Ion Ion
În beciul cu morții, Ion e frumos.
Întins gol pe piatră, c-un fraged surâs.
Trei nopți șobolanii l-au ros
Și gura-i băloasa ca de sacâs.
Când cioclu-l ridică-n spinare
Ion par-ar fi de pământ.
De-l pui poate stă în picioare,
Dar brațul e moale și frânt.
În ochii-i deșchisi, o lumină,
A satului unde-i născut,
A câmpului unde iezii-a păscut,
A încremenit acolo străină.
Departe de vatră și prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete și peri
În cârduri sunt morți și păduchii.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Tudor Arghezi
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre sat
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
- poezii despre Ion
Citate similare
Râsul pământului
se auzea tot mai des
acum era un abur
de toamnă cu miros
de struguri copți zi
de zi ceas de ceas
pământul se bucura de covorul
de frunze care-și plâng
dorul de veșnicie ros
de șobolanii fugiți peste câmp
unde iezii miroseau a lapte
au păscut trifoiul cu patru foi
și o tulpină scurtă
departe de jale în cârduri de sacâs
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre struguri
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre lactate
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre ceas
- poezii despre bucurie
Regăsire
agățată de un petec de pământ, ascult muzica sferelor
am rămas așteptând și privind cerul
constelații întregi, cerșesc universului timpi,
eoni de lumină ce vor să se întoarcă acasă,
Acolo unde a început totul
Acolo unde Adam a rătăcit drumul
iar Eva s-a născut pe Pământ
între ei și noi era departe cândva
însă El a găsit drumul
sunt atom al acelui timp
sunt particulă din acel univers
spre care mă îndrept
înțelepțindu-mă, uitând de mine
dar regăsindu-mă în paradisul etern.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre rai, poezii despre particule, poezii despre muzică, poezii despre constelații sau poezii despre cerșetorie
Întoarcerea la întrebări
Geaba coperiș de țiglă
Înjghebează câte-un rost
Sau vremelnic adăpost
Când n-ai propria ta siglă
Cât alergi și te mai cauți
Iluzoriu prin imperii
Suflete, să nu te sperii
Că și îngerii-s precauți
Gem strădanii cât n-ajungi
Să atingi un vis cu mâna
Și ești dus cu anasâna
Pân'la prinții nibelungi
Viața-ntreagă doar o goană
Dup-o geană de lumină
Adierea ei străină
Un capriciu sau o toană
Ce-ai să faci robit de zborul
Care te-a învins și încă
Vin iar fluturii și plâng, că
Nu le-a mai ajuns fiorul?
Unde-i dramul de speranță
Și cu care te-ai născut?
Viața ca un atribut,
Pierde-n orice circumstanță
Nopți albastre plâng cu duzii
Pașii rătăciți în stepe
Când alături, la un step, e
Țara marilor iluzii
Unde-i îngerul, trimisul
Ce-mi păzea noapte de noapte
Cu duioasele lui șoapte
Fraged somnul meu și visul?
Dați-mi iar abecedarul
Câtă vreme se mai poate
Unde nu se mai bat gloate
Să-și răstoarne-ntruna carul
Dați-mi neaua mea curată
Și pe care n-aveați voie
s-o întinați. Căci între voi e,
Orice vorbă, maculată
Eu sunt numai pierzătorul
Bucuriilor de fapt,
Cel căzut în primul rapt
Și-aștept răscumpărătorul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre capricii, poezii despre țări, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre suflet sau poezii despre sperieturi
Acolo
Undeva departe, unde-i veșnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde și nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc și poezie,
Unde ochiul vede numai frumusețe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandrețe,
Unde noi miresme nasul ți-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simți cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire și-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.
poezie de Octavian Cocoș (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre poezie, poezii despre pictură, poezii despre ochi, poezii despre nas sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Somn
În somnul tău, îngerii ți-au acoperit lacrima
Cu aripa de catifea albă.
Întindeai brațul firav - mlădiță de măr,
Dar floare de crin te îmbăta
Cu parfum de lumină.
Stelele s-au împletit în diademă, pe frunte...
Erai departe!
Ești atât de departe
Că nu auzi plânsul mamei
Ce bătătorește cărările
În ceasuri târzii, căutânduți suflarea.
Amazoane de vis ți-au risipit ceasul întoarcerii.
Ești un fluture de lumină
Ce se întoarce vis
La tâmplele mamei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre stele, poezii despre mere sau poezii despre mamă
Când morții sunt așa departe
Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine știe? poate
Ne uită.
Când morții sunt așa departe,
Și când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea cine știe? dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.
