Puls

Inimi desenate pe asfalt,
galbene, verzi, gri şi albastre,
în pale culori, fără contraste,
raze de soare infipte în coaste,
şi aripi tinzând spre înalt...
Somn imposibil în nopţi imposibile
şi veghe în vise ce nu-ţi aparţin,
pe un obraz, o lacrimă cade, lin...
Flori de liliac ce se desprind dintr-un cântec,
fluturi cu zborul oprit într-un pântec,
îngeri ce încă îşi scutură praful de stele,
alegând dintre geamuri, unul din ele...
La frontul din est, interese obscure
îşi lasă amprenta pe vrejuri de mure,
contaminând şi om, şi natură,
într-un război cu pumnul în gură...
O comedie ruptă din realitate,
urcând pe o scară cu treptele plate,
într-un decor colorat cu de toate,
în care străluceşte acelaşi actor...
Dă-mi Doamne răbdare
şi o bandă de alergat pe care să mor,
sau încă o emoţie, încât,
să simt că nu mă mai strânge de gât,
dimineaţa aceasta ce apare în plus
la marginea gândului meu nesupus!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un acelaşi gând

*

inel de viaţă
în câmpurile gândului
şi fila din cartea copilului care
aruncă literele într-un cerc
adultul pătrat romb devine
pentru ca în sferă
totul să se rostogolească firesc
într-un absurd al nuanţelor
curcubeului alb

**
jocul spre niciunde
pe marginea unui drum aproape cunoscut
înscriu în fiecare fibră
pe măsura timpului în care trupul trăieşte
cosind iarba amară a nevoilor
şi poate iarba primăverilor trecutului în care
copilul rămas în mine fragil
îşi caută păpuşa preferată şi ursul
şi răţoiul primit în dar
la cinci ani
de la fratele meu

să nu uit foarfeca pe care o plimbam
de-a lungul foilor colorate de hârtie
până când
din ele
se năştea un alt personaj din poveştile pe care
picupul le lăsa să curgă
într-un fundal de bucurie şi linişte
frăţească

***
inel de viaţă şi de moarte
într-un acelaşi gând
răsfirat pe treptele blocului în care
şi acum locuiesc
căutându-mă
căutându-l pe tata
într-un bol de zâmbete iubire căldură
şi siguranţă

inel de dor lăsat pe banca aşteptărilor
în legănarea legănării
leagănului de jocuri
ale simplităţii umanului

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încă...

Erai ca un cântec de liră şi nai,
Ecou al tăcerii de seară,
Prin mine, cu braţe de flori, alergai,
Când încă eram o vioară.

Valsam printre lumi neştiute de noi,
Doi fluturi cu aripi de ceară.
Muream şi-nviam într-un zbor amândoi,
Când, încă în noi, era vară.

Scriam şi pe nori şi pe stele-un sonet
Şi luna era, vai, geloasă,
Eram poezie în ritm violet
Şi tu mă făceai mai frumoasă.

Se-oprise şi timpul în loc, într-un vis
Şi noaptea râdea pe sub gene,
Ningea cu iubire şi flori de cais,
Când încă-nfloream în poiene.

În zori măsuram în săruturi o zi
Şi ziua era nesfârşită,
Amurgu-aştepta pe o lacrimă gri,
Când încă ţi-eram o iubită.

Departe de noi, uragane şi ploi
Pândeau sub perdele albastre,
Era o eternă lumină în noi
Din astrele clipelor noastre...

Azi, cântă un cer orfelin de iubiri
Dintr-o frunză de toamnă târzie
Şi plouă pe frunţile noastre de miri
Dramatic ca în elegie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocazia pentru care voiam să fac drumul era foarte rară şi cu atât mai frumoasă; dar parcă palpitaţia întârzierii îi dădea o încă şi mai mare importanţă. Parcă şi semafoarele, cufundate într-un somn agitat, îmi resimţeau emoţiile, pentru că tresăreau, din când în când, parcă speriate. Căsuţele de la marginea oraşului erau învelite într-un întuneric odihnitor, ca nişte paturi de dormitor. Curbele străzilor îşi dezveleau genunchii de femeie, netezi şi catifelaţi, ca într-un vis din care ar fi vrut să evadeze. Încă era noapte. Aerul de afară era proaspăt, pentru că lumea îl respira numai pe cel din case.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea Toamnei

timpul câteodată îşi scutură pletele, obosit
în răsărituri şi apusuri îl vezi încă, zâmbind
dulcele tău chip rămâne a mea amintire
pe versurile lui Eminescu şi-n povestire

fire de raze din soare de clipe
sunt picuri de iubire binevenite
o lacrimă din colţ visător de geană
picură liniştită din vară-n-toamnă

alunecă încet într-un râu liniştitor
încă în vis strigând şi sperând cu dor
este lungă şi cu speranţă toamnă-n câmpie
te aştept aici, încă-ntr-o seară târzie

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul cercului

într-un loc
pământul
aerul
apa
şi amiaza...

nimic dintre toate
lucrurile acestea
nu-mi aparţin
şi totuşi
ele fac parte din mine
(ca nisipul din mare
zborul din înalt
culoarea din lut
şi albul din floare)

dincolo de toate
doar semnul cercului

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuib de culori

Şi veneau şi reveneau
Cu mine oare ce aveau?
Umbrele ce sunt iertate
Ce nu-mi erau-mblânzite...

Şuierând cu bici de ecou
In al călimarei hublou...
Unde închis într-un răvaş
Aşteptam glasul nărăvaş.

Să mă citească pătimaş
Să topească tuşul umbrei,
Cu glasul ei gingaş
In poemele de porumbei.

Albi-n cântec de măslini
Să-nfloreasca dintre spini
Ce-i rămaşi-nfipţi venini
Trandafiri mei divini

Să clădesc o scară din ei
Să o duc spre soare de tei
Lăsând umbra mea şi a ei
Jos fără gratia coliviei

Urcând să-nvătăm iar!
Zborul pasărilor avatar,
Ce printre codri de nori
Clădesc cuiburi din culori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un colţ de Univers

Stau sub salcia pletoasă
Pe-un covor de viorele,
Şi-n magie ne-nteleasa,
Visător privesc spre stele.
În culori de începuturi
Universul azi mi-apare,
Şi din nesfârşite gânduri
Viaţa pare o splendoare.
Am rămas privind la stele
Într-un colţ de Univers,
Prins de vraja dintre ele
Aşez gândul meu în vers.
Văd nestinsa strălucire
Din a cerului minune
Şi din sfântă rânduire
Se va naşte altă lume.
Într-un drum fără oprire
Rătăcesc prin Univers,
Nu am timpul de-ostoire,
Insă visul nu s-a şters.
Între stele stau ascunse
Lumi ce nu vor fi ştiute,
Astazi, eu aşez prin vise
Doar plăceri nebănuite.

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară

Când paşii toamnei trec de suflet,
Când iarna-ţi scapă dintre tâmple,
Vezi bucuria primăverii
Cu flori şi inimi într-un cântec.

Şi-atunci întorci iubirea-ţi multă
Să o împarţi la toţi, uşor,
Ca soarele în dimineaţa
Ce-ţi împleteşte gând cu dor.

Roiuri de stele au adus
Vise în fiece privire,
Cântec de dragoste compus
În triluri spre nemărginire.

E primavară pe poteci,
Mă-mbrac în rochie de petale
Şi stau în loc, cu vorbe reci
Să le-ncălzeşti cu-n strop de soare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

Într-un ochi de baltă,
Se răsturnase cerul;
Cu chipul înstelat,
M-am aplecat
Şi-n pumnii laolaltă
Am vrut să prind
Un pumn de stele,
Şi-apoi zâmbind
Să sorb din ele.

Şi-am prins!
Dar stelele s-au stins
Şi apa s-a prelins
Ca păcura murdară...
Şi pumnii mei secară.

Un univers am vrut să fac
Din pumnul meu de stele,
Dar n-am ştiut că într-un lac
Sunt numai umbrele răsfrânte
Din visurile mele;
Un ideal spre cer cu aripi rupte,
Da, da, spre cer cu aripi rupte.

poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare de iunie

fluturi din culori nu au viaţă incipientă
numai suflet din lacrimi acrilice
te-ai întrebat câte poate înscrie în scurta viaţă
poartă dragoste nu războaie
oare pentru că preţuiesc timpul
oamenii care nu au aripi nu au culoare
se sting cum felinarul de la colţ de stradă
neliniştea zilelor noastre e tot un zbor colorat
de nu apuci să-l vezi e trist
pe pânza aceasta cu aripi fâlfâie sufletul unui pictor
ghemotoace de culori
nu sunt de aruncat în mintea comună găseşti lucruri de preţ
dragostea unul dintre ele cu sclipiri semipreţioase
inscripţionat pe o pânză
zborul către o inimă

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a intrat primăvara în casă

Am răsturnat ceaşca de cafea
Şi o splendoare de parfumuri m-a năpădit,
Iar nările fremătânde din nou s-au trezit,
Să-şi ia energia din ea...

O mulţime de culori de primăvară
Mi-au pictat faţa de masă albă ca neaua,
Eu nu ştiam că-i aşa de colorată cafeaua,
Dar fluturi se ridică si zboară...

Florile toate din gradina din vis, înverzită,
Au curs ca nişte lacrimi de bucurie,
Ca motivele florale descusute din ie,
Primenite de roua smerită..

Curgeau pe masa mea de cafea, una câte una,
Roşii, albastre, galbene, violete,
Culori de primăvară prinse-n palete,
Risipite în aer când trece furtuna...

Mi-a intrat primăvara în casă cântând
Şi bucuria de a trăi regasită în flori...
Imaginare flori, culese dimineaţa, în zori
Şi din ceaşca albastră, zburând!

poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag

Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineaţă
Să îţi lumineze o viaţă

Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu

Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf

Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag

Îmbracă-mi sufletul in stele
Să pot să zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor

Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet trecător

Într-un oraş cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.

Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate şi ele,
pentru salvarea unui vis
prăbuşit.

Reculeg materia din cer
şi o preschimb
în cosmos anesteziat.

Aici, într-un spaţiu poetizat,
nici nu ţi-ai dori să iradiezi
între glorie şi epos.

Aşteptîndu-mi întîrziat paşii,
azi, spre un final de mîine,
rostesc idei, evolutiv,
într-un cosmos relativ,
venerînd lumina soarelui, probantă,
ce lasă o umbră de mit, năruit
peste un suflet trecător,
Iubitor de mult soare.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de albă

Tu-mi înfloriseşi într-un gând,
Eu ţi-ncolţisem în priviri,
Şi ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.

Erai atât de albă, tu,
Şi la-nceputul vieţii eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu

În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălţau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Şi-n cântece de ciocârlii.

Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fiecare...

Şi fiecare are îngeri păzitori
În fluturi, în lumină, păsări, flori...
În pescăuşi ce se înalţă lin,
În ningeri blânde sau în cer senin...
În fluturi albi, în fluturi de ninsoare,
În stele şi iîn crini şi în fecioare.
Pentru darurile mele -
Cască şi cercei, inele,
Pulovere şi brăţări,
Lănţişoare, bluze, flori,
Mulţumesc acelei care
Zboară fără încetare
Peste lumi şi generaţii,
Printre-atâtea constelaţii.
Pescăruş cu aripi frânte,
Plâsul cine să-ţi asculte?!
Cine, înger de lumină,
Smuls de vânt din rădăcină?
Ce dureri ai îndurat?
Cui obrazul tău ai dat
Să îl pălmuiască-n noapte?
Ce calvar ai dus în taină
Fiică şi soţie, mamă?
Crucea ta, cu îndurare
Se apleacă... şi mă doare!
Tu eşti un vulcan de şoapte
Peste care, gândul meu
Îţi e pază-n miez de noapte
Şi te sprijjnă la greu.
Tu eşti aripă şi vis,
Eşti femeie şi artist,
Maică Sfântă şi lumină,
Candelă de muselină.
Ai venit, prin întrupare,
Crina, doar spre a salva
Moartea noastră trecătoare,
Lumea bună, de cea rea.
Zborul, lin arareori,
Se ascunde printre nori
Şi rasari - un Soare blând,
Pentru oameni, pe pământ.
Eşti lumină, înger, stea...
Jumătate, viaţa mea,
Ţie eu ţi-aş dărui.
Haide! Vremuri vor veni,
Când unite vom lupta,
Lumea asta vom schimba.
Zâmbet - dansuri de pleiade
Peste lumea noastră cade.
Oh, prin literă şi lege,
Om pe om se va-nţelege.
Voal de îngeri şi de stele
Peste chipul ţării mele.
Datorăm acestea toate
Vieţii cea fără de moarte.
Noi – popas, acelaşi drum,
Vom fi ghid prieteniei
Ce ne leagă şi acum.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul îşi ascultă clipele

Noaptea se stinge pe cărări neştiute,
lumina-şi caută locul sub aripile vieţii,
de la o vreme nimic nu este întâmplător,
tu eşti muza mea serafică
ce nu calcă de două ori într-un loc.

Mă întorc în cuvintele cu vocale de miere,
timpul îşi ascultă clipele
cu urechea lipită de frunzele clătinate,
iubita mă îmbie la umbra sălciilor
pe marginea râului cu valuri şoptitoare.

Razele coboară pieziş în apa limpede
şi peştii se plimbă-n voie
ca într-un sanctuar al libertăţii.

Simt cum fuge din mine golul
inima se umple de trăiri înflorite
pe ramuri de arbuşti cu fructele coapte,
vin îngeri
cu aripi de păsări albe
gata de zbor spre cerul
mai înalt decât piscurile munţilor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte de iarnă

liniştea păşeşte prin ninsoare
cuvintele se sparg se risipesc
fragilă e imaginea care se înfiripă
porneşte din aburii ceaiului tomnatec
spre merele de argint atârnând din crengile
lui Dumnezeu

e totuşi iarnă vântul îşi lasă suspinele
la geamuri bătând luminos
inimi în trupul nopţii

liniştea... acea linişte locuită de oameni care nu mai sunt
de flori care au trecut în pas nepăsător
pe cărările pământului brun
de mirosul ceaiului din seara aceasta

Doamne, şi e atâta ninsoare!
cât poate sufletul meu
să ceară în şoaptă
să nu tulbure liniştea înmiresmată
care urcă prin zăpadă
din pământ

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradis în alcătuire

într-o primă dimineaţă fântânile
îşi cer ciuturile
peste trezie
îngeri goi îşi întind aripile
în ciocuri de lapte păsări de nicăieri
aduc lumini dintr-un alt soare vecin
peste lumea nouă
din pânză de păianjen curge apă vie

printre flăcări albastre mâini febrile
în jocul comorilor imaginate
adună amiezii
necăutatul din toate drumurile
pierdute
în cea mai lungă noapte
ce îşi închide ochii
fericiţi să rămână singuri şi fără păcate

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile cameleon

timp faleze pietriş toate pictate
în pântec de oraş
deschizi uşa cazinoului şi vezi oameni care beau
iar aura norocului se dezbracă de sofisme
cu tocuri de egretă femeia din colţ numără rămăşiţele nopţii
sau adaugă încă un conţinut în povestea cu mirt

sentimentul că ploile vor ucide furnici nu mai există
doar o masă amorfă de ciment gata să se prăbuşească fără unde seismice
doar unde radio prin care poţi auzi porta-vocea realităţii
se schimbă şefii politici cad structuri ale statului se pune bază într-un om atât de singur încât îşi înghite chitul

de peste tot din oraşul dement pluvial
auzi maşinăria de rumegat despre schimbarile cameleonilor politici
nimeni nu intelege de ce un magistrat #nupoateajungepresedinte
când a ţesut pânza de păianjen a existenţei
şi precum Calypso i-a transformat pe toţi în porci captivi
iar azi-ul a devenit bastard
singura opţiune fiind un deadline pentru mâine

nişte concitadini pescuiesc din balcon cu tălpile goale atârnate la fereastră
peştii nu au coloană vertebrală se lasă pescuiţi între secunde muţi
de ce toate curg într-un flux şi reflux din care scapă doar elfii aceşti orăşeni demodaţi ce nu îşi pun capul pe tăietor?
plouă prin imperiul oraşului metafizic
cu oase cu pietre cu ziare on-line

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!