Căruciorul
Căruciorul se înclina și hurducăia în lumina galbenă a amurgului.
Bărbatul împingea din spate și femeia-l trăgea din față.
Părăsiseră orașul și nu știau unde să se ducă.
"Verzi, verzi sunt frunzele de ulm:
Dacă am găsi un loc liniștit să fierbem o supă
Ne-am putea astâmpăra foamea."
Vântul culcase la pământ firele de talpa gâștei,
Iar în depărtare se vedeau zidurile unei case.
"Sigur locuiește cineva acolo și-o să ne dea ceva de-ale gurii."
Au bătut la ușă, dar nu a ieșit nimeni,
S-au uitat pe fereastră, bucătăria era goală.
Au mai stat o vreme acolo, pe drumul pustiu,
Iar lacrimile le curgeau șiroaie
poezie de Ch'ēn Tzŭ-lung, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre oraș
- poezii despre mâncare
- poezii despre gâște
- poezii despre gură
- poezii despre galben
- poezii despre frunze
Citate similare
Visându-l pe Li Bo
Când mă despart de morți, îmi stăpânesc suspinul,
dar despărțirea de cei în viață mă scufundă într-o durere permanentă.
La sud de Yangze se află un teritoriu al febrei și al molimei;
nici un cuvânt nu vine din exil.
Totuși, vechiul meu prieten mi-a pătruns în vise,
dovadă a cât de apropiați am fost.
El nu mai arată așa cum îl știam,
Iar drumul e atât de lung mai lung decât mi-aș fi putut închipui.
Spiritul lui a venit de acolo unde crângurile de arțari sunt verzi,
apoi s-a întors înapoi de unde venise, abandonând-mă în ținutul întunericului.
Acum când tu ești prins în păienjenișul legilor
cum de mai porți aripi pentru zbor?
Luna în scădere îmi luminează grinzile camerei,
dar mie mi se pare că acolo se vede strălucind chipul tău.
Acolo unde te duci apele sunt adânci, valurile învolburate
Ai grijă, nu lăsa dragonii dragonii cu coarne să te rănească!
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre prietenie sau poezii despre moarte
Regăsire
agățată de un petec de pământ, ascult muzica sferelor
am rămas așteptând și privind cerul
constelații întregi, cerșesc universului timpi,
eoni de lumină ce vor să se întoarcă acasă,
Acolo unde a început totul
Acolo unde Adam a rătăcit drumul
iar Eva s-a născut pe Pământ
între ei și noi era departe cândva
însă El a găsit drumul
sunt atom al acelui timp
sunt particulă din acel univers
spre care mă îndrept
înțelepțindu-mă, uitând de mine
dar regăsindu-mă în paradisul etern.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre rai, poezii despre particule, poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre constelații sau poezii despre cerșetorie
Dincolo de ușa interzisă clocotește viața morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră și a cărei ușă rămâne pentru ceilalți cel mai adesea închisă, se desfășoara drama fiecărei vieți. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo își au sălașul duplicitățile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare și crește dezgustul de noi, acolo cad măștile pe care îndeobște le purtam, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră și, în sfârșit, tot de acolo obținem un nou termen de grație pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în față.
Gabriel Liiceanu în Ușa interzisă (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate de Gabriel Liiceanu despre viață
- citate despre superlative
- citate de Gabriel Liiceanu despre superlative
- citate despre sfârșit
- citate de Gabriel Liiceanu despre sfârșit
- citate despre măști
- citate despre moralitate
- citate despre interdicții
- citate despre creștere
Bucurându-mă de sosirea lui Ch'ēn Hsiung
Când trilurile sticleților aproape încetaseră
Și prunele verzi erau pe jumătate formate,
Întristat că primăvara-și ia lucrurile și pleacă,
M-am ridicat și-am intrat în Grădina de la Răsărit.
Cu cupa în mână, beam de unul singur:
Deodată am auzit că-mi bate cineva în poartă.
Locuind departe de lume, m-am bucurat că a apărut cineva;
Cu atât mai mult cu cât era vorba de Ch'ēn Hsiung!
Liniștiți și-n largul nostru, am stat la povești toată ziua,
Strâns înconjurați de vechi sentimente din anii care s-au scurs.
Ce lucru măreț este-o cupă de vin!
Ea ne face să depănăm istoria întregii noastre vieți
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre istorie
O dimineață de mai
Înfloresc în cer salcâmii
E tăcere pe pământ
Uneori mai latră câinii
Sau frunze foșnesc în vânt
Drum pustiu se-așterne-n cale
Pe margini - trudite flori,
Geamuri galeșe și goale,
Case adormite-n zori.
