Hărţuit de toate cele

Hărţuit de toate cele
S-a culcat cu o lacună
pe o mare de belele.
S-a trezit urlând la lună
îngrozit de-atâtea stele
ce-i sclipeau o "noapte bună"
de uitare printre ele.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a culcat şi-a stins lumina

S-a culcat şi-a stins lumina
minţii pline de belele
ca să-şi piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde stai şi unde crapă

Avea-n posesie o fată
Tezaurul de... fată mare;
Pe plajă s-a culcat, la soare,
Şi s-a trezit deposedată.

epigramă de Ioan Fârte
Adăugat de Ioan Fârte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A devenit vedetă... peste noapte

Fiind o domnişoară
Frumoasă şi cochetă,
Ea "s-a culcat" fecioară
Şi "s-a trezit"... vedetă.

epigramă de Marian Cioacă (1 noiembrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare, cu renume

Mare, cu renume,
mândru între stele,
într-o zi anume
cade printre ele,
căci văzând că n-apune
a vrut să-şi asume
cel mai mare Nume!

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucifer

Mare, cu renume,
mândru între stele,
într-o zi anume
cade printre ele,
căci văzând că n-apune
a vrut să-şi asume
cel mai mare Nume!

epigramă de Ioan Hapca din Gânduri şi reflecţiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a culcat leneşul, dar s-a trezit prostul.

aforism de Cornel Stelian Popa (20 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

După o perdea albastră
Luna s-a ivit.
Cu un nouraş de zdreanţă
S-a acoperit.

Noapte caldă, liniştită,
Noapte luminoasă,
Sus pe cer, printre steluţe,
Lună – eşti frumoasă.

poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

câteodată
viţa deschide ochii în întuneric,
precum o lume oarbă
merge către un miracol;
noapte,
clar de lună,
întuneric şi pace,
o gloată de chipuri
aşteaptă miracolul,
clipa se dizolva-n timp,
buzele iubitei tremură
de nelinişte,
iubirea- asta e!
o macină,
unde este
mormântul amintirilor?,
domnule,
nu mai poţi încuia frumuseţea
precum pe hoţi în puşcării,
frumuseţea s-a depravat,
a ieşit pe stradă
şi cu virginitatea ei
a împroşcat
ferestrele şi
ochii
hulpavi ai trecătorilor,
cu irisurile lor isterizate...
luciferice străluciri
şi vise
cu leii dragostei
închişi în cuşcă...
miracolul s-a topit
în inimile flămânde
şi a spart clipa
care părea infinită...

m-am trezit printre scaune şi sentimente

în dimineaţa acesta
m-am trezit
cu toate lucrurile aproape de mine.
eu mă plimbam printre ele,
parcă pluteam într-un vis
şi cântam
cu zeii de mâna
înşuribând soarele pe cer
cu un şurub de oţel.
m-am apucat să dansez
printre scaune şi sentimente,
cu tine, iubito
şi deodată
între noi doi
s-a iscat un război;
tu cu sabia sufletului,
oţelită de dor,
mi-ai atins inima
şi era gata să mor.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blândul avocat

Să te scape de belele,
Îţi promite toate cele,
Câte-s în lună şi stele...
Este omul ce te plimbă,
Minciuna din mers o schimbă...
E versat, cu "ştaif" la limbă...

hexagramă de Constantin Enescu (4 iulie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurând...

Murmurând în plină noapte
Dorul tău fierbinte-n şoapte;
Tu – iubire depărtată,
Ce aştepţi nemângâiată –

Când lucesc în noapte stele
Te amesteci printre ele,
Iară sufletu-ţi s-aprinde
Tot mai viu şi mai fierbinte.

Şi cu luna-n noapte plină
Îţi zâmbesc şi îţi alină –
Frământările şi dorul –
Stele mii slăvind amorul.

