Evadat de-aș fi
Se scurge clipa-n deznădejde, nimic nu mai e sfânt
Iar pe trotuarul lumii din ce în ce mai strâmt
Răceala din privire și lacrima ce doare
În jungla vieții sunt cele mai negre fiare.
Balast și zgură multă se varsă amar din noi
E cel mai crunt și rece, cel mai perfid război
Mă simt un prizonier în zeghe și în lanțuri
Uitat, abandonat și aruncat în șanțuri.
Mi-e dor de taina lumii, mi-e dor de sfânt potir
De-altarele stropite cu-aghiasmă și cu mir
O candelă a iubirii să ardă neîncetat
La interviul vieții să pot să fiu iertat.
Pe jertfa crucii tale, îmi plâng destinul, Doamne,
Că nimeni nu mai este care să ne condamne
La dragoste, ofrandă și generozitate
La rugăciune sfântă către divinitate.
Un evadat de-aș fi din timpul ăsta crud
Din lumea cea haină să fug, să mă exclud
Aș lăsa lumii ocna și tot ce-i păcătos
Și m-aș uni pe veci cu lumea lui Hristos!
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre război
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Doamne, atinge-Te de mine!
Doamne, atinge-Te de mine
Căci prin valea de suspine
Pașii iar mi-au rătăcit...
Mai atinge-mă o, Tată
Mă mai iartă încă-o dată
Să mă simt din nou iubit
Căci mi-e dor, Părinte sfânt
De dulceața din Cuvânt
Și de vocea Ta mi-e dor
Când în sfânta părtășie
Îmi dădeai din apa vie
Și-mi puneai aripi spre zbor...
Azi mi-e sufletu-nsetat
Și mi-e cerul înnorat
Și mi-e dor... mi-e dor de Tine...
Tu ești Scut și Mângâiere
Ești Speranță și Putere
Doamne, atinge-Te de mine!
poezie de Maria Luca din Clocot de cuvinte (9 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre văi, poezii despre voce, poezii despre tată, poezii despre prezent sau poezii despre nori
Tată, deschide-mi poarta
Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Și plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig și bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!
poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre rai, poezii despre vânt, poezii despre plâns, poezii despre iad sau poezii despre dor
Doină
Am început să fiu.
Ce sunt
Mai mult o umbră,
pe pământ.
și mai putin un trecător
Mi-e dor de dorul cel mai dor.
Mi-e dor de steaua cea mai stea.
și de pământul unde-oi sta
Mi-e dor de tot, iubita mea.
și mai ales de tine, un dor,
îmi seacă al inimi izvor.
Iar ochii mei se sting ușor,
cu bietul suflet călător.
poezie de Marius Gîrniță din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Dor de "tati"
Mi-e dor de chemarea-ti duioasa
De glasu-ti de tata placut,
Mi-e dor sa ma strigi sear' acasa
Mi-e dor de tot timpul trecut.
Mi-e dor de-al tau sfat parintesc
De-nteleptele tale cuvinte,
Mi-e dor sa imi spui sa m-opresc
Dar si sa imi spui "Inainte!"
Mi-e dor sa imi spui c-am gresit
Dar si ca greseala-i... normala
Mi-e dor de curajul oferit
Mi-e dor sa ma duci iar la scoala.
Mi-e dor sa imi spui "ai dreptate"
Dar totusi copile... invata
(Caci nimeni nu stie chiar toate)
Sa lasi de la tine in viata!
Mi-e dor cand veneai seara, din tura
Si-n noapte faceam..."Adunare"
Mi-e dor sa citesti din scriptura
Si-apoi sa cantam o cantare.
Cu mine sa te rogi, mi-e dor
Mana-n mana pe genunchi, amandoi
Sa simt binecuvantarea.... Izvor,
Ce curge din ceruri suvoi.
Mi-e dor cand radeam impreuna
Mi-e dor si de lacrima ta
Mi-e dor de ziua... cea buna
Mi-e dor si de ziua mai grea.
Mi-e dor si de vorbe ades' nerostite
De priviri ce-nghetau totul in mine
Mi-e dor de povesti povestite
Mi-e dor, mi-asa dor "tati" de tine.
poezie de Marius Alexandru din Scaldati in Susurul Bland al Harului (20 iunie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sfaturi, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre dreptate sau poezii despre cuvinte
Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieții cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt și nu mai are timp să se gândească și la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândește pe fiecare dintre noi.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp, citate despre superlative, citate despre suflet sau citate despre ritm
Știi?
Acum nu mai mă dori Tu!
Acum mă doare lumea!
Lumea toată la olaltă!
Ma doare timpul,
Cel trecut, cel prezent!
Cel încă nevenit!
Mă dor durerile în piept,
Mă dor ochii secătuiți,
Mă arde un dor de prea mult timp,
Mă fierbe, îmi fierbe sângele în vene!
Stii....?
Mă dor chiar anotimpurile toate!
Nopțile și visele, diminețile!
Mă dor că nu au fost ale noastre!
Mă dor zilele și lacrimile!
Mă doare tot, tot răul din mine!
Mă doare chiar și binele!
Și... și nu știu ce să mai cred,
Ce să mai.... aleg?
Când nu mai e ce-alege!
Mă doare ce-i dincolo de Noi,
Ce-i dincolo de viață,
Dincolo de moarte!
Mă doare teama de eternitate!
Mi-e teamă să nu mă pierd!
Dar cum să mă mai pierd,
Când sunt pierdut demult!
Și totuși mă bântuie un gând!
Mă bântuie o teamă!
De-acum, demult!
Sau dintr-o altă viață?
Dintr-o altă lume?
Îmi pare totul lipsă,
Totul un pustiu
Și sună a gol dintr-un....
Prea plin!
Și totuși nu-i un vis,
Și totuși suntem Noi!
Și totuși mă doare vina...!
Vina de a te iubi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre frică, poezii despre zile, poezii despre vinovăție sau poezii despre sânge
Mi-e tare, tare dor
Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,
Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ți-am adus un cât de mic serviciu
La vreme de Calvar eram alături
Cu farisei, cu cerșetori și alte pături
Ce Te huleau parcă ieșiți din minți,
Cum fiii-i persecută pe Părinți;
Când universul și-a fost frânt o roată
Am strigat și eu cu-această gloată:
- Crucificați-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!
Voiau și ei, voiam și eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viață-dătător
De-atuncea plâng și mă-nfior!
Mă tângui și Te cat întruna
Inima-mi suspină precum struna
Care-a rămas atâta: cu o coardă
Tu Doamne ai iertat această hoardă!
Dar am aflat de învierea-Ți sfântă
Ca un cuțit ce lama și-o împlântă
În carnea noastră plină de păcat
Când toți rosteau: Iisus a înviat!
Îți ofer în suflet adăpost
Că nu mai sunt acel care am fost
Acceptă-mă oricât de nefiresc
Tot restul vieții voi să Te slujesc!
Te-am supărat și mă-nspăimânt
Că văd și astăzi Sângele Tău Sfânt
Cum picură din ceruri pe destine
Și-mi este tare, tare dor de Tine!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre superlative sau poezii despre serviciu
Mi-e dor de viață
Mi-e dor de viață ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viață ca cerului de soare.
Mi-e dor de viață ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viață ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceața care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbește de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numește frate,
Dar în gând plănuiește să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună și creștină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viață, limbă și de al său pământ.
poezie de Vladimir Potlog (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre frumusețe, poezii despre vorbire sau poezii despre ploaie
Sunt un bulgăr de nimic
Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă foc mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare.
Dacă-n lume m-ai făcut
o fereastră către Tine,
cu cât sunt mai nevăzut,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai bine.
Doamne, când suntem noi doi,
n-are cel viclean ce-mi face.
Și cu cât îi duc război,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.
Vin din cer mi-ai dat să sorb
și pe ochi m-ai uns cu tină.
Dar cu cât eram mai orb,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mi-ai dat lumină.
Iar de toate câte-n Rai
le păstrezi Tu pentru mine,
nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
cât mi-e dor,
Doamne, cât mi-e dor de Tine.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre lumină, poezii despre foc sau poezii despre Soare
Scrisoare
Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Tăicuțul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat și-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de voi, părinții mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoței, de zurgălii
De oamenii care colindă.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre scrisori, poezii despre păr alb sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
În Hristos e mântuirea
cel mai scump dar pe pământ
e Isus din Nazaret
al Lui Dumnezeu Cuvânt
și-al vieții vii Profet
cea mai scumpă dar comoară
care ni s-a oferit
este Domnul ce coboară
până lângă cel smerit
lâng-un suflet care zace
astăzi fără ajutor
însă vrea eterna pace
al vieții Creator
cea mai scumpă azi lumină
e lumina mântuirii
ce ne face fără vină
de pe căile pieirii
mai scump dar ce ni s-a dat
e e Hristos Mielul cel Sfânt
pentru om crucificat
și depus într-un mormânt
El este Lumina vie
al vieții Creator
soarele din veșnicie
ce dă viață tuturor
tuturor ce vor curați
viața lor să o trăiască
de păcate nepătați
până-n patria cerească
în Hristos e mântuirea
și în El ne e destinul
dacă noi trăim iubirea
îl avem în veci pe Domnul
iubirea de ce e sfânt
de lumină și viață
de-al vieții viu Cuvânt
pe oameni ce îi înalâă
iubirea de Adevăr
de-a vieții sfântă lege
de al omului mister
ce-l vrem azi să se dezlege
Doamne noi îți mulțumim
Tată viu din cerul sfânt
pentru Fiu-ți ce-l iubim
pentr-al vieții scump Cuvânt
mulțumim o Tată Safânt
pentru Fiul Tău Mesia
ce ne dă al Tău Cuvânt
și ne oferă veșnicia
slavă Ție scumpe Tată
cinste glorie onoare
pentru viața cea curată
și-a Ta veșnică salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre mântuire
Cea mai veche pâine a lumii e credința
Cu ochii către cer, cu ochii spre pământ,
Ne rugăm la Domnul cu toată ființa,
Nu semănăm furtună să culegem vânt:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Înflorim cu timpul trecerea-n vecie,
Îmbinăm iubirea, cu toată iscusința,
Cu destinul vieții: femeie, poezie,
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Pun toată bucuria în roua dimineții,
Nimic în cale nu are putința
Să răstălmăcească visul tinereții:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Hrănim cu dânsa, în zumzet de albine,
Copiii noștri îngeri cu toată silința,
Recunoștința naltă curge-n clavecine:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Prin ea Domnul alină treptele de dor,
Frumoasele biserici ne-nalță conștiința
În Grădina Maicii celui Nemuritor
Unde pâinea sfântă a fost și e credința.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine sau poezii despre tinerețe
Dor
Undeva, cândva, într-o lume mai bună
Trăiam fericit și pluteam în Lumină
Nu simțeam că în jur norii negri se-adună
Și voi fi aruncat într-o lume străină.
Dar soarta e crudă, nu te-ntreabă ce-ți place
Dacă vrei să trăiești în văzduh sau mizerie
Căci ea toate le face și apoi le desface
Și te-mpinge din cer înapoi în materie.
Că așa-i de când lumea, noi suntem văpăi
Fără milă alungate din tărâmul cel sfânt
Ne închidem în trupuri, devenim buni sau răi
Și-amintirea ne-o pierdem când venim pe Pământ.
Însă-n mine, ascuns, mai există un dor
Ce mă-mpinge să merg înainte mereu
Și îl simt neîncetat, de mi-e greu sau ușor
Este dorul de casă și de Dumnezeu.
Iar o voce în suflet îmi șoptește plăcut
Că deși pe Pământ nimeni nu-i fără vină
Dacă pot să iubesc, să fiu bun, să ajut,
Voi ajunge într-o zi să mă-ntorc în Lumină.
poezie de Octavian Cocoș (31 iulie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Mi-e dor!
Mi-e dor de casa în care am lăsat
Copilăria, ce mult m-a fermecat,
Cu jocuri minunate și împliniri
Acum, le simt departe, biete amintiri...
Mi-e dor de seara ce-n taină ascundea
Fără cuvinte; noi doi și dragostea
Mi-e dor s-ascult în șoaptă, la infinit
Un cântec ce-altă dată, mi l-ai dăruit.
Mi-e dor o clipă să mai apar hoinar,
C-o minge-n mână și nuci în buzunar
Să mă aștepți în poartă, iar eu să-ți spun,
In mare grabă, ce timbre mai adun.
Mi-e dor de tine, mi-e atât de dor
Și-aș vrea ca timpul să-l întorc din zbor!
Mi-e dor de seara cu tei înfloriți,
Mi-e dor de seara primelor dorinți.
poezie de Stefan Băiatu (22 aprilie 2002)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre muzică, poezii despre jocuri, poezii despre infinit sau poezii despre flori
Cireșe amare
Mi-e dor de cireșele-amare
Din ochii tăi ce mă îmbie
De gura ta roș' ce mă doare
A sângelui tău mărturie
Mi-e dor de atingerea crudă
Străină și rece ca moartea
De șuvoiul de lacrimi ce udă
Albaștrii tăi ochi ca și soarta-mi
Mi-e dor de a ta răsuflare
Pe perna cusută cu vise
De trupuri ce în desfătare
Uitară cele promise
Mi-e dor de a-mi fi iarăși dor
De urma de pași din nisip
De-aș fi zeu ori doar muritor
Pe tine tot te-aș fi iubit
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre nisip, poezii despre moarte, poezii despre gură sau poezii despre cireșe
Mi-e dor
mi-e dor,
mi-e dor de copilăria jucăușă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescența zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră și pătimașă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini și mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboață,
căci săraca nu putea nici să se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag și nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,
mi-e dor.
poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre naivitate, poezii despre mamă, poezii despre limite, poezii despre libertate sau poezii despre gânduri
Doamne, plâng...
Doamne, plâng și sufăr, Doamne!
Nu e drept a judeca...
Doar ne ai ca niște pietre
Putrezind sub crucea ta.
Sângele-Ți în râuri calde
Se prelinge peste noi...
Ne privește suferința!
Oh, ne scoate din noroi!
Izbăvește de osândă
Trupul - humă de păcat
Fiindcă numai Tu ai dreptul
Doamne, de-a ne fi iertat.
Îngenunchi, mi-e rană plânsul...
Gândul, un vulcan... Amar
Îmi duc clipele... În sânul
Tău, de-acum Tu ia-mă iar!
M-am topit sub jarul crucii...
Mulți mă biciuie... Mă ard...
Eu la umbra crucii Tale,
Doamne, ca o umbră cad.
N-am să vin cu daruri scumpe,
Doar cu sufletul... Sunt eu!
Cer a mă-ntrupa de-acuma
În duh sfânt, cu Tatăl meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre vulcani, poezii despre suferință sau poezii despre râuri
În urma ta Doamne, ajută-ne, să fim cei dintâi...
mi-e dor uneori nu de timpul de ieri
ce de timpul de demult
când nu știam că sunt om
mă credeam pe atunci ieșită din poveste
și mă bucuram că am scăpat
din lumea zmeilor-paraleilor
și-a zgripțuroaicelor
și-a tuturor acelor făpturi
pe care, minte de copil,
nu știam că fac parte din viață.
mi-e dor nu de timpul de ieri
ce de timpul acela
când oamenii ieșeau și intrau în poveste
când câmpurile gemeau de floare
când încă mai împrăștiau nestingherite
nestemate de triluri, păsări.
mi-e dor de oamenii aceia mărunți
cu suflete mari cât soarele
mi-e dor de simplitate
de adevăr
de puritate
mi-e dor de curățenia aceea
mirosind a var, cenușă, rozmarin și busuioc.
mi-e dor de casele acelea
în care se adunau copacii seara
să asculte la gura sobei povești
în miros de tutun și aromă de scortișoară.
mi-e dor, nu pot să spun cât mi-e de dor
de oamenii de sub cruci
de lumea lor sfârșită ca o poveste.
mi-e sufletul o lacrimă
pe care nu vreau să o plâng de treamă
că odată cu ea mi-ar lua toate amintirile.
copilăria mea încă mai doarme somn liniștit
în numele de pe cruci
și mă trezesc îmbrățisând iarba, pământul
mai râd uneori ascultand trilurile păsărilor
când îmi pare că voci cunoscute mă strigă pe nume
și atunci le răspund toată numai zâmbet.
Doamne, in ziua Aceea îți las sufletul meu
carte deschisă să ne strigi pe nume.
în urma ta, din prea marea mea dragoste,
ajută-ne să fim cei dintâi.
poezie de Valeria Tamaș (mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre păsări, poezii despre copilărie sau poezii despre zâmbet
Dorurile mele
Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrățișarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.
Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieții,
Mi-e dor de stropii prinși în piedestaluri
Și de mireasma dulce a fâneții.
Când clipele aleargă-n răsărituri
Și pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine și pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.
Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.
Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieții din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre albastru
Mi-e dor de el ...
Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n brațe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniștită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelișul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopții cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării și zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut și de taifun.
poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre primăvară, poezii despre nuditate sau poezii despre lemn