Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tudor Arghezi

Ion Ion

În beciul cu morții, Ion e frumos.
Întins gol pe piatră, c-un fraged surâs.
Trei nopți șobolanii l-au ros
Și gura-i băloasa ca de sacâs.

Când cioclu-l ridică-n spinare
Ion par-ar fi de pământ.
De-l pui poate stă în picioare,
Dar brațul e moale și frânt.

În ochii-i deșchisi, o lumină,
A satului unde-i născut,
A câmpului unde iezii-a păscut,
A încremenit acolo străină.

Departe de vatră și prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete și peri
În cârduri sunt morți și păduchii.

poezie celebră de din Flori de mucigai
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Tudor Arghezi
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Citate similare

Râsul pământului

se auzea tot mai des
acum era un abur
de toamnă cu miros
de struguri copți zi
de zi ceas de ceas
pământul se bucura de covorul
de frunze care-și plâng
dorul de veșnicie ros
de șobolanii fugiți peste câmp
unde iezii miroseau a lapte
au păscut trifoiul cu patru foi
și o tulpină scurtă
departe de jale în cârduri de sacâs

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regăsire

agățată de un petec de pământ, ascult muzica sferelor
am rămas așteptând și privind cerul
constelații întregi, cerșesc universului timpi,
eoni de lumină ce vor să se întoarcă acasă,
Acolo unde a început totul
Acolo unde Adam a rătăcit drumul
iar Eva s-a născut pe Pământ
între ei și noi era departe cândva
însă El a găsit drumul
sunt atom al acelui timp
sunt particulă din acel univers
spre care mă îndrept
înțelepțindu-mă, uitând de mine
dar regăsindu-mă în paradisul etern.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Întoarcerea la întrebări

Geaba coperiș de țiglă
Înjghebează câte-un rost
Sau vremelnic adăpost
Când n-ai propria ta siglă

Cât alergi și te mai cauți
Iluzoriu prin imperii
Suflete, să nu te sperii
și îngerii-s precauți

Gem strădanii cât n-ajungi
Să atingi un vis cu mâna
Și ești dus cu anasâna
Pân'la prinții nibelungi

Viața-ntreagă doar o goană
Dup-o geană de lumină
Adierea ei străină
Un capriciu sau o toană

Ce-ai să faci robit de zborul
Care te-a învins și încă
Vin iar fluturii și plâng, că
Nu le-a mai ajuns fiorul?

Unde-i dramul de speranță
Și cu care te-ai născut?
Viața ca un atribut,
Pierde-n orice circumstanță

Nopți albastre plâng cu duzii
Pașii rătăciți în stepe
Când alături, la un step, e
Țara marilor iluzii

Unde-i îngerul, trimisul
Ce-mi păzea noapte de noapte
Cu duioasele lui șoapte
Fraged somnul meu și visul?

Dați-mi iar abecedarul
Câtă vreme se mai poate
Unde nu se mai bat gloate
Să-și răstoarne-ntruna carul

Dați-mi neaua mea curată
Și pe care n-aveați voie
s-o întinați. Căci între voi e,
Orice vorbă, maculată

Eu sunt numai pierzătorul
Bucuriilor de fapt,
Cel căzut în primul rapt
Și-aștept răscumpărătorul

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Somn

În somnul tău, îngerii ți-au acoperit lacrima
Cu aripa de catifea albă.
Întindeai brațul firav - mlădiță de măr,
Dar floare de crin te îmbăta
Cu parfum de lumină.
Stelele s-au împletit în diademă, pe frunte...
Erai departe!
Ești atât de departe
Că nu auzi plânsul mamei
Ce bătătorește cărările
În ceasuri târzii, căutânduți suflarea.
Amazoane de vis ți-au risipit ceasul întoarcerii.
Ești un fluture de lumină
Ce se întoarce vis
La tâmplele mamei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovid Densusianu

Când morții sunt așa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine știe? – poate
Ne uită.

Când morții sunt așa departe,
Și când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine știe? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Privește-n jurul tău – e marea
Vieței; pleacă și o-nfruntă,
Îmbată-ți ochii-n contemplarea
Minunilor ce te așteaptă;
Trăiește, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

poezie clasică de din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciuta ciutelor

Printre meri și printre peri
Plimbă-mi-se mari boieri,
Mari boieri cu cai bălțați
Cu călțuni împintenați,
Cai cu frâne de argint,
Cu poclăzi până-n pământ,
Plimbă-se, alintă-se,
Între ei intreabă-se:
Unde-i ciuta ciutelor,
Frumoasa frumoaselor,
Rumeneala zorilor,
Podoaba crăieselor?
Cu arcu' să o vână,
Cu cununi s-o-ncununăm,
Cununii de cununie
Lui Vodă dalbă soție.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caut

Dincolo, de departe
am plecat
într-o cădere lungă
să caut ceva,
ce nu am avut
în viața din spatele pietrei,
nici ieri,
azi...
poate voi găsi mâine
acolo unde am pășit acum
negândit de departe
unde-i direcție
și mult înțeles,
de voi putea înțelege...

poezie de
Adăugat de Mona DiniciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastr㠖 e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastr㠖 marinarii doar atâta spun.

