Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adina-Cristinela Ghinescu

Acceptare...

Din prea multă durere, cântă agonia...
Unei povești de viață, de cruce grea, apus,
Este un destin, precum si pribegia
Lozului astral cel prea mult ascuns...

Nu recunosc culoarea ce dă bucurie...
Nici stele de pe cer, nu văd a străluci,
Caut în zadar, demult o alifie...
Să ung sufletul, a se împlini...

Nu-mi spune tu străine, ce-mi face rău sau bine!
Nu vei ști vreodată nemărginirea mea...
Nu sunt tipar banal, cu limite ruine,
Sunt calapod atipic, într-un trup de EA...

Colindă o văpaie a dragostei trădate!
O inima ce plânge... mai speră a iubi...
Colțuri și fragmente urmelor uitate,
Trăiesc întru mine... a exista, a fi!

Și la ceas de noapte, mă întreb uimită...
La ce toate aceste întrebări?...
Zbucium fără lacrimi, viața mi-e sortită,
Să cunosc neantul, acceptând chemări.

Nu doresc a fi ce mi-e scris în frunte!
Nu pot să accept chinul ca pe-un Zeu!
Am trăit moartea și viata pe o punte...
Zbatere și luptă... pentru Dumnezeu!

Și la final accept... nu am nicio putere!
Aș fi vrut să-mi schimb destinul, dar nu pot!
Binecuvântare să aflu în durere...
Și toate care vin, să le iau ca tot...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Destinul

Destinul mi-e să n-am nici un destin.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam fiu, strălimpede, străin,
vă vedeți pe voi, privind prin mine.
Să nu vă aburească suflul meu
în nici un fel fereastra către lume.
Să nu exist - și-aceasta-i cel mai greu;
și ce e mai ușor - n-am un nume.
Familia o am și nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ți-i poate anotimp.
Eu totu-i dau și nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica...
Șifi vrut, atâta aș fi vrut
într-un urmaș să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naște de-obicei sfârșitul.
Și nu pot încă soartei să mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-e să n-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine.

poezie celebră de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Mult prea îndrăgostită...

Au fost și vremuri când fredonam iubirea...
Au fost și clipe când mult o blestemam!
Lacrimi s-au unit din despărțirea
Unei iubiri la care tot speram.

Au fost și timpuri când am atins un soare,
A cărui lumină m-a orbit...
Și m-am lăsat purtată de chemare,
Cu tot ce am avut, am dăruit!

Au fost momente când te uram în șoaptă,
Când uitai în colț și te plimbai,
Prin colțuri de lume fără plată,
Parcă uitând de mine că m-aveai!

Au fost și ceasuri cu prea multe oftaturi,
Din multe file ce-am rupt din calendar...
Și-am studiat din foarte multe laturi
Ce-mi ești, ce-ți sunt... într-un orar.

Și la final, din ecuație reiese,
Că nimeni și nimic nu poate ști...
Ce lucruri sunt cernute și alese
Ce le-ntregește, sau a le risipi.

Mult prea uimită și așteptând răspunsul,
Mă otrăvisem cu prea multe speranțe...
Prieten aliat mi-era doar plânsul,
Și inima străpunsă doar de gloanțe...

Vor fi și vremuri când voi cânta iubirea...
Și va veni și ceasul zâmbesc!
Sunt ce am fost și nu mă pierd cu firea,
Eu știu numai strălucesc!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Marica

* * *

Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece și pustie!
Nu mai credeam în viață, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai știam ce-i zâmbetul, eram o dimineața stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar șansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viața tot mai goală în fața mea!
mor sau să trăiesc, iubesc sau să urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu știu cât aș putea te iubesc, sau să te omor de prea mult dor, te omor, doar atât mai pot și să fug, tac, în urmă să nu mai privesc!
Și-n nopțile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat să-mi fii cefi vrut în acea zi!
Acum zbat în golul dintre Noi, plouă lacrimi reci, te aud când tot mă chemi, dar Eu pierd, pierd!
Și mă dori, o durere atât de surdă, aș țipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar și pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi șterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Mi-e teamă

Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare te accept, te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea iubesc!
vrea te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul zbori, ți-aș lega aripile ramâi lângă mine, te-aș lăsa mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice ramâi, fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, te zgârie timpul cu toți... spinii!
sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, -ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, -ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?

Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.

Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.

Nu știu ce faci când eu îți caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-și vindecă în cer harababura
Și-mi dai motiv în viață să rămân.

Ce faci, adolescentă numai noapte?
Din jaful care n-are niciun rost,
Te recompun cu gust de mere coapte
Și nici nu știu, de fapt, ce fruct ai fost.

Eu te iubesc cu lipsa de rușine
A unei făr'delegi cu chipul tău
Și-atât cât te blestem, îmi este bine
Și-atunci când nu te simt, îmi este rău.

De sus, din avionul ce m-aduce
În vatra ta, te văd și te rescriu,
Ești condamnată la aceeași cruce
Pe care-mi este scris să mă simt viu.

