cânta
dis- de- dimineaţă
să-ţi aduci aminte de mine
că trebuie să mă naşti
în stropii uscaţi ai ploii.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Păpuşarului

Păpuşarul s-a retras în culise
pe un colţ de foaie
un autograf neterminat
au rămas doar sforile
împletite printre degete ca nişte
liane subţiri şi lungi
coborate până în talpa pământului
la capătul lor stă o fantoşă
cu un zâmbet ironic
gheare ascuţite ascunse în cutia pendulei
aşteptând momentul prielnic
să sfâşie roşul catifelat al cortinei
în spate o scenă ninsă cu praf
cavernele din lemnul podelei
ascund tăcerea unei oglinzi sparte
care trosneşte sub povara tălpilor mele
o aducere-aminte a jocului măştilor
care râd şi plâng în aplauze mimate
păpuşarul a muşcat demult
lemnul coşciugului
luând cu el misterul
sforilor trase.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul din mine

Cu mâinile palpez
respiraţia ierbii,
umplu ochii cu linişte
atât cât tu
să-mi poţi
percepe pulsul.

Tălpile prind rădăcini adânci
în ciobul lutos,
pompând seva de viaţă
în venele copacului
care se-nalţă maiestos
printre oasele pieptului.

Mâinile tale leagăn
prinse de ramul trunchiului meu
balansează
dincolo de sclipirea stelelor.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Atâtea lucruri sunt de făcut într-o viaţă de om
şi cam tot
atâtea
ar fi de spus
cuvinte prea sărace
s-atingă absolutul
în schimb
avem lăsate
lacrimi
cu care
să clătim
echilibrul…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surescitare

Fără privirea ta
aş fi orb
ai penetrat
smalţul inimii
cu-n abastru marin
surescitându-mi
o madonă
prin retina ochilor.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând ca rătăcitele tale cuvinte

Privirea ochilor mei
s-a proptit pe marginea
acestei zile
ştergându-mi lin
din calendarul sufletului
acea amorţeală statornică
tu ai plecat
şi nimic nou sub inima ta
doar acel gust insipid
pe care îl ştiu
efectul exploziei
tăcerilor tale nucleare
eu îmi caut încă respiraţia
prin umbra trupului
unde-mi odihnesc rănile
prin palmele cuminţi ale ierbii
aşteptând ca rătăcitele tale cuvinte
să mă trezească
cu îmbrăţişări de săruturi...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele tale

Laşi urme pe zăpadă
Şi în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.

De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.

Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfinţit.

poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descompunere matinală

Închisă într-o durere de cap
iubirea pentru tine
se topeşte odată cu picioarele imaginare
ale omului de zăpadă

făurit acum două ierni
prin rostogolirea noastră
în cioburile globuleţelor sparte
ale iubirilor trecute

în dimineaţa fără tine
îmi îmbrac hainele vechi de trist
şi păşesc pe umbra străzii noastre

sunt cloşar răscolind prin gunoaiele trecutului
încerc recompunerea funcţiei
în care te găsisem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

O! Durere!
La tine mă închin,
Nu-ţi ascuţi ghearele,
Căci viaţa-
Şi-aşa-i gust de pelin!

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora de soare

Zaua lanţului
ancorei mele s-a rupt
praful ruginii
i-a măcinat textura
până la măduvă
am rămas două obiecte rupte
tu o ancoră
infiptă-n reciful din tine
eu o corabie
pierdută-n azimuturi
printre valuri şi umbre
fără opriri
fără porturi
........................
într-un albastru intens
fierarul din mine
căleşte-n suflet
o ancoră de soare.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos e cântecul tău, Doamne

Ia-mi sufletul
şi inima
şi ochii
aţintiţi spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul îngheţat al trupului
libere să am
doar buzele
şi picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ţi le spăl în săruturi.

ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculţ
să dansez
pentru tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâini ude

E primăvara lui april
mâinile mele ude
au căzut în iarbă
să-mi caute ultima moarte
îmi amintesc pe atunci
din ochii tăi izvora o apă albă
care-mi spăla trupul convertit
la gustul pământului
este april
şi-mi caut încă mâinile ude
mâini pe care nu le găsesc
găsesc numai miei albi
care pasc liniştiţi
cu botul lor moale
din venele mele
până ce ajung
la respiraţia vieţii...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă lepăd de tine

Crezi că dacă îţi cresc aripi
ai să-mi temperezi sprinţara mea inimă?
Biciuieşte-mă
loveşte-mă
fă-mi carnea franjuri
fă-mă să sufăr
aruncă-ţi pătura cuvintelor salinice
peste rănile mele sângerânde
prin stomac
simt numele tău
cum ustură
cum se strecoară
printre dinţi
printre buze
cum strigă draconic
să mă lepăd de tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise plecate cu muntele la mare

Am pus inima nopţii în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că eşti la mare.

Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.

Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiţi de aburii iubirii,
Uităm să păşim în alt anotimp.