Liniștea domnește-n zare
Cu nuanțe de tăceri
Liliecii dorm în floare
Pe umbroasele cărări
Dar din firele de iarba
De sub garduri la grădini
Prinde liniștea să fiarbă
Clocotind sub rădăcini
Și se-nalță de sub crin
Din pământ cu iarbă rară
Înspre cer, și-acum senin,
Aburi calzi de primăvară
Când colo în depărtare
Raze prind a se ivi
Și capușe dau în floare
Pregătite-a le-ntâlni
Prin tăcerea adormită
Ca-n pustiu în zori de zi
Toate florile se agită
Începând a se trezi
De pe cer lipsesc iar norii
Soarele-apărînd în zori
Înfloriră toți bujorii
Pe un drum pierdut în flori
N-am uitat nici astăzi drumul
Îmbrăcat precum un crai
Căci mai simt și-acum parfumul
Unei dimineți de mai.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tăcere, poezii despre dimineață, poezii despre somn, poezii despre câini, poezii despre uitare, poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
Nimeni nu trăiește cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducție. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi așază: în anonimatul vieții (în "bancul de heringi", despre care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăiește după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toții din clipa în care venim pe lume și tot acolo rămânem, cei mai mulți dintre noi, până la sfârșit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată de pe drumul mare al vieții și "să ne ducă de o parte", de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont prorpiu. Prima concluzie a acestui studiu este: vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduși! Iar dacă este așa, apare imediat întrebarea: Unde ne sunt seducătorii?
Gabriel Liiceanu în Despre seducție (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre seducție, citate de Gabriel Liiceanu despre seducție, citate despre filozofie, citate de Gabriel Liiceanu despre filozofie, citate despre adevăr, citate de Gabriel Liiceanu despre adevăr sau citate despre Danemarca
Vântul pe deal
Nimeni nu poate să-mi spună bine
Nimeni nu știe la noi
Vântul acesta de unde vine
Și-unde se duce apoi.
Vine în zbor din depărtare
Și bate iute de tot
Pot să alerg oricât de tare
Să îl ajung n-am să pot.
Dar dacă sfoara eu aș lăsa
Ce zmeul mi-l ține departe
Vântul l-ar lua și l-ar purta
Timp de o zi și o noapte.
Însă oriunde îl va purta
Îl voi găsi negreșit
Și-atunci voi ști în sinea mea
Că vântul acolo-i oprit.
Și aș putea să dau de știre
Unde se duce-acest vânt
Dar unde începe-a lui rătăcire
Noi nu putem ști pe pământ.
poezie de A.A. Milne, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri sau poezii despre noapte
Acolo...
Acolo unde murmură izvorul
Și printre stânci coboară neînfrânt,
În valea unde lăcrimează dorul,
Pe firul ierbii legănat de vânt...
Acolo unde-n lunca solitară,
Pândește Luna dintr-un colț de cer
Și-același cânt de nai și de vioară,
Îl regăsesc prin orișice ungher...
Acolo unde codri goi oftează
Când rândunelele în zbor se duc,
Când rând pe rând cocorii emigrează
Și se usucă frunzele de nuc...
Acolo unde-s toamne-mbelșugate
Iar primăverile nicicând nu mor
Și unde iernile-s de basm prin sate
Iar cerul verii n-are niciun nor...
Acolo unde marea-și cheamă valul
Să mângâie nisipul iar și iar
Și Dunărea îmbrățișează malul
Urmându-și tainic drumul milenar...
Carpații-și pun cununi de flori pe creste
Și sunt păstori cu turme la păscut,
Acolo e-un tărâm ca de poveste,
Acolo-i țara-n care m-am născut...
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (1 decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vioară, poezii despre vară, poezii despre stânci, poezii despre singurătate sau poezii despre sat
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre ruj, poezii despre păsări, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre inimă
Balada drumului
Pe drumul ce nici milă drumeților n-arată-
Chiar de ajungi pe el din orice colț venind-
Era o fortăreață cu-o singură fereastră
Prin care se zărea o floare strălucind.
Acolo se opreau, preț de doar două clipe,
Toți călătorii vremii și, spulberați de vânt,
Sperau, privind în sus, că tânărul principe
O vorbă le va spune, la ei binevoind.
Dar vântul șuiera prin crăpături de piatră
Tot îmbiind la drum cu ochii lui șireți-
Nimeni nu mai credea că tânărul, vreodată,
Va odihni drumeții ce vin și trec inerți.
Pădurea înghițea în foșnetele-i line
Pașii pe care ei în urmă îi lăsau-
Nepăsătoarea-i frunză cădea peste oricine,
Nervurile ei seva în sol o transformau.
Ademeniți de cale plecau îngîndurați-
Sporovăind de floarea care părea că plânge-
Și nu știau, sărmanii, în suflete-ntristați,
Că lacrimile ei nici drumul nu le stinge.
Dar zidurile aspre povestea o ascund:
Dintr-o iubire veche nimic nu a rămas...
Prințesa stă la geam cu chipul ei rotund,
Iar prințul, de pe drum, s-o cheme n-are glas...
Când zorile veneau, acoperind frunzișul,
Drumeți nu mai erau pe calea ruginie,
Doar noaptea se iveau călcând iar grohotișul,
Scăldați de-a lunii rază-o floare sângerie.
Prin vremuri șerpuieste drumul ca o dorință,
Strângând în praful roșu menirea lui de drum...
Gândesc toți călătorii, simțind ca o ființă,
Că fortăreața, drumul și viața sunt un fum...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre roșu, poezii despre tinerețe, poezii despre păduri, poezii despre odihnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Balada drumului
Pe drumul ce nici milă drumeților n-arată-
Chiar de ajungi pe el din orice colț venind-
Era o fortăreață cu-o singură fereastră
Prin care se zărea o floare strălucind.
Acolo se opreau, preț de doar două clipe,
Toți călătorii vremii și, spulberați de vânt,
Sperau, privind în sus, că tânărul principe
O vorbă le va spune, la ei binevoind.
Dar vântul șuiera prin crăpături de piatră
Tot îmbiind la drum cu ochii lui șireți-
Nimeni nu mai credea că tânărul, vreodată,
Va odihni drumeții ce vin și trec inerți.
Pădurea înghițea în foșnetele-i line
Pașii pe care ei în urmă îi lăsau-
Nepăsătoarea-i frunză cădea peste oricine,
Nervurile ei seva în sol o transformau.
Ademeniți de cale plecau îngîndurați-
Sporovăind de floarea care părea că plânge-
Și nu știau, sărmanii, în suflete-ntristați,
Că lacrimile ei nici drumul nu le stinge.
Dar zidurile aspre povestea o ascund:
Dintr-o iubire veche nimic nu a rămas...
Prințesa stă la geam cu chipul ei rotund,
Iar prințul, de pe drum, s-o cheme n-are glas...
Când zorile veneau, acoperind frunzișul,
Drumeți nu mai erau pe calea ruginie,
Doar noaptea se iveau călcând iar grohotișul,
Scăldați de-a lunii rază-o floare sângerie.
Prin vremuri șerpuieste drumul ca o dorință,
Strângând în praful roșu menirea lui de drum...
Gândesc toți călătorii, simțind ca o ființă,
Că fortăreața, drumul și viața sunt un fum...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezgrop orașul
din cenușă să-l vizitez repede
intru pe ușă și totul scârțâie
iar somnul îl alung cu o cafea
cu multă gheață învăț unde
să ajung prima dată când vântul
aduce o boare cu miros de pește
în piața goală nici viermii nu ies
pomul răsare în fața vitrinei
și femeile zâmbesc pășesc ușoare
ca un fulg luate de vânt era un joc
orașul dezgropat de mine se îngropa
în cenușa vulcanică care venea
asemeni unei mări care se revarsă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre viermi, poezii despre pești sau poezii despre jocuri
Om bun
Să trece munte văi si lunci
Ce te reține sa anungi
Ai mersul greu sau..
iți e rău
Pornește nu crasni din dinți
Treci mai întâi prin Mehedinți
E un loc
unde tu te vei afla
Acolo tu vei poposi si încarcă
Eu stiu iubire acolo afli soarta ta
Opreste te puțin pleacă iar la drum
Si vei ajunge
un om bun
Acolo unde sufletul ți-l odihnesti
Si vrei tu să trăiesti
acolo este locul tău
Acolo eu te voi găsi mereu!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre oameni buni, poezii despre munți, poezii despre iubire sau poezii despre dinți
Urcuș
Pe cât de neschimbată ai rămas,
Pe-atât sunt eu schimbat de vreme...
Tu urci colina cu același pas,
Eu mai anevoios și mai alene.
Și totuși mergem amândoi-nainte
Mânați de-aceeași unică dorință,
Eu nevoit să calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu ușurință...
Acesta-i drumul nostru; drum de coastă,
Întortocheat și greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vastă,
Și unde, printre stânci, bătrânul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic înapoi...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre dorințe sau poezii despre bătrânețe
A ieșit să vadă luna
ce face luna și luna părea
foarte provizorie, acolo
unde a urcat-o creatorul
mult deasupra vecinului
care usca frunzele plantelor
cu feonul după fiecare ploaie
apoi trecea la uscarea balustradei
și a trotuarelor din fața blocului
era dezamăgit pentru că nu
a prins loc în cimitirul nebunilor
unde asculta carlos santana
și citea cesare pavese la umbra
unei sticle sau la umbra mea
ieșise cu un pardesiu pe care aproape
nu-l dezbrăcase pentru că a uitat
cum trebuie îmbrăcat, dar mai curând
s-ar arunca într-un puț cu vipere
decât să recunoască măcar față de sine
că iubește actrița aia nebună
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vecini, poezii despre ploaie, poezii despre plante sau poezii despre botanică
Nimeni nu trăiește cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducție. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi așază: (în «bancul de heringi», de care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăiește după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toții din clipa în care venim pe lume și tot acolo rămânem, cei mai mulți dintre noi, până la sfârșit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată pe drumul mare al vieții și «să ne ducă de o parte», de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu.
citat din Gabriel Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremea aceasta, fratele cel mic, după ce se despărți de frații săi, se duse, se duse, ca cuvântul din poveste ce d-aci încolo se gătește, și ajunse la orașul unde îl scosese drumul pe care apucase el. Acolo daca sosi, trase la gazdă la un om al lui Dumnezeu. De câte ori se culca, de atâtea ori găsea câte o pungă cu galbeni la căpătâiul său când se scula. Ceru de la gazdă pe cineva care să-i arate lucrurile cele mai însemnate. După ce ocoli cruciș și curmeziș tot orașul, văzând tot ce era vrednic de văzut, ajunse la margine și acolo era un ostrov. Iară daca vru a ști ce era acolo, călăuza se feri d-a-i spune.
Petre Ispirescu în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Petre Ispirescu despre superlative, citate despre religie, citate de Petre Ispirescu despre religie, citate despre oraș, citate de Petre Ispirescu despre oraș, citate despre galben, citate de Petre Ispirescu despre galben, citate despre cuvinte, citate de Petre Ispirescu despre cuvinte, citate despre Dumnezeu sau citate de Petre Ispirescu despre Dumnezeu
Când stau cu cineva de vorbă, mă întreb în sinea mea: cât la sută din ce îndrugă e adevărat și câte procente reprezintă minciuni? Câte cuvinte sunt verzi, câte uscate? Dacă nu îi spun în față că e mincinos, prost și îi zâmbesc aprobator, înseamnă că am secrete față de el, nu? Oarecum! Tac și în acest fel am stârpit o sămânță de scandal. Iubesc armonia și depun eforturi acolo unde este cazul să o instalez. Universul e plin de secrete, de ce n-aș fi și eu?
Michelle Rosenberg în Secretomanul Șarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre minciună, citate despre adevăr și minciună, citate despre zâmbet, citate despre verde, citate despre secrete, citate despre scandal, citate despre prostie sau citate despre iubire
Întrebări și răspunsuri
COPILUL
Tată! Am bătut potecile pădurii rând pe rând,
Dar n-am găsit nicio pasăre acolo,
N-am auzit niciun tril în crâng.
TATĂL
Pasărea care ne-a cântat, cu vântul
A zburat sus pe creasta unui val,
Și poate acolo și-a aflat mormântul.
COPILUL
Dar de ce n-a stat să mai aștepte-un pic între arțari?
TATĂL
S-a dus acolo unde căldura și lumina sunt mai mari.
COPILUL
Tată! Mi se pare-un egoism extrem, cum poți să explici
Faptul că tu alegi să zbori departe,
Când noi toți ar trebui să fim aici.
TATĂL
Cu fiecare prunc se naște-un cântecel sub soare;
Firesc și din instinct mai viguros,
Ceva nou și proaspăt în lumea asta-apare.
COPILUL
Dar dacă vânturi reci îl vor răpune, zboru-i vor curma?
TATĂL
Vor veni alții; neamul lui îl va urma.
poezie de Bjørnstjerne Martinus Bjørnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre tată sau poezii despre instinct
Al doilea Mare Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ținut, se spune, undeva unde niciun om nu pătrunsese mai înainte, în afara Primilor Șamani când depuseseră acolo Pietrele Prețioase. Înțelepții beți și splendidele squaws s-au așezat în cerc și era acolo o lumină mai mare decât în miezul zilei din pricina strălucirii diamantelor sub razele lunii pline; și era mai mult foc decât în locurile de chin din pricina strălucirii rubinelor sub lună plină; și era mai multă speranță decât în Preriile Verzi din pricina strălucirii smaraldelor sub razele lunii pline.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre înțelepciune, citate despre lună plină, citate despre Lună, citate despre sfaturi, citate despre miezul zilei, citate despre lumină sau citate despre foc