Ca-ntr-un glas cu ele luna
Ne îndemne tot într-una:
– Lasă-amoru-ţi între stele
Ca să ardă printre ele!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

13 septembrie - ziua gândirii pozitive: Tot răul spre bine

După ce, acum o lună,
Praf mi s-a făcut maşina,
Azi primesc o veste bună:
S-a scumpit, din nou, benzina.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, panaceu universal

ştiu ca iubirea este panaceu universal
locuieşte în inimă îndulceşte amarul
costumează timpul cu aer provensal
în nopţi cu lună plină destramă coşmarul.

pregăteşte visul mirabil cu noi misiuni
să cucerească stele cu ample idealuri
cu farmec şi magie în zeci de versiuni
cu valuri de speranţe ce inundă maluri.

iubirea naşte-n taină izvoarele de doină
trece printre materii ca zâna cea bună
de farmecul ei sacru nu sunt străină
nobila afecţiune s-a extins pe lună.

stele îmbrăţişează cu lumini în cunună
iubirea inventează la toţi o viaţă bună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul nebun

Ce multe aş avea să spun
Când cerul e preaplin de lună!
Aş vrea să-mpart, aş vrea s-adun,
Să mi se ia, să mi se pună!

Nu mai încerc să presupun,
Să nimeresc altă lacună,
Nici nu renunţ, nici nu-mi impun,
Nu opresc ceasul care sună!

Iubirea nu-i un bun comun?
Unde-i firescul "împreună"?
Cred că sunt singurul nebun
Ce-şi spune singur NOAPTE BUNĂ!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sufletul omului celui mai placid există ciudate răbufniri de sălbăticie. Mă consider o natură sensibilă şi mi s-a întâmplat de multe ori să mi se umezească ochii în faţa unui iepure rănit. Acum însă mă stăpânea setea de sânge. M-am trezit în picioare, descărcând o puşcă după alta şi încărcând din nou, urlând sălbatic şi râzând ca un nebun. Toate cele patru puşti ale noastre făceau un masacru îngrozitor.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În "Marea uitării"

Ne-ntoarcem 'napoi,
Scotocind în "Mare",
Marea uitării, de noi,
Între trei hotare;
Astăzi, ieri şi ziua de-apoi,
Pierdută-n uitare.

Privim spre nevoi
Ce-aduc întristare
Şi dăm înapoi
Gunoiul din "Mare",
Amarul din noi
Însemnând neuitare...

Deodată apare,
Viaţa de-apoi
Fără hotare sau înapoi
Şi-n "Marea" uitare
Vedem doar că noi
Trecut-am hotare

Uitând de nevoi
Ce covârşitoare
Strigau –"Înapoi,
Mai este îndurare,
Şi "Azi" pentru voi,
Şi Har şi iertare!"

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blasfemie de ziua somnului

Am să dorm o zi şi-o noapte,
Mi-am şoptit, mă doare-n bască!
Dar nevasta, pe la şapte,
S-a trezit să mă trezească!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

împrejurare epică

S-au cunoscut, s-au bucurat,
S-au dus în lung şi-n lat, pe mare,
Dar bucuria s-a gătat
Cu epica împrejurare;
Ea într-un băţ s-a agăţat
Iar el, cu băţul scufundat
În marea baltă remuşcare.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul Mare

Perdeaua de mătase
albastru metalic
stropită cu aur,
ornată cu flori albe
de nori rătăciţi,
se luminează discret.
Purtată pe roţi imaginare,
Ursa Mare
porneşte spre o altă noapte
visată de poet.

Întunericul
se risipeşte greu...
Acolo, sus,
strălucind în noapte,
Carul Mare
s-a lăsat privit,
plimbându-se
printre aştri cu chip adormit,
deranjaţi din somn
de-al roţilor lui scârţâit.

Aşezate simetric
într-un trapez,
cele şapte stele din Car
domină constelaţia
circumpolară.
Alcor, a doua stea din coada uşor curbă,
e mândră
că poate fi văzută cu ochiul liber
de pământenii visători,
cu gândul printre stele călători.

Vanitoasă,
nu poate alunga tristeţea.
O copleşeşte frumuseţea
Carului Mic,
care-şi plimbă cu fală
Steaua Polară
îmbrăcată
în aurul cel mai pur.
Clipeşte încântată
de strălucirea-i milenară.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu...

Tu şi eu...

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
şi-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
şi-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de Iurie Osoianu (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu...

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
şi-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
şi-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de Iurie Osoianu (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!