Gogyohka

ţinea timpul în palmă
simţea că moare
şi se naşte din nou
apoi credea că iubeşte
ca într-o filă de poveste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcesc

ca un vânt nebun
mă învârt în căutarea
dragostei mă zbat
ca şi un val turbat
fără răbdare fără odihnă

caut iubirea rătăcită
de undeva mă priveşte
nedumerită se scrie
ca o poveste infantilă
filă cu filă desluşeam misterul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă de poveste

viaţa începe când simţi că mori
e o filă de poveste western smulsă
din cartea făcută avion
pistolul încărcat primeşte atenţia cuvenită
stă când în teaca de la brâu
când în mâna ageră ca un vânt
insigna de şerif sclipeşte pe cămaşa soioasă
şi te trădează la ivirea soarelui
pălăria mare cât o pleoapă care se zbate
atârnă de-o sprânceană întreruptă
de o tăietură de tomahawk sioux
ai simţit că mori şi
că te naşti din nou în acelaşi cort comanche
scalpul a rămas la locul lui
din cauza cheliei tale
pintenii zornăiesc pe podeaua de lemn
ai fentat încă o moarte
dar învingi întotdeauna moartea
trăieşti rătăcitor în braţele
unei femei blonde cu ochii de culoarea preriei
te aştepţi să-ţi bage cuţitul în spate
după ce te-ai scăldat în whisky
te credeai cărăbuş de colorado
hrănit cu ayahuasca şi frunze de cactus
să mori cu puşca-n mână
poate fi o tragedie dacă nu ai cal
şi tutun de mestecat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nou

Nimic din ce se spune nu e nou
Şi toate te transmit ca un ecou,
Năluci ce folosesc un indigo
Şi-un fraier care se credea erou...
De fapt e vorba doar de un stilou,
Incontinent, nedezlipit de foaie,
Ce nu ştie să fie lapidar
Şi bate câmpii, în zadar,
Poetul se credea erou,
Eroul se credea poet,
Acelaşi vechi şi tern tablou,
Nimic sub Soare nu e nou.

poezie de Viorel Truşcă din Gânduri tipărite
Adăugat de Dor inna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcitor

mă văd cu lacrimi într-o filă
de poveste pleoapele tremură
şi surâsul îmi umblă pe la gură
nasul în vânt se usucă
inima-mi cântă ca o pianină
mintea departe mă duce

umblu cu dorul zburdând
prin bibliotecile publice
primesc dureri de mandolină
în timpane se agaţă cu chin

foile lui kant vin ca o pătură
ţin de cald cuvintele scrise
mă pierd în hegel şi mă zbat
regăsindu-mă în nietzsche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

E crunt destinul unei cărţi
Ce nu se-ntâmplă-n alte părţi:
Se naşte în tipografie
Şi moare într-o librărie.

epigramă de Vasile Plăcintă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul gonea rece

pe lângă ea prin ea prin toate celulele
în rafale bătea
copacii se aplecau unul
către celălalt de parcă schiţau
un dans frenetic pe o muzică
auzită numai de frunzişul lor
burniţa măruntă s-a transformat
într-o ploaie grea ce mătura cerul
şi apoi cădea pe asfalt bocănind
toată lumea stătea în casă
în faţa televizorului protejaţi de hainele călduroase
ea fugea prin ploaie de una singură
retrăia explozia şi simţea tristeţea
deznădejdea
fugea şi plângea în lumea
ce se învârtea în jurul ei
simţea pistolul cum îi lunecă din mână
dar nu l-a auzit când loveşte pământul
era un glock de 9 milimetri
se simţea vlăguită şi nu reuşea
să răspundă vocilor care o asaltau
nu-şi amintea cine a fost
dacă a fost cineva sau pretindea
că este altcineva odată
acum şi-a spus: sunt o fantomă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa te trezeşti

sărutat şi cu rockul în cap
discul de vinil se învârte
ea te iubeşte toată ziua
fiinţa ei vaporoasă păşeşte
graţios în muzica lui soft machine
totul e rock totul
e dragoste cu whisky
fumezi havane din ipocrizie
o iubeşti şi ea te iubeşte
discul se-nvârte
ai impresia că se pregăteşte să zboare
moon in june peste tot
în camera ticsită de zâmbetele ei
e iarăşi dimineaţă
şi te-ai trezit din nou la viaţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expansiune

Se zbat secundele să spargă timp, să se elibereze,
Neştiind de pierderea în eter, tot mai destins, fără de întors,
Bătând la porţi de infinit un Dumnezeu să alerteze,
Când gongul sunetul va naşte... s-anunţe vid de golu-i stors.

Vor trece talerul vibrând secundele, în reţea de fire,
În zborul peste infinit întins cum gândul fără margini;
Când nu-i nimic, dispare tot, neantu-i doar o nesimţire...
Şi un univers va naşte iar dintr-un cotor scris cu-alte pagini.

E scena scrisă în multe acte, rupându-se filă cu filă,
În care-s punct imperceptibil din litera ce-mi scrie soartă,
Dintr-un volum fără sfârşit, de-un praf imens, cu fir o bilă
Rostogolită într-o secundă... din timpul de-o natură moartă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să ţii pământul
sub palmă cât ai vrea
dar el doar sub o palmă
pe veci te va ţinea.

catren de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste cu tine

Aşa se iubeşte dragostea,
prima dată desfaci aripile
în forma curcubeului-hău
ştiind numai tu,
că iarna păpădiile
sunt ascunse în floarea de colţ.
Apoi o cuprinzi netezindu-i culcuşul
potrivind dorinţele strânsorii,
o cuibăreşti mereu şi mereu
în măruntaiele viorii,
când săniază aripi, urcuşul.
***
Aşa se iubeşte dragostea
ce are încheietura aripilor
în odăiţele tale,
sunt unite de anafură
într-o singură cale.
Şi o cuprinzi din nou
netezindu-i culcuşul,
atunci când săniază valuri,
valuri de aripi, urcuşul.

poezie de Ioana Haitchi (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioana Haitchi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

cu degetele spre cer fluieră un vânt
înnoptează un sentiment de iubire
în tine
se opresc săgeţile lui cupidon
privesc prin corpul tău ademe
nitor şerpuiesc forme
se ridică
la cer odată cu degetele tale ridicate
o baladă rock
la tranzistorul din vechea maşină
din cimitirul de elefanţi
ai ridicat ochii din favelă
şi ruga se
- nălţa o
dată cu ruga în chiţăit de şobolani
note muzicale interpretate
- n noapte
până la răsăritul soarelui
sub mângâierea lui se naşte favela
şi moare tot a
colo se aude un plâns de copil
tu ai degetele spre cer
fluieră dulci buze cu ochii flă
mânzi de iubire
dealul prinde viaţă din nou
din nou iubirea umblă sub cerul senin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aristotel credea că Pământul era fix, iar soarele, luna, planetele şi stelele se deplasează pe orbite circulare în jurul lui. El credea astfel deoarece simţea, din motive mistice, că Pământul era centrul Universului şi că mişcarea circulară era perfectă.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate mă fraieresc

să mă îndrăgostesc din nou
cu aceeaşi pierdere de memorie
şi după aceea voi sta trist
undeva departe
poate într-o amintire pe pragul
unei nebunii efemere

poate mă apucă din nou nebunia
să iubesc încă odată cu aceeaşi
pasiune să alerg pe dealuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un leu

cu dinţii de lapte care se uita
la cerul dubios de senin
într-o dimineaţă de octombrie
tremura ca o frunză moartă
simţea săgeţi în adâncul sufletului
nici banca centrală nu-l mai putea
întări sau să-i dea aripi. cu dinţii lui
ar muşca mâinile care-l hrăneau
cu lapte cum scrie la cartea lor
fără carne artificială simţea
nevoia de a sfâşia ceva viu
şi-a făcut culcuş în fiecare bancă
dar nu reuşea să crească

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia ţinută-n palmă

Când era mai tinerea,
Numa-n palmă o ţinea.
Acum, că o ţine-n palme,
Pe-acasă ea nu mai doarme.

epigramă de Dumitru Delcă (10 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne citeşte filă cu filă. A citit până acum generaţii întregi.

aforism de Cornel Stelian Popa (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi avea

pe obrajii pudraţi discret
cât să păstreze un secret
ştiut numai de ei doi
zâmbea şi plângea
poate de fericire
poate de supărare
nici ea nu ar reuşi să explice
care era rostul lacrimilor

simţea un pârâu rece
care-şi făcea loc pe sub sutien
pielea se înfiora la atingere
se întreba de unde izvorăsc
lacrimile ei pornite spre glezne

adună câteva lacrimi în palmă
le duse la buze să le sărute
erau dulci şi parfumate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri şi timp

Cad grele pleoapele către pământ
şi gândurile se-nalţă spre cer...
Aleargă dezlănţuite făcând legământ,
pe moment se opresc plutind desuet,
ochi în ochi cu-nţeles se privesc
apoi din nou în galop se pornesc...
Timpul nu se naşte, nu moare
se-ascunde sub al nostru cer,
e doar o schimbare constantă,
vieţi şi iubiri ne fură zbicer.
Nimeni şi nimic nu l-a sufocat
vârsta-i nu se cunoste, deşi ades invocat
mereu a existat şi-aşa va fi mereu
căci el este nimic, nimic de colorat
cu ale noastre vieţi şi existenţe de brocat.
Timpul e-n noi şi noi suntem timp
totul e timp fără de timp...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorea cu pluta

de vreo jumătate de veac
şi acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aştepta apa mare şi simţea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă şi după aceea în pietriş
apoi au intrat într-o stâncă
erau nişte braţe de caracatiţă
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri

tăia un braţ cu un fierăstrău electric
curgea magmă şi sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
braţele de caracatiţă s-au făcut braţe
hidraulice extrem de robuste şi de inutile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chibzuiţi liniştit in voi şi veţi recunoaşte ca dragostea e libertate prin aceea ca e creaţie. Cine iubeşte un om îl naşte din nou. Cine iubeşte pe Dumnezeu a şi realizat, fie numai o clipa, divinul in sine, a scăpat de sclavia "legii", e liber. Căci dragostea e prinos, adică generator, ce scapă din socoteala stricta a raportului dintre cauza şi efect.

Alice Voinescu în Scrisori către fiul şi fiica mea
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!