Caragiale se îndepărtează de directivele retoricii clasice pe care le consideră o limitare a calităţilor de scriitor militanţi din trecut şi prezent, lucru pe care-l face şi Titu Maiorescu - În "Opere", Caragiale face distincţia între stil şi manieră.

Tudor Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între stil şi manieră, scrie Caragiale, este aceeaşi deosebire ca între organismul necesar fiinţei vii şi structura voită a lucrului artificial.

Tudor Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind un scriitor urban, e normal ca domnul Caragiale să nu fi acordat un loc prea generos descrierilor de natură. Cu toate acestea, felul în care apare natura la Caragiale este într-un chip mai viu decât la scriitorul care i se recunoaşte de obicei. Sunt luminişuri neaşteptate, nu e un mediu pitoresc, ci mai degrabă unul trecut printr-o senzaţie organică, mai puţin văzută, ci receptată ca sunet şi simţ.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale si parlamentarii

De-ar mai trai Caragiale,
Cu umoru-i permanent,
L-ar face de trei parale
Pe orice ales din Parlament.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale nu cultivă conturarea portretului fizic şi moral al caracterelor cum obişnuiesc scriitorii clasici. El trece de analiza psihologică şi consideră prezentarea faptului nud şi a vorbei izvorâte din necesitatea situaţiei i se par scriitorului mijloace literare mai superioare.

Tudor Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui Caragiale pe când era berar

La această epigramă a colaborat însuşi maestrul

Iancu Luca Caragiale
Îţi dă berea cu măsură,
Face şi literatură...
Însă nu face parale!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca scriitor obiectiv de educaţie clasică şi ca artist care disociază arta de producător, Caragiale socotea nepotrivit amestecul cercetătorului literar în viaţa particulară a autorilor. Când i se cereau referinţe biografice, în vederea unor studii, opunea refuzuri categorice. Aşa i-a răspuns lui Horia Petra-Petrescu care pregătea la Lipsca o teză de doctorat despre opera lui Caragiale: "... mărturisesc că nu-nţeleg. Ce-are a face familia mea, care nu e nobiliară, cu operele mele! Şi eu socotesc că d-ta despre aceste opere vrei să faci un studiu critic de literatură şi artă – iar nu despre umila mea familie vreunul eraldic."

Şerban Cioculescu în Viaţa lui I.L. Caragiale, Obârşia şi ascendenţii (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pictura internă a omului, Caragiale se opreşte însă în prima etapă, la planul organic. E o normă a naturalismului european, care cu zugrăvirea fiinţei fiziologice a introdus o nouă categorie literară - În planul gândurilor şi simţurilor care-i traversează personajele, Caragiale se opreşte până în disecţia psihologică, păstrând astfel o distanţă între el şi zugrăvirea personajelor sale.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printr-un neaşteptat dar al soartei, în timp ce poezia română câştigă în Eminescu expresia ei cea mai înaltă, proza narativă şi teatrul ating acelaşi nivel în Ion Luca Caragiale, un scriitor pe care îl înrudeşte cu emulul său în lirică aceeaşi perfecţiune a conştiinţei artistice, acelaşi cult al cuvântului românesc pe care îl înzestrează cu noi şi mari puteri expresive.

citat celebru din Tudor Vianu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Maiorescu

Domnul Titu Maiorescu,
Cel cu capul plin de prisme,
De când este la Domenii,
Face legi în aforisme.

epigramă de Constantin Bacalbaşa
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată arta lui Caragiale tinde către prezentarea directă a omului - Vorbirea lui este o întrebare sau un răspuns. Oamenii lui Caragiale se găsesc totdeauna în acţiune, în acţiunea orală, adică în dialog.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui I.L. Caragiale apropos de locul naşterii

Puşcăriaşii, în trecut,
Se "cazau" la "Haimanale".
Geniul vostru i-a făcut
"Pensionari" la... "Caragiale".

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Revista Haz de Necaz nr. 21 (ianuarie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea - o scrisoare pierdută de Dumnezeu

Aţi rămas tot haimanale
posteritatea degeaba a trecut
în fine Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut

Posteritatea cică a trecut
ca un tren grăbit prin gară
cu averse de strănut
pe-o batistă vai murdară

Ca un tren grăbit prin gară
în fine Caragiale după Caragiale
ne întreabă într-o doară
aţi ajuns toţi mă haimanale

Mai jucaţi în piesa mea
sau de fapt lumea e ea

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te, Caragiale!

Ridică-te, Caragiale!
Din morminte şi ne spune:
Teatrele Naţionale,
De ce nu-s pentru Naţiune?

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai de seamă lucru pe care trebuie să-l ai în vedere când vrei să te căsătoreşti nu constă în inventarierea calităţilor din prezent ale alesului tău, cât îndeosebi în previzionarea evoluţiei calităţilor sale în viitor.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea d-lui Caragiale este originală; comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viaţa noastră socială de astăzi şi le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfăţişării lor în situaţiile anume alese de autor.

Titu Maiorescu în Comediile d-lui I.L. Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distincţia între trecut, prezent şi viitor este o iluzie a percepţiei umane.

Albert Einstein în Cum văd eu lumea (martie 2018)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Caragiale

Tu te-ai născut la Haimanale,
Dar ai plecat demult de-acas;
Te-ai dus, maestre Caragiale,
Şi haimanalele-au rămas...

epigramă de Marian Cioacă (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Caragiale

Şi fiindcă-mi place numai versul,
Arareori citesc jurnale.
Dar când nu vreau să-mi vină somnul,
Atuncea cumpăr Universul,
Fiindcă într-însul scrie domnul
Caragiale!

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După 1989, mulţi au siluit ideea de cultură. Au ajuns să înjurieze şi au înjuriat pe rând pe: Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, Tudor Vianu, George Călinescu, Zaharia Stancu. Au semănat necredinţa în marii noştri clasici. Nici nu mă miră căă pe mine mă înjură...

citat celebru din Fănuş Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evocarea mediului ocupă un loc important în arta lui Caragiale. Prin mediu înţelegem moravuri şi vorbire. Oamenii lui Caragiale se mişcă într-o lume fără obiecte, dar se mişcă după deprinderile comune timpului şi societăţii lor. Viaţa societăţii româneşti şi a micii burghezii bucureştene în cele două sau trei decenii după 1880.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!