Mare e puterea lui Dumnezeu: necuprinsă, n-are margini!

aforism de Constantin Budoi (4 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară fără margini

"Ţara mea natală-i necuprinsă,
Cum o altă ţară-n lume nu-i!"
Mormăia un urs cu laba-ntinsă
Peste alte ţări din preajma lui.

epigramă de Victor Cojocaru din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şeful

Poate că n-are Dumnezeu
Directorul şi şeful meu,
C-am observat; şi nu odată
Că n-are mamă, n-are tată!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea din omul bun n-are margini.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea prostului de a dărâma e mai mare decât puterea înţeleptului de a construi.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscută, Cuvânt negrăit şi Viaţă necuprinsă.

definiţie de Sfântul Maxim Mărturisitorul
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere...

aforism de Constantin Pavel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţia ne învaţă că Dumnezeu este dragoste. Existenţa îşi are începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al lui Dumnezeu. Răscumpărarea şi naşterea noastră din nou s-a făcut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Răscumpărării trebuie să reveleze în cele din urmă şi în noi chipul lui Dumnezeu, această realitate fundamentală, pentru a putea spune: omul este dragoste.

citat clasic din Constantin Galeriu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenea şi leneşul

"Lenea e cucoană mare
Care n-are de mâncare."
De aceea-mi este greu,
N-are ea, nu am nici eu!

epigramă de Constantin L. Moldovan din Festivalul Naţional de Satiră şi Umor "Zâmbete în Prier", Vişeu de Sus, 2012, tema "Lenea e cucoană mare / Care n-are de mâncare" (martie 2012)
Adăugat de Constantin L. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă descoperi scopul lui Dumnezeu pentru tine şi ajungi să umbli pe calea Lui, ai acces la Puterea lui Dumnezeu şi ţi-ai atins scopul vieţii pe pământ.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Ovidiu Lucanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Împăraţi ţin crucea între ei ca fiind taina iubirii nesfârşite a lui Hristos cel răstignit, înviat şi înălţat întru slavă. Deci, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt legaţi de Taina Sfintei Cruci pentru că au simţit puterea lui Hristos, puterea învierii lui Hristos ascunsă tainic în iubirea Lui jertfelnică, smerită şi milostivă.

citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cereţi în mod conştient ca puterea vindecătoare a lui Dumnezeu, care v-a creat, să vă înlăture toate bolile pe care le aveţi. Lăsaţi iubirea lui Dumnezeu să vă vindece.

Joseph Murphy în Descoperă puterea cosmică din tine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ştie totul despre noi. Ce suntem, tristeţile noastre, profunzimea, greşelile. Cu toate acestea el vă iubeşte pentru că el ştie cum să-şi utilizeze puterea dragostei. Dragostea lui Dumnezeu are putere şi puterea este Cunoaşterea însăşi. În dragostea umană nu există echilibru.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rugăciune

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc.

definiţie de Sfântul Grigorie Sinaitul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat lumea infinită din dragostea lui fără margini.

aforism de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcomia n-are margini.

proverbe japoneze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un critic mare n-are timp pentru autori mărunţi.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce uriaşul Goliat şi-a plasat întreaga credinţă în puterea armelor sale grele, David şi-a plasat-o în puterea invizibilă a lui Dumnezeu.

Bob Proctor în Te-ai născut bogat, Detaşează-te şi lasă-L pe Dumnezeu să acţioneze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în stare, de unul singur, să ridic în faţa lui Dumnezeu o împărăţie asupra căreia Dumnezeu n-are nici o putere: Iadul.

citat din Marcel Jouhandeau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea tatălui meu, Constantin Budoi (poem neterminat)

Ai purtat un nume mare, Constantin, de mare sfânt,
Împărat ce creştinismul răspândit-a pe pământ.
La doi ani orfan de tată, n-ai ştiut nici cum arată,
N-ai avut copilărie, n-ai avut-o niciodată.

Multe ţi-au lipsit atuncea şi-ai muncit de mic din greu,
N-ai avut în clasa-ntâia nici pentru creion un leu;
Te-au trimis acasă-n lacrimi, dar pe drumul înapoi
Bóier' Mircea Morărescu te-a văzut plângând şuvoi.

El, aflând motivul care sufletul ţi-l zuciuma,
Ţi-a dat câţiva lei de şcoală şi el însuşi lăcrima.
Alergând la librărie, ţi-ai luat creion, cerneală,
Radiind de fericire, te-ai întors apoi la şcoală.

Te-a crescut a ta măicuţă, nu uşor, ci tare greu,
Te-a crescut, din fericire, cu credinţă-n Dumnezeu.
Chiar de mic, cu dăruire, mama tu ţi-ai ajutat-o,
Şi pe ea, ca pe o sfântă, tu mereu ai adorat-o.

Mare-a fost a ta credinţă, n-aş cuprinde-o-n mii de pagini;
"Doamne, mare ţi-e puterea, necuprinsă, n-are margini!"
Este vorba-ţi înţeleaptă care minunat descrie
Cât de mult credeai în Domnul, e suprema mărturie.

Cinci copii făcut-aţi tată, tu cu mama; rod voinţei,
I-aţi crescut în cultul muncii, al moralei şi credinţei.
Fost-ai, taică, toată viaţa un model de om cuminte,
Un model de hărnicie, de soţ, tată, de părinte.

Parcă-n zbor trecut-au anii, dusu-ţi-s-a tinereţea,
Şi trudind fără-ncetare te-a ajuns şi bătrâneţea;
Ani cu ani se adunară şi puterea ta slăbit-a,
Toţi copiii tăi plecat-au să-şi câştige-n lume pita.

Ai rămas doar tu cu mama, singuri, fără ajutor;
Casa-ţi, care altădată răsuna de glasul lor,
An de an părea mai goală, şi mai tristă, mai pustie,
Doar când vă veneau copiii se umplea de bucurie.

Mulţi, mulţi ani tu refuzata-i rugămintea-mi filială,
Ca să vii şi tu şi mama-n casa mea, în capitală.
A venit şi vremea-n care tu să umbli în baston,
Tot mai împletit fu mersul, vocea ta mai fără ton.

În sfârşit, bătrâni şi bólnavi, aţi venit acas' la mine,
Ca pe tine şi măicuţa eu să vă-ngrijesc mai bine;
N-ai avut însă răbdare ca-mpreună să stăm ani,
Ca nimic să nu-ţi lipsească, o, părinţii mei sărmani!
.......................................................................

Ai plecat în toiul nopţii într-o sfântă zi de luni,
Cu părinţii şi străbunii la un loc să te aduni,
Când pe genele-mi căzut-a un somn greu, cumplit, de plumb,
Precum somnul greu al morţii ce-a-nchis ochii lui Columb.

Ai plecat pe nesimţite, chiar şi fără lumânare,
Da-nainte de plecare tu la toţi ne-ai dat iertare.
Mamei, soaţa ta iubită, grav bolnavă în spital,
N-am putut nimic a-i spune, fi'ndcă i-ar fi fost fatal.

Loc de veci ţi-a luat fiica şi cavou ea ţi-a făcut,
Din bani strânşi cu greu de tine în mulţi ani ce au trecut;
După slujba creştinească, în cavou te-au aşezat,
Eu în inima mea, însă, tată te-am înmormântat.

Ai murit, iubit părinte, şi-a rămas în urmă-un dor,
Dorul după tine, tată, de nestins, mistuitor.
La plecarea ta din lume a rămas în urmă chinul
Care mie-mi rezervat-a, cu cruzimea lui, destinul;

Mi-a rămas pe umeri crucea care-i greu a o purta:
Îndoiala că făcut-am totul spre a te salva.
Rog pe Domnul să mă ierte pentru tot ce ţi-am greşit,
Iar pe tine te-odihnească cu toţi drepţii, mântuit!

poezie de George Budoi din Poezii (21 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!