Privește-n jurul tău e marea
Vieței; pleacă și o-nfruntă,
Îmbată-ți ochii-n contemplarea
Minunilor ce te așteaptă;
Trăiește, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.
poezie celebră de Ovid Densusianu din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, citate de Ovid Densusianu despre suflet sau poezii despre durere
Ciuta ciutelor
Printre meri și printre peri
Plimbă-mi-se mari boieri,
Mari boieri cu cai bălțați
Cu călțuni împintenați,
Cai cu frâne de argint,
Cu poclăzi până-n pământ,
Plimbă-se, alintă-se,
Între ei intreabă-se:
Unde-i ciuta ciutelor,
Frumoasa frumoaselor,
Rumeneala zorilor,
Podoaba crăieselor?
Cu arcu' să o vână,
Cu cununi s-o-ncununăm,
Cununii de cununie
Lui Vodă dalbă soție.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre soție, poezii despre frânare, poezii despre căsătorie, poezii despre cai, poezii despre argint sau poezii despre alb
Caut
Dincolo, de departe
am plecat
într-o cădere lungă
să caut ceva,
ce nu am avut
în viața din spatele pietrei,
nici ieri,
azi...
poate voi găsi mâine
acolo unde am pășit acum
negândit de departe
unde-i direcție
și mult înțeles,
de voi putea înțelege...
poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre prezent
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.
În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''
poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre versuri, poezii despre ocean, poezii despre mândrie sau poezii despre gânduri
Au murit poeții
Vouă, celor morți, arși, împușcați,
Vouă vă scriu, colegi din tinerețe.
Un torent de pământ se prăbuși peste voi
și freamătă - cu freamăt de plante.
E tăcere, nemișcare și gol
Vârtejuri de pământ, pe jumătate stinse -
Unde este durerea - gurilor moarte
cuvintele să nu le lipsească -
Iată, deasupra, înalt, în trunchiuri
din voi crescute freamătă nopți și vânturi,
pentru gurile pline de pământ și var
în zadar căutați cuvinte -
E târziu, prea târziu pentru încătușate mâini
prin neodihnite furtuni, nopțile să le sfarme.
În zadar pe cei vii îi chemați
cu plânsetul și vaietul vântului.
Târziu, e târziu. Se ghemuiră vânturile
pajiști adânci ademenesc, arome de lumi subterane,
mai departe trebuie să sap sub pământ, mai adânc
până voi ajunge la voi.
Prea târziu, deja e prea târziu. Trebuie să tac,
depășit și uitat. În ochi morți
se clatină copacii și cântătorii grauri.
Oarbe torente de pământ se rostogolesc, se rostogolesc
Risipiți prin rizomi de ferigi,
în rădăcinile mestecenilor și-n zmeurari sălbatici,
plutim tăcuți, încotro, pentru ce?
mai departe, tot mai departe - - -
poezie de Tadeusz Borowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre gură, poezii despre cuvinte, poezii despre înălțime, poezii despre uitare sau poezii despre tinerețe
Pământesc
Dacă aș fi fost sortit
Să stau întins în poala zeilor,
Aș fi fost hrănit de o doică divină
Cu laptele sfânt al norilor.
Aș fi fost zeul refluxului sau grădinii,
Strajă mormintelor sau porumbului,
Dar eu sunt un om și nu am nevoie de nemurire:
O soartă divină m-ar înspăimânta.
Sunt fericit că nimeni nu mi-a încremenit buzele într-un surâs,
Departe de sarea și veninul pământului.
Deci pleacă, vioară a Olimpului,
Nu am nevoie de cântecul tău.
poezie de Arseny Tarkovsky, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre spaimă, poezii despre nori, poezii despre fericire sau poezii despre Pământ
Bietul Ion
A tot răbdat Ion, răbdat,
Până când foc s-a supărat,
Că prea-și bătea joc toți de el,
Ba că-i nerod, ba că mișel,
Și câte alte, fel de fel!
A scos un par din gard, și feri!
De-or hi mojici, de-or hi boieri;
Că a pornit ca un netot,
Și dă-i la cap și strică tot!
O zi întreagă a sbierat
Și val-vârtej a alergat
Pe toți în spaime i-a băgat...
Când tocmai seara-ntr-un târziu,
Hop! Iată dete de zapciu,
Și aoleu! Și vai! Și chiu!
Că ți l-a-ntins zapciul jos,
L-a legănat foarte frumos
Și-l adormi întors pe dos...
S-a scărpinat a doua zi
Bietul Ion când se trezi
Se duse drept acasă și,
De necazul satului,
Rupse furca patului.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre jocuri, poezii despre foc sau poezii despre acasă
Fantă de lumină-n piatră
Piatra piatră, de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înflorește și suspină
și străluce în lumină,
precum floarea din grădină...
Știe răsărituri și apusuri,
mii de împliniri și presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete și dorinți carnale.
În mesajul pietrei, vertical,
intuiești Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toți zeii Marelui Olymp!
Îndeaproape
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânți, Eleaonor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre sărut, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre intuiție
Iubire sfărâmată
Ți-a fost iubirea sfărâmată
Și trupul frânt în două
Tu te-ai grăbit sa pleci acolo
În lumea cea necunoscută nouă.
Ai fost un înger pe pământ
Un înger ești ș- acolo
Tu ai zburat, suflet iubit
Și ne-a rămas
Durerea toată nouă.
Ai fost plăpândă și frumoasă
Ca roua-n răsărit
Cand razele-ți cădeau pe față
Tu chip neprihănit.
Te strig mereu, dar nu-mi răspunzi
Și mă întreb de ce?
Știi bine doar cât te-am iubit
Copila mea cea bună.
Stau nopțile si ma jelesc
Dar nimeni nu m-ajută
Să-mi spună unde te gasesc
Copila mea iubită.
Am să te-aștept pân la apus
Când luna se-ntrezare
Și-mi spune cu al ei surâs
Că nu ești prea departe. Oare?
poezie de Ionel Iamandei (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre trup și suflet sau poezii despre copilărie
Mi-am dat inima...
Tăiată-n felii de lumină,
Mi-am dat inima ție,
Să-ți fiu hrană de șoapte
Și sângele-ți să mă adape...
Sub unghiul credinței și al sentimentelor,
Atunci când m-ai privit prin caleidoscop,
Mi-am schimbat, în dansul luminii
Și farmec și joc.
M-am aruncat în oglinda timpului
Și m-am născut particulă albă de artă...
Tu m-ai văyut o fărâmă de piatră...
O piatră ce,
Când ploaia luminii a alunecat din ochiul meu către tine,
M-am transformat într-un munte.
Un suflet vulcan alergând spre divina sclipire,
Un suflet de jar...
Nu ai căutat lumina ce minte
Visele fiecărui bărbat.
Ți-ai adus, printre clipe, aminte,
De ce-am însemnat.
Da, sunt piatra ce am devenit munte -
Un plăpând dans de flacără de lumânare
Ce pâlpâie fraged, dar
Lumină în a sufletului albă odaie...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vulcani, poezii despre schimbare sau poezii despre ploaie
Punct final
mă apropii de tine, omenire
pasul e greu, cuvântul arde tăcut
cireșul doarme în vie
printre struguri uscați pe un rând
ninge în casă, ninge în mine
un final cunoscut și confuz
pe cer cresc stele
răsărite în noapte din gânduri
strivite sub pași într-o zi
tac între gânduri
mă doare, mă strânge adânc
lațul legat de polul de sus
cuvântul atârnă în vrie
străin printre voi, străin pe pământ
mai desfac câte o sticlă
pe o masă de gânduri
paharul e spart
mă înțep în cioburi de timp și mă strig
mai sunt, unde sunt, cine sunt...
oaspeții plecaseră
gândul e gol, altarul absent
cuvântul e mut pe buzele arse
mă apropii de viață agale
și jalea răsună sub pași de pământ
timpul plecase, departe
lăsând omenirea să piară în doi
cădeam, muream în cetate
departe de viață, departe de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Beciul Vivianei
Sigur, beciul dumitale,
Astazi este confortabil.
Nu are ventilatoare,
Dar este... decapotabil.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe de aici
Vreau să trimit un vis departe de aici
acolo unde înalt se avântă rândunica;
poate că lanul tău de grâu s-a copt
și prin oceanele aurii ale secarei
se strecoară un murmur blând de pâine.
Aici e o lume de apă și de piatră,
în mâna mea nu-i pâine și-i număr liniile.
poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre rândunele, poezii despre pâine, poezii despre numere, poezii despre mâini sau poezii despre apă
Orizonturi
Cad ploile verii, ploile serii se pierd între pământ și cer.
Norii își scutură veșminte de lumină,
precum păsările cerului, lasă în urmă zbatere de aripi.
Ochii privesc departe, dincolo de orizont, acolo unde nu te zăresc.
Căci lacrimile mele sunt amare și reci, precum ploaia.
Tristețe! ai chip frumos, dar ești fără milă,
fragilă și rece așterni peste mine mantia ta de lumină.
Doruri se frâng în piept a zbatere,
depărtarea mă cheamă cu gust de fagure.
În fața casei mele sunt urme de pași, de iarbă călcată de talpă de om,
iar vara este pe sfârșite și iarba se va ostoi de dor și uitare.
Rămâne doar gândul ce țipă în noapte
pentru a-și găsi sălașul acolo departe, în inima ta.
Și plouă mărunt, e seară,
tăcerea se așterne potop între noi și inima bate și inima tace
și luna privește timid cu ochi ca de sfinx și sunet de ploi.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre tristețe sau poezii despre sunet
E bine acolo unde nu suntem noi, dar e rău că nu suntem acolo unde-i bine!
aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre bine și rău