Vorbe, vorbe, vorbe
Spun acei vorbalagii, că vorba este sfântă.
Spun și alți palavragii, că și mutul o cuvântă.
O fi sau nu adevărat, eu nu știu ce să vă spun.
Poate cei ce-au cuvântat, vor spune că sunt nebun.
Ei, bine, eu îndrăznesc să spun, cu multă obrăznicie;
Dacă cuvântu-i românesc, poartă-, n suflet bucurie.
Dorul de părinți alină, dorul de frați, de surori.
Ne toarnă-n suflet lumină, chiar când plângem uneori.
Cuvântul strigat la nuntă, aduce multă veselie,
Strânge-n jurui lume multă, ce chiuie de bucurie.
La botez îi zici cumătru celui ce te însoțește.
Care-ți creștinează fătul și în brațe-l liniștește.
Vorba-i vorbă și la moarte, că și-acolo se rostește.
O spune atât cât poate, baba care ne bocește.
Astfel vorbele se-adună în gura noastră, a tuturor,
Când le rostim împreună, traiul este mai ușor.
E știut că dacă-n viață, limba pe care o vorbim,
E rostită cum se învață, tot ce dorim, împlinim.
poezie de Dumitru Delcă (16 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre nuntă
Citate similare
Fericirea ta
Dacă ai:
multă bucurie,
multă lumină,
multă sănătate,
multe flori,
multe împliniri,
dar mai ales
multă iubire,
ești un om fericit.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre fericire, poezii despre sănătate, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre bucurie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Apocalipsa
Unii spun: Apocalipsa
aduce sfârșitul lumii.
Alți care nu duc lipsa
rațiunii-înțelepciunii,
spun că viața nu dispare
cât pe lume va fi soare.
Apocalipsă e atunci
când moartea îți face brânci,
în groapa întunecată
cu zăbrele ferecată.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Apocalipsă, poezii despre întuneric, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre moarte sau poezii despre Soare
Vorbe bune, vorbe rele
Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar și rele,
aparțin și gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înșele.
Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:
Când omul a apărut
Ca ființă pe pământ,
Nu știa ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne ferește!
Multe mai sporovăiește.
Câte-n lună și în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înțelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alții rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlnești câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ți se zbârlește părul.
Sufletul ți se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar stați. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Și destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-învețe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-învețe s-o păstrăm
Și corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre bunătate, poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre sunet, poezii despre stele sau poezii despre păr
Adio-ți spun...
Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!
Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te știu,
Te rog numai să uiți cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!
poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre visare, poezii despre ploaie, poezii despre dor sau poezii despre aripi
Dintre realități, unele se spun despre un subiect oarecare, dar nu sunt în niciun subiect, așa cum "om" se spune despre un subiect om oarecare, dar nu este în niciun subiect; altele sunt în subiect, dar nu se spun despre niciun subiect (iar a fi în subiect numesc ceea ce, subzistând în ceva, dar nu ca parte, nu poate totuși să fie în afara celui în care este), așa cum o anumită cunoaștere gramaticală este în subiectul suflet, însă nu se poate spune despre niciun subiect, iar un alb anumit este în subiectul corp (căci orice culoare este într-un corp), însă nu se spune despre niciun subiect; altele, deopotrivă se spun despre un subiect și sunt în subiect, așa cum știința este în subiectul suflet, dar se și spune despre un subiect, despre gramatică; altele, în schimb, nu sunt nici în subiect și nici nu se spun despre un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit, căci nici unul dintre aceștia, nici nu este într-un subiect, nici nu se spune despre un subiect. Iar în general cele individuale și una la număr nu se spun despre niciun subiect, însă nimic nu se opune ca unele să fie în subiect, căci o cunoaștere gramaticală anumită face parte dintre cele ce sunt într-un subiect.