În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.

În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastr㠖 e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastr㠖 marinarii doar atâta spun.


NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au murit poeții

Vouă, celor morți, arși, împușcați,
Vouă vă scriu, colegi din tinerețe.
Un torent de pământ se prăbuși peste voi
și freamătă - cu freamăt de plante.

E tăcere, nemișcare și gol
Vârtejuri de pământ, pe jumătate stinse -
Unde este durerea - gurilor moarte
cuvintele să nu le lipsească -

Iată, deasupra, înalt, în trunchiuri
din voi crescute freamătă nopți și vânturi,
pentru gurile pline de pământ și var
în zadar căutați cuvinte -

E târziu, prea târziu pentru încătușate mâini
prin neodihnite furtuni, nopțile să le sfarme.
În zadar pe cei vii îi chemați
cu plânsetul și vaietul vântului.

Târziu, e târziu. Se ghemuiră vânturile
pajiști adânci ademenesc, arome de lumi subterane,
mai departe trebuie să sap sub pământ, mai adânc
până voi ajunge la voi.

Prea târziu, deja e prea târziu. Trebuie să tac,
depășit și uitat. În ochi morți
se clatină copacii și cântătorii grauri.
Oarbe torente de pământ se rostogolesc, se rostogolesc

Risipiți prin rizomi de ferigi,
în rădăcinile mestecenilor și-n zmeurari sălbatici,
plutim tăcuți, încotro, pentru ce?
mai departe, tot mai departe - - -

poezie de din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Pământesc

Dacă aș fi fost sortit
Să stau întins în poala zeilor,
fi fost hrănit de o doică divină
Cu laptele sfânt al norilor.

fi fost zeul refluxului sau grădinii,
Strajă mormintelor sau porumbului,
Dar eu sunt un om și nu am nevoie de nemurire:
O soartă divină m-ar înspăimânta.

Sunt fericit că nimeni nu mi-a încremenit buzele într-un surâs,
Departe de sarea și veninul pământului.
Deci pleacă, vioară a Olimpului,
Nu am nevoie de cântecul tău.

poezie de , traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de BaudeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Bietul Ion

A tot răbdat Ion, răbdat,
Până când foc s-a supărat,
— Că prea-și bătea joc toți de el,
Ba că-i nerod, ba că mișel,
Și câte alte, fel de fel! —
A scos un par din gard, și — feri!
De-or hi mojici, de-or hi boieri;
a pornit ca un netot,
Și dă-i la cap și strică tot!
O zi întreagă a sbierat
Și val-vârtej a alergat
Pe toți în spaime i-a băgat...
Când tocmai seara-ntr-un târziu,
Hop! Iată dete de zapciu,
Și aoleu! Și vai! Și chiu!
Că ți l-a-ntins zapciul jos,
L-a legănat foarte frumos
Și-l adormi întors pe dos...
S-a scărpinat a doua zi
Bietul Ion când se trezi
Se duse drept acas㠗 și,

De necazul satului,
Rupse furca patului.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.
Dumitru Sârghie

Fantă de lumină-n piatră

Piatra piatră, de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înflorește și suspină
și străluce în lumină,
precum floarea din grădină...

Știe răsărituri și apusuri,
mii de împliniri și presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete și dorinți carnale.

În mesajul pietrei, vertical,
intuiești Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toți zeii Marelui Olymp!

Îndeaproape –
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânți, Eleaonor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Simbolul credinței în versuri

Cred Într-Unul Dumnezeu,
Care este Tatăl meu;
Care toate câte sunt,
Și în cer și pe pământ,
Văzute și nevăzute
De El toate sunt făcute;
Și în Fiul Lui Iisus,
Ce s-a pogorât de sus
Și-ntrupat din Duhul Sfânt,
S-a făcut om pe pământ -
Născut, dar nu cu păcat,
De Fecioara alăptat;
Lumină lină, din Lumină,
Din puterea cea Divină;
Și-a fost dat spre Răstignire,
Pentru-a noastră mântuire;
A pătimit și-a fost îngropat,
În vremea lui Ponțiu Pilat,
La trei zilea-a Înviat
Și la ceruri s-a-Nălțat;
Și cu Slavă va veni,
Să judece morți și vii;
În Biserica cea Sfântă,
Unde Heruvimii cântă;
Un Botez mărturisesc,
Iertare să dobândesc;
Aștept morții să învie
Și Împărăția Lui să fie!
Amin!

poezie de din Un gând frumos, pentru Hristos
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 18 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Iubire sfărâmată

Ți-a fost iubirea sfărâmată
Și trupul frânt în două
Tu te-ai grăbit sa pleci acolo
În lumea cea necunoscută nouă.

Ai fost un înger pe pământ
Un înger ești ș- acolo
Tu ai zburat, suflet iubit
Și ne-a rămas
Durerea toată nouă.

Ai fost plăpândă și frumoasă
Ca roua-n răsărit
Cand razele-ți cădeau pe față
Tu chip neprihănit.

Te strig mereu, dar nu-mi răspunzi
Și mă întreb de ce?
Știi bine doar cât te-am iubit
Copila mea cea bună.

Stau nopțile si ma jelesc
Dar nimeni nu m-ajută
Să-mi spună unde te gasesc
Copila mea iubită.

Am să te-aștept pân la apus
Când luna se-ntrezare
Și-mi spune cu al ei surâs
Că nu ești prea departe. Oare?

poezie de (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionel IamandeiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mi-am dat inima...

Tăiată-n felii de lumină,
Mi-am dat inima ție,
Să-ți fiu hrană de șoapte
Și sângele-ți să mă adape...
Sub unghiul credinței și al sentimentelor,
Atunci când m-ai privit prin caleidoscop,
Mi-am schimbat, în dansul luminii
Și farmec și joc.
M-am aruncat în oglinda timpului
Și m-am născut particulă albă de artă...
Tu m-ai văyut o fărâmă de piatră...
O piatră ce,
Când ploaia luminii a alunecat din ochiul meu către tine,
M-am transformat într-un munte.
Un suflet vulcan alergând spre divina sclipire,
Un suflet de jar...
Nu ai căutat lumina ce minte
Visele fiecărui bărbat.
Ți-ai adus, printre clipe, aminte,
De ce-am însemnat.
Da, sunt piatra ce am devenit munte -
Un plăpând dans de flacără de lumânare
Ce pâlpâie fraged, dar
Lumină în a sufletului albă odaie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Punct final

mă apropii de tine, omenire
pasul e greu, cuvântul arde tăcut
cireșul doarme în vie
printre struguri uscați pe un rând

ninge în casă, ninge în mine
un final cunoscut și confuz
pe cer cresc stele
răsărite în noapte din gânduri
strivite sub pași într-o zi

tac între gânduri
mă doare, mă strânge adânc
lațul legat de polul de sus
cuvântul atârnă în vrie
străin printre voi, străin pe pământ

mai desfac câte o sticlă
pe o masă de gânduri
paharul e spart
mă înțep în cioburi de timp și mă strig
mai sunt, unde sunt, cine sunt...

oaspeții plecaseră
gândul e gol, altarul absent
cuvântul e mut pe buzele arse
mă apropii de viață agale
și jalea răsună sub pași de pământ

timpul plecase, departe
lăsând omenirea să piară în doi
cădeam, muream în cetate
departe de viață, departe de noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Beciul Vivianei

Sigur, beciul dumitale,
Astazi este confortabil.
Nu are ventilatoare,
Dar este... decapotabil.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orizonturi

Cad ploile verii, ploile serii se pierd între pământ și cer.
Norii își scutură veșminte de lumină,
precum păsările cerului, lasă în urmă zbatere de aripi.
Ochii privesc departe, dincolo de orizont, acolo unde nu te zăresc.

Căci lacrimile mele sunt amare și reci, precum ploaia.
Tristețe! ai chip frumos, dar ești fără milă,
fragilă și rece așterni peste mine mantia ta de lumină.
Doruri se frâng în piept a zbatere,
depărtarea mă cheamă cu gust de fagure.

În fața casei mele sunt urme de pași, de iarbă călcată de talpă de om,
iar vara este pe sfârșite și iarba se va ostoi de dor și uitare.
Rămâne doar gândul ce țipă în noapte
pentru a-și găsi sălașul acolo departe, în inima ta.

Și plouă mărunt, e seară,
tăcerea se așterne potop între noi și inima bate și inima tace
și luna privește timid cu ochi ca de sfinx și sunet de ploi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Diviza

E bine acolo unde nu suntem noi, dar e rău că nu suntem acolo unde-i bine!

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rodica Nicoleta Ion

Un război tacit

Casele ne-au devenit tronuri...
Tăceri de gheață se aud ca un clopot
Clocotind în sufletele de rug.
Vom rămâne nemuritori prin moarte,
Călătorind sub al stelelor jug.
Nu ne mai recunoaștem morții.
Toți sunt cenușă...
Mânia și teama, durerea și plânsul,
Ne-au prins în cătușe.
Plânsul din ochii lor, cel de dinainte de moarte, ne doare...
Blestemele celor ce ne-au greșit
Ne strâng și ne dor.
Pe frontul crematoriului nu sunt cruci.
Străine, unde te duci?!
De ce te-nrolezi în armata străină
De Soare și viață?! Dumnezeu te-a lăsat
Să-ți trăiești fericirea.
Cu Satan te-ai certat? Astăzi drumuri de sânge
Pe pământ clocotesc.
Oh, tu iartă-mă Doamne, dacă iar îți greșesc!
Dar oprește odată coasa morții din lucru!
Și aruncă în moarte inamicul lugubru.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook