Vis de iarnă
Pășesc pe albul pur, un alb strălucitor,
Pășesc cu pași de viață pe-al iernii alb covor,
Din cer coboară fulgi, o blândă mângâiere,
Coboară fulgi curați purtați de adiere,
Sub a omătului povară doi brazi se-mbrățișează,
Îmbrățișați și ei deasupra lor, doi fulgi îndrăgostiți valsează,
Apoi căzând, visând, valsând, în suflet ei mi se opresc
Și-așa, gustând aroma fericirii, cu sufletu-mi se contopesc,
Asemeni lor valsez, asemeni lor
Mă contopesc apoi cu-al iernii alb covor,
Care asemeni lor, începe și danseaza,
Asemeni lor si mie, acelasi vis visează.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vals
- poezii despre iarnă
- poezii despre dans
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cititul este asemeni gândirii, asemeni rugăciunii, asemeni discuției cu un prieten, asemeni înțelegerii ideilor altor oameni, asemeni ascultării muzicii, asemeni contemplării unei priveliști în timp ce te plimbi pe o plajă.
citat din Roberto Bolano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre religie
- citate despre prietenie
- citate despre plimbare
- citate despre plajă
- citate despre muzică
- citate despre idei
- citate despre gânduri
Ninge alb, iubita mea...
Ninge alb, iubita mea, din cer,
cu lacrimi înghețate, uneori pufoase,
și norii plâng, iubita mea, dar sper,
c-o să le treacă starea lacrimilor stoarse
e-atât de alb pe jos și împrejur,
nu văd nimic de strălucirea albă a iernii,
până și pomii fură albul, mult, prea pur,
se-ascund sub mantia de pufuri a zăpezii
privesc tăcut spre cerul plini de nori,
și mă gândesc cu dragoste la tine,
de-ai fi aici ți-aș prinde multe zări,
te-aș îmbrăca în brațe, te-aș reține
ninge și fulgii în căderea lor dansează,
un dans nebun de vrajă, amețitor,
ți-aș face flori din ei, iubita mea cea dragă,
să ți le-aștern în fața ta ca un covor
e-atât de alb și albul fură noaptea,
pe jos albeața caută, surdă pașii tăi,
din negura de noapte fuge tristă moartea,
de-atâta alb de stele o dor ochii săi
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre stele
Vis reprimat
Ce se întâmplă cu un vis reprimat?
Se usucă
Așa cum se usucă rășina la soare?
Supurează asemeni unei bube
Și apoi dispare?
Duhnește oare asemeni cărnii putrede?
Sau prinde o coajă însiropată,
Dulce ca zahărul?
Poate că rămâne doar atârnat
Asemeni unei greutăți inutile.
Ori, pur și simplu, explodează?
poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zahăr sau poezii despre Soare
Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre vânt sau poezii despre toamnă
Fulgi de puritate se topesc peste noi
Cerul albastru metalic
cerne peste noi puritate,
fulgi deși, jucăuși luminează
noaptea de cobalt măiastră.
Gândul meu cristalin bate-n fereastră,
iubirea-i întinsă pe-o plapumă pufoasă.
În densitatea inimii simt o dulce-armonie,
pentru-o iubire sperată, încăpățânată,
simțită în suflet, in carne, in sange si oase.
Ochii se fixează pe fulgii de zăpadă,
mintea se lasă legănată,
inundată de dorința din alte vieți strămutată.
Noi doi în balansoarul vieții
cu aripi de doruri dotați,
străpungem imensitatea albastră
și fulgi de puritate se topesc peste noi,
invadează cu a lor strălucire
ființa și neființa din noi doi.
Din albul cristalin imaculat
răsar flori multicolore,
covor se-ntind sub tălpile goale de gânduri,
impregnate doar cu iubire și sete de viitor.
Acoperă-mi sufletul cu cânt de vioară,
îmbrățișează-mă cu forța iubirii,
strânge-mă-n brațele nemuririi,
iubește-mă cum te iubesc,
trăiește-mă cu tot ce-i încă lumesc
și poartă-mă apoi în eternitate,
ca împreună să povestim
lumii din lumi diverse,
că puterea iubirii-i secretul
ce zidește-n veci cuvântul și poetul.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre albastru, poezii despre încăpățânare, poezii despre vioară sau poezii despre viitor
Ce frumos ninge!
Ce frumos ninge!
Copacii se îmbracă în galerie de alb
Fulgi se opresc în azimuturi
Zăpada e albă și timpul e cald
În brațe ținem statui pe genunchii
În cercul pasări spun ce frumos ninge
În înțelesul ninsorii cuvântul divin,
Contur va prinde
Ziua în vrajă povești alb și negru
Culorile zodiilor zăpada o crește
Și în pavaza lor luna și melcii
Vor trece apa iubirii.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre sculptură, poezii despre negru, poezii despre frumusețe sau poezii despre cuvinte
Povestea iernii
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
Doar ei, cei mici, mai știu chemarea iernii,
Piatra filozofală e a lor,
trec prin nămeți cu aur pur sub frunte,
doar ei mai știu ce-nseamnă-n trup fior.
Și ninge, cade-aceeași draperie,
țesută din mirific fir ceresc...
Printre coloane albe ei aleargă
și dintr-o altă lume ne privesc...
Iau în mânuțe, brusc, zăpada rece,
pesemne vor s-o strângă într-un chip,
parcă sunt niște Fauri ai minunii,
lucrând febril în nea ca și-n nisip.
Probabil pentru noi e prea mult albul,
l-am reciclat prea mult în scrum intern,
și-atunci, stingheri, îmbătrâniți în fire,
compătimim în ei albul etern.
Dar cel mai rău e c-am uitat iubirea,
cei mari mai pot atât: să fie doi,
și când nu sunt ninsoarea e cumplită
cuțite-adânci ce cad în amândoi...
Și ce departe e atunci copilul,
cum s-a pierdut printre nămeți de vis,
luând, sub hăinuța caldă, fericirea,
făcând să ningă invers, din abis!...
În legea de-a simți povestea iernii
e vorba despre-a fi și-a nu mai fi,
e vorba despre vis, dar și durere,
despre fatalul dar de a iubi.
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre palate
Poveste de iarnă
Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul înghețat,
Acoperă cu flori de gheață ferestrele și-ntregul sat.
Pe dealuri ea așterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.
Iar vântul intră-n jocul iernii și viscolește fulgii toți,
Cu veselie îi adună pe toți copiii pe la porți.
Ei vântul îl aleargă-n vale și fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag și alb covor.
Iar iarna se înveselește și-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopțile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.
În jocul iernii intră seara ca o măicuță obosită,
Ea liniștește copilașii și-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivățul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.
În case-acum e cald și bine, copiii s-au culcat de mult,
Afară singur vântul bate, cu inima-mi eu îl ascult...
Mă ninge-n suflet cu fantasme, iar vântul vieții mă îngheață,
Doar inima-mi e încă jună și desenează flori de gheață.
Presară iarna lacrimi dalbe peste-al bunicilor mormânt...
Mi-e dor de a lor sfântă poveste, mi-e dor de-al lor blând, drag cuvânt...
Pe dealuri se așterne neaua și ninge-n suflet cu povești,
Curând la noi va veni Moșu... colindători pe la ferești....
poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre văi, poezii despre viscol sau poezii despre zbor
Alb
gândul alb
asemeni unei păsări
ridică aripile
cerul colorat de inimi
marea respinge epave
la țărmul scoicilor moarte
soarele triumfător
ascunde umbrele în suflet
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre culori sau poezii despre aripi
Fulgi de nea...
Plutesc ușor prin aer și-n legănatul lor
Își fac loc printre clipe în semn de bun rămas,
Luând cu ei doar albul din cerul norilor
Să-mbrace cu el timpul în ultimul popas!
Se furișează-n vânt să-i poarte-n zări, departe,
Pân' la ghețari rămași în vreme, solitari...
Un vifor le șoptește oftând că nu se poate
Și îi așază-ncet... prea mulți, pe drumuri mari!
Poate c-a lor menire e să ne stea în cale,
Să ne opreasc-o clipă... de ce și cum, nu știm!
Un drum printre zăpezi, mereu e o-ncercare
Și astfel învățăm ce-i bine să iubim!
E câmpul plin de fulgi și albul ne orbește,
Sau doar ne-ncetinește c-o clipă de răgaz,
Luând a lor răcoare și raza ce sclipește
Din orice clip-a vieții vom face un topaz!
poezie de Lili Șipoteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre singurătate
Alb
Presărați alb mult,
Preluat din prezent
Amintiri din trecut.
---
Culegeți alb imaculat
Trimiteți albul curat
Priviți alb neîncetat.
---
Puneți alb
În tot ce aveți,
Albul e fericire
Albul e nemurire.
---
Albul din flori,
Albul din ninsori,
Albul din nuferi
Să nu te superi
---
Plecăm în alb înalt
Pe tărâmul celalalt.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre trecut, poezii despre supărare, poezii despre prezent, poezii despre nuferi, poezii despre flori sau poezii despre fericire
Toate femeile devin asemeni mamelor lor. Aceasta este tragedia lor. Nici unui bărbat nu i se întâmplă asta. Aceasta este tragedia lui.
citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tragedie, citate de Oscar Wilde despre tragedie, citate despre mamă, citate despre femei și bărbați, citate de Oscar Wilde despre femei și bărbați, citate despre femei, citate de Oscar Wilde despre femei, citate despre devenire, citate de Oscar Wilde despre devenire, citate despre bărbați sau citate de Oscar Wilde despre bărbați
Pescari
În ce an ne aflăm? În ce secol? Acești oameni
cu bărcile lor legate una de alta și cu nevoile lor,
cu abundența
pe care marea o oferă și-a oferit-o de generații,
acești oameni sunt stăpânii vechilor drumuri,
a vechilor moduri de viață și nu prea au nevoie de altceva.
Marea Laccadive uluitoare ca întotdeauna,
deopotrivă calmă și neliniștită, ca nevestele lăsate singure în pat,
femei a căror dragoste e asemeni valurilor, pulbere înspumată.
Asemeni mareelor. Acești oameni
cunosc frumusețea și riscurile, știu că recoltele bune
se fac dimineața devreme,
înainte de sosirea turiștilor, înainte de sosirea surfer-ilor:
soarele surâzând în flăcările zorilor, refluxul
și bărcile întorcându-se acasă din eternitate,
nisipul răcoros sub picioarele desculțe.
poezie de Gerry LaFemina, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre turism, poezii despre soție, poezii despre recoltă, poezii despre picioare, poezii despre pescuit sau poezii despre nisip
Alb
Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre zâmbet, poezii despre zile sau poezii despre versuri
Straie
În straiele dimineții
Coboară sufletul Lumină
Îmbrăcat în haine aurii
Și te patrunde cu Lumina-i caldă
A sufletului nemuritor.
Este Soarele ce poartă corona divină.
Pe-o stea stau și eu urcată,
Pe alta stai și tu prinsă
Cu o coardă din mătase albastră
Ce străbate oceanul verde
Cu munții albi, căi adînci
Și pajiști din stele.
Frumoasele straie împodobesc chipul
Cu panglici ce curg în vis,
Le strînge-n juru-i
Ca pe o fecioară plecată-n dor.
Privesc podobele plecate din cer
Ca pe-o coronă cristalină
Și mă contopesc cu Lumina
Cu Soarele, cu stelele și cu voi
Și stăm la cules de stele
În plină zi, cînd doar tu și eu le vad.
Povestea lor, povestea noastră...
Purtați suntem toți în declin
Și moartea o ducem departe
Că-i viață și numai destin
Coboară Soarele în stare Lumină
Pe viața planetei Pământ
Și pe piramidele din Egipt.
Pe chipul lui dansează iubirea
Pe raza lui valsează nemurirea,
În sufletul lui strălucește puterea
Purtînd straie din vis.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vestimentație sau poezii despre verde
Albastru și alb
Albastru așezat
Pe un fular alb,
Sus albastru,
Jos doar alb,
Soarele, lumină rece,
Căldura a zburat
Cu păsările călătoare,
Sufletele umbrelor
A fugit de sub copaci
Caută prin aerul iernii
Frunzele ce au căzut,
Se vor întrupa in primăvară
Din frunzele ce o să răsară,
Adieri reci,
Suflete de umbre,
Bântuie albastrul așezat
Pe fularul alb al iernii!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsările călătoare, poezii despre primăvară, poezii despre frunze sau poezii despre copaci
Doi îndrăgostiți sunt asemeni răsăritului și apusului soarelui.
citat din Samuel Butler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire sau citate despre Soare
Rondel de iarnă
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit
Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
Împovărați de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieșit
Așteaptă la gemuri timpul potrivit
Sita cerului cerne fulgi de nea
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre jocuri sau poezii despre graniță
Luna este esențial gri, fără vreo culoare. Este asemeni ipsosului, asemeni nisipului murdar al unei plaje cu mulțime de urme de pași în el.
citat din James Lovell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nisip sau citate despre Lună
Când oamenii își pun voturile în urnă, ei sunt, de fapt, inoculați cu simțământul că își aduc guvernarea de partea lor. Apoi, acceptă, într-o oarecare măsură, că erorile lor sunt ale lor, că aberațiile lor sunt ale lor, și după aceea se revoltă împotriva lor.
citat din John Kenneth Galbraith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre votare, citate despre revoltă sau citate despre greșeli