Aristotel în Categorii, 1a-1b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre gramatică
- citate despre știință
- citate despre suflet
- citate despre schimbare
- citate despre realitate
- citate despre numere
- citate despre cunoaștere
- citate despre corp
- citate despre cai
Noi vorbim o limbă sfântă
Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Și vorbim o limbă sfântă.
Și nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.
Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingașă și frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrățit poporul dac cu cel roman!
Limba noastră, e o limbă divină.
Așa a fost și va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar și de bunul Dumnezeu.
poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre religie, poezii despre naștere, poezii despre miere sau poezii despre limba maternă
* * *
Aș vrea să-ți spun ce nu se poate spune
Și-aș vrea să-ți dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aș vrea s-o-mpărtășesc cu dumneata.
Aș vrea să-ți scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veșnicia noastră
Pe care le-nțelege numai dorul.
Aș vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poți nici spune și nici plânge
Să simți inima mea ca pe a ta...
poezie de Savatie Bastovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre mâini sau poezii despre cuvinte
Am tot strigat
Am tot strigat, de când tot strig
îmi e și greu să tot mai spun
dar strig, căci știu că vine ziua
să știți că n-am fost eu nebun.
Am tot chemat, de când tot chem
și ură poate că-mi purtați
dar chem, căci știu că vine ziua,
când veți striga înspăimântați.
Am tot mustrat, de când tot mustru
e tot mai gol în jurul meu
dar tot nu tac, căci vine ziua
cu blestemul lui Dumnezeu.
Am tot venit și tot mai vin
să spun că încă mai e har
să spun, căci știu că vine ziua
cu plâns și țipăt în zadar.
Am tot înștiințat și mai
răbdați-mi să vă-nștiințez
căci știu ce-aproape este ziua
cu-nfricoșatul morții crez.
Veți face și-acum tot ce vreți,
cum ați făcut și pân-acum
dar scumpul mântuirii preț
amar se va plăti cu scrum.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre plată, poezii despre nebunie, poezii despre mântuire, poezii despre cenușă sau poezii despre Dumnezeu
Adio-ți spun...
Adio-ți spun dar n-o să-ți spun cât doare,
Și plec de lângă tot ce mi-am dorit,
Pentru că-n loc de albe lăcrimioare
Numai ciulini și chin mi-ai oferit.
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și-am în priviri doar nori fără sfârșit
Din care curg de-atâta vreme lacrimi
Încât și-o crimă cred c-am ispășit
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte
Pe care nimeni nu le-a auzit
Mă duc spre lumea-n care se mai poate
Să sper că fericirea n-a surzit.
Adio-ti spun sfidând orice suspine,
La tine nu mai vreau să mă gândesc,
Iar când fantoma amintirii vine
Să uit că te-am iubit și te iubesc.
Adio-ți spun, dar plânsul mă orbește
Și tare-aș vrea să știi cât nu-i târziu,
Că uneori și dragostea sfârșește
Când cu dispreț o arzi și cu pustiu.
poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre fantome, poezii despre dorințe sau poezii despre amintiri
Psalm, I (de sinceritate)
Doamne, mi-e greu
Să-mpart totul cu mine,
Să-mpart totul doar cu mine
Când știu că totul Ție-Ți aparține!
Mi-e greu să spun
Că toate-n mine se descompun
Când margini lăuntrice de lume
Ard în surpări de suflet și de nume!
Mi-e greu să rabd
Puterea culorilor în miez de alb,
Roua iubirii-n orișice lacrimă care
Nu mai are sete de lumină și de desfătare!
Mi-e greu să-mi țin toate rănile-n mine
Și să Te numesc de-a pururi doar Iubire;
Mi-e greu să mă aud în Tine mereu sângerând
Să-Ți spun că eu sunt... "Sunt oare, cel ce Sunt!"
