Idilă antică

Pe mal de râu scăldat în soare,
Visez o horă de naiade
Fermecătoare, zâmbitoare,
Cu frunze verzi în cingătoare!
Şi ochi de basme şi balade!
Prin pânza verzilor răchite,
Pândind la şolduri şi la sâni,
Văd ochi de fauni, ochi păgâni
Şi mâini şi guri nestăpânite!
Dar faunii din umbră sar
Şi joc fantastic se încinge...

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă antică

Pe mal de râu scăldat în soare,
Visez o horă de naiade
Fermecătoare, zâmbitoare,
Cu frunze verzi în cingătoare!
Şi ochi de basme şi balade!
Prin pânza verzilor răchite,
Pândind la şolduri şi la sâni,
Văd ochi de fauni, ochi păgâni
Şi mâini şi guri nestăpânite!
Dar faunii din umbră sar
Şi joc fantastic se încinge...
Şi ierburile lungi tresar
Când o naiadă se descinge
Şi sare-n apa de cleştar...
Şi vântul bate-n apa clară.
Nisipul pare lac de aur.
E primăvară, primăvară,
Natura face să tresară,
Sub voluptatea ei de taur,
Nisipul roşu, lac de aur.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă-n ochi...

Priveşte-mă-n ochi când eşti cu mine,
Priveşte-mă-n ochi, să ştiu de ţi-e bine,
Priveşte-mă-n ochi, că doar o privire,
Priveşte-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Priveşte-mă-n ochi, că şi ochii vorbesc,
Priveşte-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Priveşte-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Priveşte-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Priveşte-mă-n ochi, să ştii ce gândesc,
Priveşte-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Priveşte-mă-n ochi, oricine ai fi,
Priveşte-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Priveşte-mă-n ochi, nu-ţi cer prea mult,
Priveşte-mă-n ochi, să-ţi văd a lor tumult,
Priveşte-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbeşti,
Priveşte-mă-n ochi, e deajuns să mă priveşti.
Priveşte-mă-n ochi, să pot să-nţeleg,
Priveşte-mă-n ochi, ce drum să aleg...

poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihoză

simt mâini diafane, mâini care ard
idei care pun stăpânire pe sânge
prin suflet aleargă flămând leopard
cu un brâu de flăcări mă încinge.

ochi abstracţi ochi zămisliţi de minte
pasiuni metafizice revelaţii absolute
faţă suavă îngerească, fierbinte
e soarele pe cer cu semnale acute.

voaluri de lumini îmbracă materii
razele dansând cu umbrele mele
gratii de trandafiri în pridvorul verii
minunile iubirii pogorâte din stele.

atracţia amurgului la marginea serii
psihoză alungând întunecări rebele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţa de afară

Bună dimineaţa!
Mi-ai dat deşteptarea să visez la fel în fiecare zi de acum încolo
Cu ochi închişi, cu ochi deschişi... visez.
Cum am visat mereu.
Visez la o căldură sufletească şi la alinarea sufletului meu!
Încă dorm, dar fără vise
te deranjez. Am treabă.
Afară plouă şi-n casă este întuneric. ca toate ar fi fost ca mine
Se vede-o luminiţă afară, ce-mi dă putere să visez.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu ochi

Dar ninge. Ninge cu ochi de pesti,
cu ochi de serpi, de caini.
Ninge izbind in ziduri pana devin nefiresti,
oarbe si fara stapani.
Ninge. Si ochii se sparg, lasand afara
vederi de piatra, privelisti marine,
infatisari ale lumii fara de sine,
micsorata, fugara.
Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezise,
patrate, triunghiulare,
inghetand in turturi fara culoare,
atarnand de jgheaburi, de acoperise....
Ochi rostogoliti in canale. Azvarliti cu lopata de lemn
sa se faca partie goala, pe strada.
Ochi, bulgari de gheata. Ochi, om-de-zapada.
Ochi peste care trece sania-n clinchet solemn.
Ochi mari. Din ce in ce mai mari, pana se sfarma.
Ochi cu pupile negre latindu-se-ntruna,
cat fereastra-n care bate luna,
ochi cat zidul. Ninge. Ochi cat turla. Ochi de iarna.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un pendul, timpul...

Peste şirul de ochi ciclopici
Ai iubitei mele trufaşe
Voi stârni stihiile naturii dumnezee
Vreu să recuperez pădurea
De ochi blânzi de femeie
Ochi de Madonă odinioară,
Filtrând lumina irizantă,
Parasolare divine deschise
Spre hăul august din mine
Îi voi înblânzi cu frumuseţi regale
Cu dogoarea iubirii tropicale
Îţi văd aievea ochii, iubito
Văzându-te pururea pe tine,
Cu ochi păgâni uneori,
Alteori sunt plin de iubire
Desfătându-ţi chipul lunatic
Femeia mea, întrupare a visului hieratic
Cum tulburi frumosul şi mirajul clipei
Ca un pendul solitar sângerând
Suspendat într-o gară goală
Timpul, trăgea după el
Veşnicia să nu moară.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se văd în ochi fârtaţii

Ben Laden - cu banditismul,
Putin cu separatismul.
Nu se văd în ochi rataţii,
Da-n distrugeri îs ca fraţii.

epigramă de Dumitru Popov din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea nu ştie

Din cei doisprezece ochi, ceasul mă priveşte
însetat, cu limba scoasă...
Din unul clipeşte! Eu mă aşez la masă
ei sar şi se aşază la stânga
şi la dreapta şi clipesc
şi îmi fac semne că am doi ochi
şi că pe unul îl iubesc
dar că pe altul îl vom bea fără nici o vină
cu toţii la Cină...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de soare

Creşte timpul
în ciorchine
pe umbra ta
şi nu seamănă
cu nimeni şi nimic
iluzia în ochi de soare
ce m-a orbit
până la nebunia şoaptei
nicicând rostite.

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

Încremeni câmpia sub ochi geloşi de soare
Că-n dor năprasnic iaca, inima i-o arsă
Căci doar zâmbind şăgalnic, ucisă orice boare
Ce-n ochii verzi de iarbă în zori de zi se varsă.

Şi-a mai secat izvorul ce-atât iubea câmpia
Că-i săruta piciorul, de mal, cu unda-i rece,
Şi-ar fi uscat şi codrul cuprins de gelozia
Ce-l chinuia de-o vară şi nu părea a-i trece!

Aerul căzu greu, pătură ce-a cuprins
În sărutări de foc trup proaspăt de câmpie,
Căci nici un vânt nu stinge parjolul ce s-a-ntins
O molimă de suflet numită gelozie...

Ce-ar mai fi plâns câmpia dar lacrima-i secase,
Şi florile din plete în vânt se scuturau...
Muriseră şi macii ce-o lume-o fermecase
Pe-obrajii de câmpie sfioşi când înfloreau.

Ţipa pământu-ntruna cerul să-l înmoaie,
Şi guri căsca-nsetate de-o binecuvântare:
- Ai milă de câmpie, mai dă-ne, Doamne, ploaie
Şi stâmpără parjolul ce arde-n ochi de soare!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

Încremeni câmpia sub ochi geloşi de soare
Că-n dor năprasnic iaca, inima i-o arsă
Căci doar zâmbind şăgalnic, ucisă orice boare
Ce-n ochii verzi de iarbă în zori de zi se varsă.

Şi-a mai secat izvorul ce-atât iubea câmpia
Că-i săruta piciorul de mal cu unda-i rece
Şi-ar fi uscat şi codrul cuprins de gelozia
Ce-l chinuia de-o vară şi nu părea a-i trece!

Aerul căzu greu, pătură ce-a cuprins
În sărutări de foc trup proaspăt de câmpie
Căci nici un vânt nu stinge parjolul ce s-a-ntins
O molimă de suflet numită gelozie...

Ce-ar mai fi plâns câmpia dar lacrima-i secase
Şi florile din plete în vânt se scuturau
Muriseră şi macii ce-o lume-o fermecase
Pe-obrajii de câmpie sfioşi când înfloreau.

Ţipa pământu-ntruna cerul să-l înmoaie
Şi guri căsca-nsetate de-o binecuvântare
Ai milă de câmpie, mai dă-ne, Doamne, ploaie
Şi stâmpără parjolul ce arde-n ochi de soare.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutei

Blondă, palidă, înaltă,
Când trecu pe lângă mine, mlădioasă,
Statuie abia ieşită de sub daltă
Avea-n ochi privirea caldă, voluptoasă.

catren de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test de paternitate

Ochii mei au sărutat
Sâni de frunze crude, verzi,
Dintr-un pom ce-i azi uscat,
Şi prin care poţi să vezi
Soarele, sân despuiat,
Alăptând guri de amiezi
Al căror tată, ciudat,
Aş fi fost, dar n-am dovezi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi verzi

Ochi verzi tulburi,
Îmi sapă flăcări în minte,
Prin sticlă de lacrimi,
Abur din zâmbetul tău îmi înceţoşează gândul,
Devreme,
Din glasul surd al primei priviri.

Arunc cuvinte cu nuci în gardul de sârmă,
Unele trec, altele atârnă.
Pe firul timpului mă clatin,
Beţiv de o mână,
Cu fruntea prinsă în fire de degete,
Într-o rană,
Nebună.

Spun, în tăcere,
tot dorul din mine,
Car lacrimi în car cu umărul drept,
Pasc viermi din trecut,
şi cu tine,
Aş vrea să calc firul simţirii depline.

Alb, zarea o vreau îngheţată în ieri,
Trecut este azi şi nu pot repara frica de tei,
Cu frunze si flori de minune.

poezie de Invio Nevis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să îmi doresc ochi verzi, când natura m-a înzestrat cu ochi căprui, iar ochii mei căprui pot vedea verdele naturii.

citat celebru din Bob Marley
Adăugat de Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftalmologică

Aveai ochi ca de scânteie,
Ochi căprui lucind ca aştrii...
Mi-ai facut ochi dulci, femeie,
Iar bărbatul tău... Albaştri...

epigramă de Ioan Zaharia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezlegarea de mine...

M-am legat la ochi
să joc baba oarba
cu regretul
că nu voi atinge stelele
să-mi exercit dreptul
de a simţi
cum este legat la ochi
întunericul din mine
acum ştiu
nu numai şireturile
mă pot dezlega de mine
prin tunelul prin care
rotindu-mă voi veni la tine

poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum văd lumea cu alt ochi! Pentru că mi s-a spus că la unele lucruri e bine să mai închizi un ochi!

aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi în pleoapă

mă voi întreba mereu
ce din toamna arămie
ne aşază ochi în pleoapă
şi soare în păpădie?

nu ştiu, nu ştii cum şi cine
ne aşterne pe obraz,
sufletele împerecheate-n
agonie şi extaz.

alergând prin frunze arse
ploaia-i zbor de picuri mii
dragul meu deschide gura
să redevenim copii!

să foşnim frunzele moarte,
să umblăm după furnici
si să ne mirăm că ploaia
are mâinile-aşa mici

să spargem Calea Lactee
cu o piatră într-un lac
şi să-mi sorbi cu suflu-ţi suflu-mi
când privesc în sus şi tac.

ce din toamna arămie,
(mă voi întreba mereu)
ne aşază ochi în pleoapă,
stii tu oare,
dragul meu?

poezie de Daniela Sorina Ciurariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tigrule

Nu e nevoie să faci săritura cea mare.
E destul să mă priveşti cu ochi galbeni.
Oriunde mă duc, orice-aş face,
ochii tăi galbeni să-mi încremenească aproape,
să-i sorb în pahare, în fructe să-i muşc,
să-i văd pe coperta de carte,
în lună, pe coapsa mea stângă,
în somnul de sâmbătă noaptea şi-aşa mai departe.

De-atâţia ochi galbeni, să-mi pun
ochelarii de soare, să-mi trag peste cap
pătura neagră a mării –
dar tu, nu mişca. Doar atât:
să mă priveşti cu ochi galbeni.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!