Cântec de adio pentru toamnă
Mă despart de toamnă sângerând,
Mâna mea în spinii ei se-agață,
Boabe roșii de măceș sub gheață,
Unghiile-n carne-agonizând.
Zilele se-ntind ușor pe pat,
Nopțile se culcă peste zile
Pe când plâng mâhnite și febrile,
Inhibându-și ultimul oftat.
Mâini chircite, frunzele în pom,
Își desprind și ultima brățară,
Cad cuprinse-n vălătuci de ceară,
Gem, vorbind același idiom.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre mâini
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre roșu
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
Citate similare
Adierile de toamnă
Peste mica mea livadă
îmbrăcată ca o doamnă,
Brumele încep să cadă,
semn că vine mândra toamnă.
A căzut din pom o poamă,
lângă ea o frunză moare.
Adierile de toamnă
dau grădinilor culoare.
Alte frunze ce-s surori,
nescuturate de vânt,
Cad și ele peste flori
așternute la pământ.
Mărunt se scutură un nor
peste frunzele căzute.
Coboară iarna-încetișor
de pe crestele de munte.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre vânt
- poezii despre mândrie
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre copaci
- poezii despre brumă
Luke: Nici măcar nu-mi plac copiii. Întotdeauna au gem pe mâini. Chiar și când nu există gem în casă, ei au gem pe mâini. Nu mă descurc cu mâini murdare de gem.
replică din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi umor despre mâini, umor despre existență sau umor despre copilărie
Zile și zile
Am zile bune și am zile rele,
Zile când te gândesc, și-n care nu,
E viața mea un fel de paspartu,
Știind deschide ușile rebele.
N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Și astfel, n-am pășit către liman,
Șperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-ați produce vreo corvoadă.
Pe cerul alb trec păsări într-aiurea,
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Și de sub mierle a fugit pădurea.
Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre nori sau poezii despre lactate
Ultimul tren
Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în șuvoi.
Ultima scară foșnește ușor.
Trenul pornește, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi șterge ultimul pas.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre ploaie, poezii despre gări, poezii despre somn, poezii despre seară sau poezii despre gânduri
Emoții la Maxim...
Am zile bune și am zile rele,
Zile când te gândesc, și-n care nu,
E viața mea un fel de paspartu,
Știind deschide ușile rebele.
N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Și astfel, n-am pășit către liman,
Șperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-ați produce vreo corvoadă.
Pe cerul alb trec păsări într-aiurea
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Și de sub mierle a fugit pădurea.
Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.
sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin pizmaș
Datoare-am fost acelui pătimaș,
Până-n această seară, de răscruce
Destinului, când m-a privit pizmaș:
"Nu ești tu steaua care îi străluce,
Numai închipuirea te seduce!"
Prin frunze, câinii dorm, încolăciți,
E noapte și e frig ca-ntotdeauna
Când se despart iubite de iubiți,
Aceeași dramă se repetă-ntruna,
Și peste toate viscolul, furtuna.
Cerberii aleilor spre casă,
Copaci de gheață, semne de-ntrebare,
Lacrimi la ceaiul aburind pe masă,
Doar eu și clipa mea de-nsingurare
Ne suntem îndestul la fiecare.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viscol, poezii despre stele, poezii despre seducție, poezii despre gheață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre panică, poezii despre ochi sau poezii despre gură
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele omului, frunzele pomului
Zilele omului ca frunzele pomului.
Frunzele căzute nu mai urcă-n pom,
Zilele trecute, pierdute-s pentru om.
Anul următor alte frunze-n pom revin,
zilele pierdute, nu le mai primim.
Poate tocmai de aceea, orice clipă-i prețioasă.
Dacă o primim, chiar de nu-i spectaculoasă,
haideți s-o trăim!
Orice răsărit de soare, pentru noi e o speranță,
Că ne luminează cale cu încredere în viață.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre lumină sau poezii despre Soare
Poem sub sticlă
frunze late cât marea
îngălbenite de vârstă
cad pe tăceri
ochii obosiți de verde
trec peste păduri
în culori
fetele se închipuie mari
prin germinația seminței
în pântecul negru
toamnele se culcă pe gândul
înrămat în peretele inimii
sub sticlă
cu suferința săpată-n carne
iernile trec peste râuri
viața curge la vale
nopțile se visează zile
cu lumânări în mâini
aprinse de soare
eu dezleg drumurile
primăverilor care vin
prin muguri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vârstă, poezii despre verde sau poezii despre tăcere
Balanța
Podul palmei tale ține
Tâmpla mea pulsând ușor,
Când cu gând de răpitor,
Gura ta, ca un trișor,
Își ia tot ce îi convine.
Și nu vreau să fiu datoare!
Iau și eu pe apucate,
Îmi fac singură dreptate,
Chiar dacă-mi adun păcate,
Devin eu corupătoare.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre dreptate, poezii despre devenire sau poezii despre corupție
E toamnă pe Pământ
Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei
Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ
Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus
Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...
Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi sau poezii despre tei
Amintirile altor toamne
În amintirea tatălui meu, Iani Anastasiu
Miroase a pastramă-n mustării,
Scripcarii cântă ca în vremi apuse,
Se-aude chicot de femei seduse
Și provocare de palavragii.
În amintire totul e real,
Îl văd pe tata sărutând cobzarul,
Apoi cum își golește buzunarul,
Și gestul lui îmi pare imortal.
Aud vapoarele sunând prelung
E noapte. Văd luminile-n Silistra,
În așternutul răvășit, sinistra
Și lunga toamnă freamătă-ndelung.
Își pune văl de frunze violet
Și, rezervându-și ultima cutumă,
Alungă greierii stropind cu brumă,
Iar ei se-aud încet, tot mai încet!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre tată, poezii despre marină sau poezii despre greieri
Vor trece anii
Vor trece anii și cândva vor așterne
Un colb diafan pe scoarțe-ngălbenite,
Ce vor închide fosta mea vreme,
Fosta mea viață în pagini prăfuite.
Acolo am adunat cândva cu sârg
Iubirile, trăirile mele.
Atunci le voi privi și am să plâng
Vai, am să plâng, căci au trecut și ele!
Dar că au fost, c-au existat,
Sipetul îmi va arăta -
Sipetul meu cel drag și fermecat
Ce-mi va spune: "Iată, aici e viața ta!"
Și ca de suflarea unui vânt
Sipetu-mi se va deschide;
Din paginile vechi orice cuvânt
În melancolie sufletu-mi va cuprinde.
Nevăzut, timpul va zbura
Peste ale sipetului foi ce au fost albe
Și praful vechimii îl va scutura
Peste ele, peste pletele-mi dalbe.
În nopțile târzii de toamnă
Când frunzele arămii se desprind și mor
Cu nostalgie amintiri or să apară
Și de anii tinereții îmi fi-va dor...
Atunci viața mea reciti-o-voi pas cu pas
Iar apoi lin eu voi adormi,
Șoptind încet, cu molcom glas -
"Ce păcat... S-au dus... Trecut-au anii..."
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre zbor, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe
Toamnă
Toamnă cu miros a glie
Reavănă, mustind bogat,
Așa frig, oare, să-ți fie
De sub frunze te-ai băgat?
Căci pădurea-nflăcărată
Care se scălda-n lumină,
Acum zace-nsăngerată
Putrezind pe jos, în tină.
Doar să-ți fie ție cald
Frunzele le-ai ruginit.
Fac specacol și-apoi cad,
Pomii toți i-ai desfrunzit.
Ah! Ai pustiit pădurea,
Păsările nu mai cântă,
Se aude doar securea
În vreun pom când se avântă!
Nu era mai bine, oare,
Zic și eu, ca simplu om,
Să te fi-ncălzit la soare
Nu sub frunzele din pom?
poezie de Florentina Mitrică (17 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre bogăție
De toamnă...
Vezi?! Afară plouă... Și e frig... Și plâng
Tremurându-și umbra, frunzele de rug,
Frunzele brumate și trudind de ger,
Într-un dans de ceară pe ascunsul cer.
Plouă mocănește, cu stropi mici și reci,
Spaimă-ntre copacii-ngenuncheați pe veci
Și de remușcare, șoaptele se-adună
Și vuiesc prelegeri... Se întorc spre humă...
Brațele în rugă de gutuie coaptă,
Ca un clopot, încă, plânsul și-l arată.
Timpul, în clepsidră, rostul său își are -
Rod pentru rodirea toamnei următoare...
Trec peste cadavre, printre ramuri frânte...
Vântu-n simfonie, pe acorduri blânde,
Iar îmi cere mâna... Și pe portativ
Notele dansează într-un ritm lasciv...
Ploi bolnăvicioase... Trec copii la școală...
Toamnă... toamna vieții, crudă și amară,
Vin cu scorțișoară, iz de guturai,
Toamna iarăși vine cu al său alai!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre școală, poezii despre senzualitate sau poezii despre ritm
Pom cu oameni...
câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor?
sunt doborâți și mai devreme
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom
în timpul lor cu gust de rom?
picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor
când frunzele se-ating în zbor
pomul tăcerii plin de vise
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri
când trece pomul peste iarnă
îmbracă alb și-o altă haină,
îngheață frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre trandafiri
Pom cu oameni...
câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om?
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor
sunt doborâți și mai devreme,
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom?
în timpul lor cu gust de rom
picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor,
când frunzele se-ating în zbor
pomul tăcerii plin de vise,
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri
când trece pomul peste iarnă,
îmbracă alb și-o altă haină,
îngheață frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași toamnă
Pe partea ta de toamnă
zboară frunze călătoare,
ruginite de atâta fâșneală
se desprind de pe ram
murind clipă de clipă
tânjind după o primăvară născătoare...
Pe partea mea frunzele scriu
rapsodii bacoviene,
fiecare foița ruginită
se așează melancolic
într-un cadru de desene.
Natură moartă îmbrăcată în mii de culori,
părți percepute diferit
aceleași frunze ce cad
haotic....
și doar o singură toamnă
ne spune prin frunze tremurânde....
că iată a venit!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre naștere, poezii despre natură, poezii despre melancolie sau poezii despre desen
Zi ploioasă
E-o zi rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Vița de vie se-agață de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă și întunecată.
Îmi simt viața rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agață încă de trecuta viață,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o ață.
Ziua este tristă și întunecată.
Fii tare, inima-amară, renunță la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeași pentru toți, știrea nu-i nouă,
În viața fiecăruia trebuie să și plouă,
Să mai fie și câte-o zi tristă și întunecată.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre știri, poezii despre viticultură sau poezii despre perle