Doamne, Doamne mi-e greu
Să-Ți mai îngenunchiez în cale
Ai avut cum mine iubire multă și iertare
Și azi mai ai răbdare, mai ai multă și dulce răbdare...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre rouă, poezii despre prezent, poezii despre iertare, poezii despre culori sau poezii despre alb
Crezul vieții tale
Păstrează cinstea,
Iubește frumosul.
Spune adevărul,
Dovedește respect.
Dacă nu ai aceste însușiri,
ești cel mai sărac om.
Om, te poți numi
când toate-acestea,
te vor defini.
Crezul vieții tale fie
lumina faptelor bune.
Vei strânge-n suflet bucurie.
Așa înțeleptul spune.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sărăcie, poezii despre superlative, poezii despre respect sau poezii despre frumusețe
Toți părinții sunt bine intenționați și spun bine tot adevărul copiilor lor, numai că cei care nu-l și pun în practică, permit prin aceasta copiilor să interpreteze cum vor vorbele bine intenționate ale părinților lor palavragii...
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre copilărie sau citate despre adevăr
Început...
Infern sau paradis, nu știu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Și părăsesc această lume fermecată!
Această lume, creată împreună
Și despre care, știm doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să știm de voi.
Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.
Și deși suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nțelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.
Păcat că suntem nevoiți,
Să ținem totul numai pentru noi.
Doar nu credeați că suntem diferiți
Când vine vorba de-al vostru "noroi".
Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre rai, poezii despre iad, poezii despre gânduri sau poezii despre devenire
Despărțirea e cea mai grea pierdere. Pentru că, dacă nu e o renunțare, atunci e sentință. De cele mai multe ori, despărțirea doare, pentru că ne învinuim că nu am iubit îndeajuns sau îl învinuim pe celălalt că a plecat, înainte să fim măcar încă o bucată de viață, fericiți, împreună. Despărțirea doare și pentru că nu ne iertăm. Nu ne iertăm, pentru că nu i-am lăsat să știe cât i-am iubit. Nu le-am arătat, îndeajuns de mult, iubirea noastră. Nu pe cât am fi putut. Sau nu pe cât ar fi avut ei nevoie. Și, de aceea, doare pe atât mai mult. Lecția de viață este să nu amânăm a ne arăta iubirea. Despărțirea mai poate fi un jaf al destinului: atunci când acesta îți răpește suflețelul iubit. Când spun asta, mă gândesc la moarte. Moartea omului iubit. Partener de viață. Copil. Părinte. Frate. Animal de companie. Poate, o prețioasă Lecție de Viață este că acele suflete care pleacă nici nu erau menite să ne fie alături o viață întreagă. Poate, Menirea lor a fost să ne învețe ceva. Să ne învețe DORUL. Să ne învețe regretul; acel regret care ajută la înălțare. Poate că menirea lor a fost, doar, să ne iubească. Să ne facă "să știm cum este să fii iubit".
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre moarte, citate despre lecții, citate despre învățătură, citate despre zoologie, citate despre viață, citate despre iertare, citate despre fericire sau lecții de engleză
Limpede
Să spun că pomul e albastru,
să spun că-i roșu și nebun,
să spun că tot ce e sub astru
este de-un altfel și oricum!
Să spun că nu mi-e rădăcina
înfiptă în acest pământ,
să spun că mamă îmi e luna...
să mă iertați, nu pot să spun!
Eu încă văd cu claritate,
eu încă văd așa cum sunt,
văd pomul pom și le văd toate
așa cum sunt și cum rămân!
Se pare că acum la modă
esența e în a truca,
se pare că acum e totul
transfigurat în altceva!
Mă chinuie acest dezastru
de-a spune totul cum nu e,
eu încă văd marea albastră
și fluturele, fluture
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre copaci, poezii despre albastru, poezii despre roșu, poezii despre modă sau poezii despre mamă
Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre tată sau poezii despre schimbare
Cum?
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când inima nu poate,
O ascund, o îngrămădesc
De teamă bate-n spate
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când fizica nu știe
De ce legile pământești
Spun că inima nu-i vie
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când muzica nu poate
Să transmită ce gândesc
Și inima dă din coate
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când plouă și e noapte
Și ploile nu se sfârșesc
Și inima e în toate
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când sufăr în surdină,
Și plâng și nu gândesc
Că inima mea-i de vină.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre legi sau poezii despre frică
Adio-ți spun, dar...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
Că sunt minciuni, sunt vorbe-n vânt,
Oriunde pleci rămâi cu mine,
Chiar și la capăt de pământ...
În amintiri am să-ți găsesc,
Ochii și privirea-aceea,
Deși n-o să-ți mai zăresc,
Pașii-ți, străbătând aleea...
În poze vechi din vechi albume,
Totu-i la fel, nimic schimbat,
De-ar ști Trecutul, multe-ar spune,
Și te-ar certa că m-ai uitat...
Prin suflet tot o să te plimbi,
Chiar dacă pleci cu tot, cu toate,
Asta nu poți ca s-o schimbi,
Asta? Nimenea nu poate...
Adio-ți spun, dar tare-aș vrea,
Să-ți amintești dorul și dragul,
M-aș face zid la ușa mea,
Să te opresc, să nu-mi treci pragul...
Dar cine-s eu să-ți stau în cale?
O oarecare, vrei să spui?
Deciziile sunt ale tale,
Deși le plâng cu stropi căprui...
Degeaba pleci, căci amintirea,
Rămâne-n inimă etern,
Tot ce ești tu, visul, iubirea,
Îmi sunt cicatrici pe stern...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
M-aș face zid la ușa mea,
Să mai rămâi, rămâi cu mine,
Adio-ți spun, dar... nu pleca!
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trecut sau poezii despre plimbare
Ca o poveste a vorbei
Multe se mai spune-n lume,
Multe vreau să spun și eu.
Dacă sunt rele sau bune,
Voi sunteți criticul meu.
Se spune că...
Surdul nu aude, dar le potrivește.
Orbul nu vede, dar le nimerește.
Prostul nu e prost degeaba,
La leneș nu-i place treaba.
Vânătorul, din țânțar face armăsar.
Că minte n-are habar.
Pescarul are doar minciuni în cap.
La el, cât muntele e un crap.
Despre deștept, ce să spunem?
Cu ăsta, zău, nu ne punem.
El spune că era să moară, și a murit,
Că mai apoi s-a-mbolnăvit,
Că luna nu este pe cer,
Este la el în șifonier.
Că dacă omul se culcă,
A doua zi nu mai mâncă.
Îi ruginește gâtul când bea apă.
El numai cu vin se adapă.
Pentru el, munca e bună
Numai atunci când o adună.
De muncit el nu muncește,
Zice că muncind, sfârșește.
Spune că e mult mai bine
Să doarmă azi, să doarmă mâine,
Că la muncă, geaba vii, geaba te duci,
Geaba rupi acei papuci.
Cel mai bine-i pentru om
Să aibă toată viața somn.
Că și-așa ne trece viața
Și ni se răcește fața.
Deșteptul, cu foc ne spune
Că părăsind astă lume,
Ne pregătim, prin reîncarnare
Pentru o viață viitoare.
Hai să-i punem o-ntrebare:
- Care viață, frățioare?
Hai, să nu ne mai mințim,
Că doar una avem sub soare.
Pe asta-i bine s-o trăim,
Pământul să-l moștenim
Și visele să împlinim.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre reîncarnare, poezii despre prostie, poezii despre muncă, poezii despre minciună, poezii despre țânțari sau poezii despre vânătoare
Despre dor
Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
A fost, este și va fi
mereu dorul inimii.
Dorul de mamă, de tată,
nu va pieri niciodată.
Dorul de frate, de soră
e prezent în orice oră.
Dorul de fata iubită
niciodată nu se uită.
Cu tot răul ce e-n lume în lume,
dorul de viață rămâne.
Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore