Florile dimineții
În urma ultimelor ploi,
Din lutul moale din zăvoi,
Au început să iasă,
Firave ca un nou-născut,
Vestind că iarna a trecut,
Corole de crăiasă.
Albastrul din petala lor,
Pătrunde-n suflet ca un dor
De timpul de-altădată
Când tu, privind spre un buchet,
Vedeai în gestul meu discret
Iubirea declarată.
Și te iubeam cu-atâtea flori
Încât, din ochi culegători,
Mi te-am ales pe viață
În primăvara de demult
Când adunam, ca pentr-un cult,
Mici flori, de dimineață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Parfum de epocă
Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanțe, din frumuseți îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru și veșnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viața... cu-aceiași timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-și n-are duplicat.
Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinerețe,
Un vechi parfum, stors din dorințe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopți topite-n patimi, de nopți cu nuferi de noblețe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzlețe prin istorii.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopți cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanțe vechi ce le ascult.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre roci, poezii despre nuferi, poezii despre noapte, poezii despre galben sau poezii despre frumusețe
Lumina ultimelor flori
Să fie vina toamnei ce știu că îi plăcea,
A razelor de Soare și-a strălucirii lor
În trecerea prin norii ce par a le veghea
Căderea spre pământul de ele cerșetor?
Ori, poate-atâtea frunze ce cad, și cad, și mor,
Să fie vinovate și gândul să-mi dezmierde
Cu amintiri din vremea când florile de dor
Priveau, cu duioșie, spre zări cuprinse-n verde.
Dar dacă-i vina zilei, dar dacă-i vinovat
Doar vântul ce înclină și umple de fiori
O lume-n care toamna iubirea a lăsat
Ca ultimă lumină a ultimelor flori?
Nu știu de vină cine-i, dar e ceva lumesc
Și-n visul meu apare, mai des decât oricând,
Spunându-mi că-i aproape, eu doar să-mi amintesc
De roza ce se-nalță prin florile de gând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre verde sau poezii despre trandafiri
Toamna sufletului
E frig și noapte-n suflet și în jurul meu,
Și-atâta brumă rece cade peste flori,
Pe inimă își țese promoroaca, macrameu,
De răutatea lumii se ascunde luna-n nori.
Pe chip cad frunzele uscate și îngălbenite,
Firav, un zâmbet încearcă să iasă de sub ele,
În suflet picura melancolii din ploile cernite,
Ca pe un luci de apă, făcând pe el inele.
Din amintiri mai încolțește câte-un dor,
Speranțele mijesc timide înspre zori,
Trec nostalgii în noapte pe aripi de cocor,
Spre primăveri pictate în corole vii de flori.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căderea frunzelor, poezii despre zâmbet, poezii despre răutate, poezii despre pictură sau poezii despre nori
Musetel
Firimituri mici
din trupul meu
se descompun în flori de mușețel,
mici flori de mușețel,
galbene și mici,
putrede și reci,
flori de putregai.
Flori mici,
căzute din mine,
sufletul meu,
tăcerea mea,
gândul și durerea,
toate la un loc,
descompunându-se în flori
de mușețel.
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet sau poezii despre durere
Floarea vieții
Un mic boboc a mai crescut
Și azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ți înflorește
Din marele buchet al vieții,
Care pe an ce trece va crește
Și numărul de flori și-l mărește.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când și natura se trezește
Și viața din nou și-o pornește
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorțește,
Dar primăvara o gonește;
Și natura toată se-nveselește,
Căci Soarele iar o-ncălzește.
Tu, floare scumpă a vieții mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Și cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Și cu iubire te-am ocrotit
Și ai parcurs un an acum
Din lungul vieții tale drum;
Ai răsărit din viața mea,
Ție ți-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieții,
Care sunt anii tinereții.
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protecție, poezii despre iubire, poezii despre creștere sau poezii despre zăpadă
În cânt de ploi pe flori de liliac
E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.
În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.
Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.
Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,
Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Rondelul iubirii nebune
Când te iubeam ca un nebun
Și aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ți spun
Că tu ești cea mai mândră fată.
Dar regăseam sufletul bun
Pe drumul nostru de-altădată
Când te iubeam ca un nebun,
Dar n-aveam mintea tulburată.
Tot căutam să mă răzbun
Că nu te-am sărutat o dată,
Poteca e demult uitată
Și-a trecut timpul, ca lăstun,
Când te iubeam ca un nebun.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre nebunie sau poezii despre mândrie
Zeița din botezul lumii
Am îndrăznit, din calea de lumină,
Să smulg o picătură, să ți-o dau
Ca un botez al lumii-n care vreau
Să-mi fii ca o privire cristalină,
Ca stelele ce-n boltă străluceau
Atunci, demult, când te-am ales regină
Și te-am rugat ca-n timpul ce-o să vină,
Să-mi fii tot ce și zeii își doreau:
Putere-n zile reci, de-nsingurare,
Ambrozia din clipele de-amor
Ce fac trăirile nemuritoare.
Ai fost, și-mi ești, aleanul unui dor,
Aleasa din botezul lumii-n care
Mi-ai aruncat privirea ce-o ador.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botez, poezii despre zile, poezii despre stele, poezii despre monarhie, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Sonetul cerului tomnatic
Și a-nceput să plouă dintr-odată,
Iar noaptea neagră vălul și-a întins
Pe-o lume de lumină-abandonată,
Cu stele ce sclipirile și-au stins.
Și s-a făcut atât de frig afară
Și-n cerurile ce plângeau în noi,
Încât și sufletele-au început să ceară
Seninul de-altădată, înapoi.
Te-am căutat c-o tainică lumină
Și te-am găsit zâmbind spre-acele flori
Ce-nalță amintirea din ruină
Și-n suflete crează noi fiori.
Ne-mbrățișăm sub cer lipsit de vină,
Albastru și tomnatic, fără nori.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru
Flori de câmp
Am strâns astăzi curcubeul în buchet cu flori de câmp,
Am pus vara în clepsidră să se scurgă-ncet în timp,
Din nuanțe tricolore ROGVAIV-ul am făcut,
O speranță de căldură pentru sufletu-mi pierdut
Și am strâns în albăstrele un azur luat din cer
Să mi-l pun iarna la grindă când se cântă Lerui-ler
Și când plouă sau când ninge și e totul trist în jur
Să-mi ascundă norii negri paravanul de azur...
Iar din soare-n sânziene am pus raze aurii
Pentru când lumina moare noaptea-n orele târzii
Și din albe margarete aripi îngerilor pun
Să-mi aducă pacea-n suflet când se zbate în taifun
Macii ard ca niște torțe cum a ars iubirea-n piept
Cu-n buchet de flori de câmp țes un curcubeu........ și-aștept!
Hai să împletim cunună, eu te-oi aștepta sub tei
Tu să-mi faci inel din lună, să pui stele-n ochii mei!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre tei, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Poem simplu
Du-mă dor departe tare
pe un țărm întins de mare
du-mă de vei vrea apoi
într-un sat cu uliți mici,
cu flori multe și urzici
și spre seară du-mă iară,
prin grădini cu limpezimi,
și-apoi vântul când adie
prin cămașa ta de ie
drag să-mi fie - soare fie -
să culeg o păpădie
și cu dorul meu din gând
sa culeg - să-ți dărui ție -
un buchet cu flori de câmp!
poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre poezie, poezii despre cadouri sau poezii despre Soare
Atât de albă
Tu-mi înfloriseși într-un gând,
Eu ți-ncolțisem în priviri,
Și ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.
Erai atât de albă, tu,
Și la-nceputul vieții eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu
În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălțau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Și-n cântece de ciocârlii.
Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre alb sau poezii despre muzică
Taina umbrei din adâncuri
În locul meu de taină, se scurge un izvor
Cu apa cristalină, de ochi străini ferit,
Cu susurul prin ierburi, trecând neauzit,
Ca șoaptele-mblânzite din visul meu de dor.
Se-ndreaptă spre lumina ce-n unde mai scânteie
Atunci când raze rare, de toamnă, reușesc
Să treacă printre norii ce par că se-mbulzesc
Pe cer, să-nalțe zidul c-o ușă fără cheie.
Dar trec, răzbat adesea și se opresc în ape
Albastre-odinioară și care ți-au plăcut,
Căci se-oglindeau în ele doar chipuri ce-n trecut
Râdeau înfiorate și își erau aproape.
E lacul de-altădată, acel ce ne privise
Și ne-a simțit iubirea. Ar vrea ca eu să-i știu
Secretul din adâncuri. Mă cheamă. Vrea să fiu,
În lumea lui, o umbră venită dintre vise,
Perechea unei taine pe care o păstrează
Și-o vrea mai fericită în zilele ce-o dor,
Când toamna e mai rece ca apa de izvor,
Când frunzele sunt triste, când ea, prea des, oftează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre secrete
Sărută-mi gândul
Când simți că-ți este dor, sărută-mi gândul,
Ridică-ți ochii spre albastrul cer
Și vei simți cum sufletu-mi stingher
Îl va-ntâlni pe-al tău și, alinându-l,
Îl va purta în dulce reverie
Spre locul nostru cel secret, din vis,
În care, din eternul cel promis,
Vom mai lua un strop, sau o felie,
Din care, două inimi însetate,
își vor mai potoli puțin din dor
sorbind nectar de-atingeri mult-visate
din timpul, pentru-o clipă, iertător.
Privește cerul dincolo de nor,
Sărută-mi gândul, și-ai să uiți de dor
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reverie, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau poezii despre iertare
Pastel cu lacrimă de vânt
Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardați cu ploi.
Pe scări de suflet urcă umbre cu pasi stingheri și umeri goi.
Chiar îngerii se răzvrătesc, oftând de dor încătușați,
Din aripi, împletind în zare, un pod din lacrimi, resemnați.
De ce nu te-am găsit pe când flori de cireș inimresmau
Ani inocenți de început și prin petale rătăceau,
Alai de fluturi nepereche pe ram de gând, din pribegie?
Aș fi venit prin lan de maci să-ți dărui stele numai ție!
Te-aștept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ștergi tocite agonii,
Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
Să-nseninezi solstiții oarbe de-absențe lungi, încărunțite
Și dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite.
Te voi chema cu glas de crin, din necuprins și zbor uitat,
În seara ce va fi să vină să-mi spui, în șoaptă, de-ai păstrat
Scântei de jar din vis nestins, de-ți pasă, fiindc-aș vrea să știi
Că pescărușii melancolici ți-au scris pe cer: -Te-aștept să vii!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul sărut
Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
n-aș mai putea să le ascult...!
De-aceea le îndemn să iasă
și câte una-, n mod discret,
din gândul meu să plece-ncet
că-n mine ele oricum lasă
nescrisul lor trecut secret.
Dar ele sunt nehotărâte,
tot zăbovesc la mine-n gând
și nu le văd nicicum plecând
ci-n locul lor, mai abătute,
rămân în inimă-mi plângând.
Ah, nu mai plângeți dezolate,
c-o să vă-mpac ca în trecut,
vă dau întregul meu avut
iubiri din viața mea plecate,
mi-a mai rămas doar un sărut!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste ironică
Din clipa când te-am întâlnit
O boală m-a cuprins subit
Și din coșmaruri nu mai scap
Și veșnic am dureri de cap.
Din zori de zi, când mă trezesc,
Eu doar la tine mă gândesc.
Mă tem că nu te mai zăresc,
Deși din suflet o doresc.
Mă doare sufletul de dor,
Mă mistui de al tău amor
Și inima mi-a înghețat
De când în ea te-ai instalat.
Nici stele nu mai pot sclipi,
Nici flori nu mai pot înflori
Și totul e un chin cumplit
De când pe tine te-am zărit.
Ai milă, tu, de viața mea
Și nu te mai lega de ea
Că firul ei e-n mâna ta
Și-n tine-i fericirea mea
Dacă vreodată vei zări
Doi ochi, plângând noapte și zi,
Sunt ochii mei și nu uita
Ei plâng după iubirea ta.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mâini sau poezii despre medicină
Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
De flori de primăvară
Îmi este dor mereu.
De viața de la țară...
Mi-e dor de satul meu!
Acolo vreau ca să revin,
Acolo vreau ca să trăiesc.
În fața ta, adânc mă-nchin
Pământul meu cel românesc!
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr roșcat, poezii despre plimbare, poezii despre mâncare sau poezii despre must
Dor și neliniște
Să nu mă-ntrebi,
de ce tresar
când zorile bat în geam
la casa părintescă
de la țară
și ninge iar, petale de cireș
sunt trăiri ce viață au prins
când lacrima din ochi coboară
pe flori nemuritoare și iubiri
fâșii de valuri multicolore
în suflet îmi pătrund
împrăștiind,
mireasma trandafirilor
adun din zile și nopți
în cupa timpului
zâmbetul copiilor....
dor și neliniște.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare
Atunci când te iubeam
Atunci când te iubeam primăvăra
Prin codri, prin poieni, prin ochi de cer
Și vântu-nmiresmat de flori căra
Scrisori-petale, pline de mister.
Se înverzea tăcerea în lumină
Și înfrunza un anotimp, zbanghiu,
Cărărușind boemă și senină
Covoarele de dor liliachiu...
Atunci... din pieptul meu căzuse-o stea -
Ca o speranță pusă la mezat...
Și aerul de șoapte se-aprindea
În brațele dorințelor purtat;
Iar de la mine pân' la tine-un veac
Își preumbla cuvintele nespuse,
Tot căutând distanțelor un leac
În fâlfâiri de aripi nesupuse...
Atunci când te iubeam... La ceas târziu
O luna roată cerului dădea,
Zeflemitor m-a blestemat să fiu
O umbră a celei ce eram cândva.
Să bântui azi, plângând o zi de ieri,
Ca toamna brumărind peste zăvoi
Peste speranțe, vise și dureri,
Peste iubirile ce au murit în noi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri