Puţin ne dai

Puţin ne dai, un strop ne dai,
dar în fugara picătură
stă tot pierdutul nostru rai,
ca un surâs uitat pe gură.

De-un ciob ne legi, de-un hârb ne-agăţi,
dar în secunda care piere
tot mai zvâcnesc eternităţi,
să pună clipei mângâiere.

Un strop ne dai, de-un ciob ne legi,
dar în crâmpeiul ce se zbate
noi sângerăm de vieţi întregi
şi luminăm de lumi uitate.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Emil Jugăstreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii

Vorbeam mai ieri de-un mondial război,
Dar astăzi, cum o dai şi cum o-ntorci,
Auzi de-un virus de la nişte porci,
Scăpat de sub control de câţiva boi.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Daţi-mi voie! (2012)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sfârşitul lumii

Vorbeam mai ieri de-un mondial război,
Dar astăzi, cum o dai şi cum o-ntorci,
Auzi de-un virus de la nişte porci,
Scăpat de sub control de câţiva boi.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2009)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetăţii
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenuşii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viaţă şi de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni şi arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar şi din compot, chiar şi din fluturi,
cu o singură condiţie însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele şi lupii.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de nebunie într-o lume lucidă

Un strop de mister într-o piesă de teatru
Intrigă un public sătul de normal
Născând o poveste tăiată în patru
De-o mână de oameni pierduţi în banal.

Un strop de culoare pe-o pânză alb-negru
Deşiră simptome de suflet hazliu
Tratat de-amnezie de-un medic integru
Cu aripi de înger şi nimbul pustiu.

Un strop de magie între ritmuri binare
Scăpată din mâneci de iluzionisti
Trezeşte la viaţă o lume. Şi-mi pare
Că râdem forţat sub măşti de mimi trişti.

Un strop de prezent ce se eternizează
Între pereţii opaci ai clepsidrei
Ne-ndeamnă la pace şi catalizează
Reacţii în lanţ ce rup capul Hydrei.

Un strop de lumină în beznele minţii
Redusă la puncte şi virgule-nguste
Pictează în roşu hotarul cu sfinţii
Pribegi între Rai şi iaduri auguste.

Un strop de iubire pe buze încinse
Sorbind necuvinte - grimasă rigidă
Dezleagă potopul prin vene convinse
De-un strop de nebunie într-o lume lucidă.

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celei care dă din gură ...

Să dai din gură nu-i uşor,
Când tu nimic nu ai a spune.
Ba vrei s-o faci şi cu umor
Din vreo circumvoluţiune.
Eşti ca un accelerator
Ce-ncet dar sigur ne răpune.
Să dai din gură nu-i uşor,
Când tu nimic nu ai a spune.
Ştiu că-ţi doreşti auditor
Pe noi şi-ntreaga naţiune.
Şi crezi, ca orice orator,
In neaoşa vocaţiune.
Să dai din gură nu-i uşor...

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie

Clipitul minţii se zbate mânios
În prada mâhnirii nemeritate,
Strigătul lacrimii fiind furios
Absoarbe un strop din efemeritate.

Cântă pe vioara nervilor dezamăgiri
Cufundate într-un surâs încordat
Rime, versuri animate de trăiri
Atinse de-un praf opac, nemeritat.

poezie de Elena Creţan din Lumina vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

Mā rog în fiecare searā,
Să-mi dai putere, sānătate,
Dar nu doar mie ci şi lor
Acelor ce-au nevoie de ajutor.

Se pare că durerea e adâncă
Şi sufletul te cheamă zi şi noapte,
De vrei să îmi răspunzi e bine
De nu, eu tot mă-nchin la tine.

Ştiu că tot omul e plin de păcate
Şi nu stă în puterea lui să aibe,
Mai mult decât ce-i dai tu, Doamne,
O zi cu soare sau un spin în carne.

Dar şi atunci întind spre tine braţe
Să nu îmi dai mai mult decât pot duce,
Mă rog şi pentru aceia care,
Sunt slabi în cuget şi în fapte.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un stat care se foloseşte de legi rele, dar respectate, stă mai presus de acela care are legi bune, dar neţinute în seamă.

citat din Tucidide
Adăugat de Camy_B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să-i dai calicului toată săptămâna, dar dacă nu-i dai sâmbăta, tot zice că nu i-ai dat.

proverbe româneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dai bogatului un dar,
Unui viteaz să-i dai podoabe,
Eunucilor să le dai roabe,
Supremele prostii îmi par!

catren din Antologie sanscrită (1966), traducere de George Coşbuc
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, de soacră mă scapă!
Tot mă rog de-un timp mereu.
Unde dai şi unde crapă!
M-a scăpat de... socru-meu.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dumnezeu îţi dă să dai...
Tu, nu dai... de-aceia n-ai
Şi de tot ce ai, e "vai!"
Dăruieşte şi-o să ai...
Belşug peste întregu-ţi trai,
De acum şi nu numai,
Că-ţi aduni comoară-n Rai...

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un ciob mărunt din oglinda cea fermecată care schimonosea şi urâţea tot ce era frumos şi bun, iar tot ce era rău şi urât se oglindea în ea pe de-a-ntregul, aşa cum era, şi orice cusur ieşea la iveală. Bietului Karl îi intrase în inimă un ciob şi, în curând, inima lui avea să fie ca un bulgăre de gheaţă. Acuma nu-l mai durea, dar ciobul rămăsese în inimă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spital

La spital, dacă nu dai, stai.
Dacă vrei să te faci bine, dai.
Dacă dai, tot mai stai,
Că doctorul te ţine,
Să mai dai.

poezie satirică de Dumitru Delcă (6 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, analizele de laborator, indicate sau executate necorespunzător, nu reflectă starea reală a bolnavilor

Când moartea s-a apropiat
De-un biet bolnav, el i-a strigat:
-Degeaba tot îmi dai târcoale,
Am... analizele normale!

epigramă de Grigore Lupescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea
prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.
Nu ştim de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea
dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea
slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar ştim că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar ştim că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile, să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea... Să plângi, un timp... şi apoi să râzi.

Panait Istrati în Nerantula
Adăugat de Claudia Timoce
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină din Rai

Lumină din Rai prin gânduri uitate
Şi oameni cuprinşi de-ale vieţii păcate,
Tu, Tată Ceresc, nesfârşită iubire
Azi mângâi un suflet c-o dulce privire...

De-ar fi să spăl Doamne picioarele Tale
Asemeni Mariei sa capăt iertare...
Copilul de-altădată să te găsească iar,
Prin întuneric veşnic, te caut în zadar...

Cuvintele mele sunt reci şi deşarte
Dar Tu, c-o mângâiere ce-mi cade peste pleoape
Mă ierţi mereu Părinte şi nu cunoşti mânia
Când eu păcătuind, tot caut veşnicia.

N-am meritat o clipă, un strop de fericire,
Dar totuşi l-am avut prin Sfânta Ta iubire,
Şi mi-ai mai dat un înger... dar eu l-am izgonit
Cu-aceleaşi gânduri false din suflet ponegrit.

Lumină din Rai coboară peste noi
S-aducă iar căinţă, să vindece nevoi,
Atât că n-o vedem si ne pare în van
Dar ea e tot acolo, in fiecare an.

Fecioară adorată, din pântecele Tău
Se naşte-Nvăţătorul biruitor de rău
Se naşte din iubire, din lacrimi ca de ploi
Şi-ţi mulţumim iar TATĂ, că ai grija de noi!

poezie de Andreea Palasescu (august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc la tine... simt în adâncul sufletului şi făpturii mele o beţie de nedescris pentru că îţi aparţin, şi o nevoie irezistibilă de a-ţi dărui şi mai mult din mine... Atunci când iubeşti nu există nimic mai frumos decât să dai, să dai mereu, tot, tot, viaţa, gândurile, trupul, tot ce ai, să simţi că dai şi să fii gata să rişti totul pentru a da şi mai mult.

citat celebru din Guy de Maupassant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te obişnuieşti cu mantaua grea a singurătăţii, îţi vine greu să o mai dai jos; devine un fel de "love-hate relationship", ai vrea să o dai jos, dar îţi e teamă că varianta de 1+1 îţi va da tot 1.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan Zehan
Comentează! | Votează! | Copiază!