Rămânem conectaţi
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Pe pragul gol, coboară luna,
Îşi lasă voalul de aramă
Iar stelele îi ţes cununa
Prin adieri, ce o destramă.

Pictează geamul cu privirea,
Croieşte drum prin frunze vii
Ce îi cunosc nemărginirea
Şi se prefac în aripi mii.

Se zbat cireşiii în livadă
Iar cerul pare un abis...
Ecoul zărilor mă cheamă
Prin lacrimile unui vis.

Păşesc pe clipe, nu îmi pasă
Că timpul geme uneori,
Iar anii goi din nou m-apasă,
Simţind durere până-n zori!

Ajung la poarta nopţii grele,
Doar luna-n prag m-a întâlnit
Acoperind urmele mele...
Tăcerea-ncet m-a-mbătrânit!

Privind în gol, îmi las privirea
În palme arse de amar,
Tot căutând în gând puterea
Să mă trezesc la viaţă iar.

Atunci, o uşă se deschide
Iar gândul meu uşor tresare
Simţind potecile aride
Şi buzele cu gust de mare!

Mă pierd prin versuri risipite
Dar ochii tăi, mă întâlnesc...
Pe zidul zării învechite
Ţi-am scris cu lacrimi,, te iubesc"!

poezie de Gabriela Ryelle St Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul inimii

Merg să repar ceasul inimii... Punct!
Nu-s înger de ceară, nu-s nici zeu pe pământ...
Îmi sună haotic, de praf încărcat
Timpul inimii mele, ca un pas pe asfalt.

În ţărâna durerii văd secunde uitate,
Sfâşiate poeme, amintiri sângerate
Tăiate în ciobul clepsidrei... De ce
Ca un val, ca un vis, pier mereu clipele?!

Secundarul răsună deodată în van...
Se înalţă spre mâine în limbi de vulcan...
Mă ustură timpul trecând peste noi,
Mă arde de-o vreme tăcerea în doi.

Privesc minutarul - e o harpă de stele,
Un zumzet de taină al inimii mele...
Transcendent, un miracol - chemarea spre moarte,
O ultimă şansă în marea de şoapte.

De-acum ca un clopot e limba orară...
Se-aude o ploaie de lacrimi de ceară...
Se stinge tăcerea-n apus de cuvinte,
O candelă vie lucind pe morminte.

Secunde mârşave, secunde murdare
Furând fericirea... Ce-i viaţa când doare
La tâmplele albe şi rostul de-a fi?!
Ni-i trecerea taină... În suflet copii,

Cu tălpile goale, căutăm un răspuns
În nisipul clepsidrei clipelor ce s-au scurs
Şi întorşi la esenţe, secundar şi lumină,
Scormonim în tăcere după pace şi tihnă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna din noi

toamna asta am să tac,
e prima oară când tac toamna
sau mai bine
am să ţin respiraţia acestei lumi
până când paşii tăi
îmi vor mătura
cioburile arămii sparte în suflet,

scrutez orizontul,
dar privirea nu mai seamănă privire,
totul se rezumă la un tablou imens de albastru
pictat cu aripi de cocori
ce spintecă norii
spre alte dimensiuni
de lumini şi enigmatice vise.

În toamna asta nu mai plâng,
plânsul nu mai seamănă plâns,
lacrimile nu mai seamănă lacrimi
ascunse în cearcănele vineţii ale ochilor reci,
ca o iarnă polară
sau ca o iubire
care nu mai seamănă iubire.

Un câine al eului
muşcă din toamnă necruţător
devorând-o ca pe un măr,
îi mestecă roşul
ce îmi invadează încet, dar sigur
pupilele prinse în azimutul lumilor noastre,
trezind amorţeala trupului.

Voi muri în toamna aceasta,
dar moartea
nu mai seamănă moarte,
e doar o astenie
rătăcită în anotimpul din noi...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pingelele

Duminica
mama îmi cocea dorinţele
într-un cuptor de lut
în liniştea lui
tata punea pingele
unor pantofi
niciodată purtaţi
umbra pendulei
îmi arată colţul ştirbit
din grinda tavanului
într-un târziu
mă trezesc încălţat
pluteam de voie
pe mâna tatălui meu…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imortalizare

Ca să te pot vedea
mi-am smuls ochii
din ei am developat clipa
imortalizată cu chipul tău
ţin minte odată am vrut
să te văd goală
exact aşa cum mama natură te-a creat
în măna stângă ţineai un măr roşu
iar cealaltă era întinsă spre mine
degete lungi tremurânde
îmi căuta buzunarul
din pieptul camăşii
nu am văzut ce ai luat din el
ştiu doar atat că roşul mărului tău
ne voalase clişeul
într-un târziu
ne-am trezit corpurile nude
decupate parcă dintr-o poză
albită de săruturi.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieţii.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.

Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viaţa mie îmi duce puterea
şi simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlineşte.

Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
şi mă prăbuşeşte.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irişii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălţimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm muşcătura buzei sărate
şi împărţim, printre încleştatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.

poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!