Și nu-nțeleg ce poți acolo face
Fără întregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arată-te încoace
Și-aș vrea sorbindu-ți noaptea să mă tem.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
Te gust pe nesimțite și mi-e bine
Și te găsesc intrată în pământ.

Eu simt că mor păzindu-te de toate
Și n-am să mai rezist măcar un ceas
te culeg din tot ce nu se poate
Și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.

O, negricioasă fără de lumină,
Mă tem că, într-o noapte, vei pleca
Și-atunci te rog, din marea mea ruină,
Închide viața mea cu viața ta.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Rămâi cu Dumnezeu

Geme omenirea de boală și durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veșnicia lumii nu are putere
ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.

Tot în jur se plânge... ființe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.

Peste tot, copii născuți dintre poveri
Și părinți ce n-au iubit Lumina...
Strămoșii ce dorm și-au lăsat averi
Ca alții pe pământ să le poarte vina.

Neputințe vin ca ploile nebune
Și nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng și vor să se adune
Ca ultima speranță să tot crească.

Unii se rănesc din prea multă povară,
Alții se întind a nimici...
Prea puțini își vând inima avară
Și la fel puțini știu a sărăci.

Semne avem cu toții... mult greșim la Cer,
Dar credința mică închide ochii mari;
Unii înving răul... alții de rău pier
Suntem scriși a fi mai slabi, sau mai tari.

Peste tot în lume, doar cadavre vii,
Morminte văruite năpădesc pământul...
Când viața asta moare... cu cine ai fii,
Când agonia vine neștiut ca vântul?...

De n-ai trecut prin viață ca s-o-nțelegi măcar,
Zadarnică venire ai avut!
Sensul vieții tale îmbărcat în var,
Va cunoaște Crucea de temut.

La toate sfărâmate-n jur, nu ai ce să alegi...
Îți vezi ca praful viața de ateu.
Trăit-ai pentru tine și slujit-ai regi
Dar nici unul din ei nu a fost Dumnezeu.

Eternă este clipa când îți simți păcatul,
Infernul de durere n-are nume...
Cerșești acuma zile de la Împăratul,
De care te-ai ascuns, să nu guști din brume.

Atunci când mori, vei cauta ce ai respins când ți-era bine...
Vei învăța că Unul este și a fost mereu;
Tu ești doar vlăstarul noii vieți ce vine
De ai rămas aici, cu Dumnezeu.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Taci inimă...!

Nu știu s-o fac acum tacă,
Inima mea, ce mult mai plânge...
Viața mi-a devenit opacă
Iubirea lipsă, mult mă frânge...

Și lupt cu mine să prind zborul,
Să pot zburda spre ape line...
Din suflet mi se zbate dorul,
Acel ardent dor despre tine...

Taci inimă! Și nu-mi mai plânge!
El n-a știut a te iubi...
Nu a știut verbul "învinge",
îl aplice... pentru a fi!

Și lupt în fiecare seară,
Când gânduri cântă către mine...
Lumina inimii, amară
Căci îmi lipsești și nu mi-e bine...

Așa ai vrut și ai ales!
Nu m-ai iubit cum meritam...
Și scrumul apoi s-a cules,
Dintr-o iubire ce-o visam...

Taci inimă și nu mai plânge!...
Nimic nu e întâmplător...
Credința inima înfrânge
Și soare este-n viitor!...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Tăcere...

Și sunt momente în care nu vorbesc...
Nu vreau să mă audă nimenea.
Nimeni știe ce simțăminte eu nutresc,
Și câte lacrimi vărs doar pentru ea...

Și sunt momente de tăcere și ascuns...
În care harul se revarsă-n veselie...
De nimeni nu mă las pătruns,
Sunt ca un cântec mut pe o hârtie.

Și sunt momente când nu mă înțeleg,
Deși cunosc motivele străine...
Și plâng în inimă ca să mă dezleg,
zbor spre înălțimile divine.

Și sunt și clipe-n care-mi este dor...
Dar dorul e departe mult de mine!...
Și iar nasc, renasc și mor
În ce mi-e destinat... să-mi fie bine!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Plansul unui ciob de lut...

Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls și dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
și cu lacrimi grele, plânge.
Cum să-mi înțeleg destinul,
cum cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi și suspine?
Cum să mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineața când scol...?
Și-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături să o lingă.
te smulg bătând, din mine,
inimă, te sfâșii,
Ca să-mi pot trăi tot restul
zilelor reci și pustii!
Ce mai sunt, fără de tine,
ce mi-a mai rămas întreg?
Care gând și care faptă,
va face să-nțeleg?
Acum sunt un ol de jale,
ce de lacrimi e umplut;
Glas de chin și disperare,
înălțat din ciob de lut.
Doamne, de mi-e asta soarta,
putregai dacă am fost,
Și-am trăit un sfert de secol
doar o viață fără rost,
Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
și frământă-l cu putere,
Ca vărs șuvoi de lacrimi
și o mare de durere.
Lasa-mă să plâng de-a pururi
și tot nu va fi destul.
Lutul... cere multe lacrimi,
până când va fi sătul!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Rupere... Renaștere

Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...

Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" -i spui ei...

Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? vii la ușă...
Să mă revezi... vezi cum e!

Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!

Las-o din suflet îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Și nimeni...

Și nimeni nu mă vede când eu tac...
Și nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit și mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...

Și nimeni nu cunoaște ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Și-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce știe ofere...

Și nimeni nu alege își tacă
Plânsul tăcut, așa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Și-aștept comoara să-mi culeg.

Și nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simțăminte.
Nimeni nu vrea să-și urce munți, coline
Și-au încălcat chiar proprii jurăminte.

Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poți afli când nu vezi...
Inima mea, pe toți ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Reîntâlnire de gradul zero

lui E.H.

În noapte visez cu luna cea plină,
Și nu pot să dorm, plutesc în visări...
Mă străbate o fantezie alpină,
De sus ea venită, din mări...

Și nu te-am văzut până acum niciodată
Și nu te cunosc, dar te vreau...
Pentru dragoste, însă... este o plată,
Și vreau ofer, nu să iau.

Pe pieptul tău capul pun,
Să mă privești în tăcere...
Din ochii tăi, văpăi adun
Și zâmbete pline de miere.

Să mă ții strâns în brațele tale,
Să mă cuprinzi întru tot ce eu sunt...
Să-mi povestești drumeții ancestrale
Ce mi te-au adus ca un vânt.

Te vreau lângă mine să mă citești,
Așa cum nimeni nu poate...
Nu te cunosc, dar știu cine ești,
Și împreună scriem o carte.

Și te provoc întru toate
Și mă provoci în ce sunt...
Ești pagina aceea de carte,
Ce ruptă a fost când m-am frânt.

Vino să-mi fii acum, lângă mine...!
Află ce nimeni nu știe...
Părțile mele nu-ți sunt străine,
Doar le-ai uitat, ca mereu îți fie...

Atinge-mă cu vibrații înalte,
Cu tot ce tu simți, arată-mi deschis...
-mbrățișezi cu gânduri curate,
Tot trupul meu, ca în vis...

Și te privesc înăuntru uimită
Și-apoi, doresc să îți fiu...
Lacrima inimii, pe loc risipită,
Văzând că renaști și ești viu.

Cu tine aș merge oriunde în lume!
Și mă încred în ce n-am văzut...
Credința ce-o am, nu-i în cărți și cutume
Și pot iubi ce n-am știut!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Mă doare...

Mă doare așteptarea care tace...
Prin gânduri rătăcesc și tot la tine,
În sentimente frumoase și opace
Mă regăsesc cu simțăminte pline.

Mă doare când nu te văd odată...
te ating, cum o făceam cândva...
Așa durere n-am avut vreodată,
vrea să-mi scrii, spui ceva!

Mă doare fără tine cum nu știi...
Zbuciumate clipe, că nu-mi ești...!
Aștept pierdută te-ntorci, vii,
Nu-mi doresc decât să mă iubești...!

Și sper ca viața mult să mă iubească,
îmi ofere tot ce i-am cerut...
Dezamăgiri să nu mai lovească,
Inima care de la-nceput te-a vrut...

Lui M. C.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Dragoste fără punct...

La ceas târziu, crepuscular, vin șoapte
Ce mi-aș dori cumva uit
În noapte...
Să nu visez iar despre tine, și...
-ncep o nouă viață... a trăi.
Și tot ce fac e să mă lupt uit,
Pe inima care te strigă, n-ascult.
Tu m-ai respins când te iubeam mai mult,
M-ai evitat, fugind laș și mut!
De ce mi te-ai ascuns după tăcere?
Și te-ai retras fără vreun cuvânt...
Nu știai că provoci durere,
Când în urmă nu lași vreun rând?...
La ceas crepuscular vin iar himere,
Ce îmbată de amintiri nebune...
Destinul meu alambicat te cere,
Ca sufletele noastre să se-adune...
Nu pot să cred că n-ai iubit ce-a fost,
Nu pot să cred într-o indiferență!
Tot ce mi-ai dat, a avut un rost
Ce îl analizez în a ta absență.
Cred că te lupți și cu tine, dar altfel...
Cred că alungi intenționat iubirea,
Precum și sentimente fel de fel,
Și îți impui să-mi strivești amintirea!
De ce atâtea jocuri de respins?
De ce nu îți accepți ce simți real?
Valul de tristețe m-a cuprins,
Când ai decis pui un punct final.
Și până la urmă, care-i scopul?
Ce-a fost de fapt adevărat...?
Atât a fost? Doar ți-ai jucat rolul,
Îndrăgostindu-mă pe mine infernal?...
Nu ai lăsat vreo explicație convinsă!
Nu ai avut curaj nici să-mi vorbești...
Durerea e prea mare, când respinsă
Fost-am, fără să lămurești!
A fost un joc și-atât și-un rol jucat?
A fost de la-nceput numai minciună?!...
Cum altfel să-mi explic de ce-ai plecat,
Când peste tot ți-am fost atât de bună...?
Nu are sens, nici logică, nici drept
năruiești o viață dintr-o joacă!
te uit, sau să te mai aștept?
Ca viața ce-ai distrus -ți dea o plată!
În viață nu se iau decizii singulare,
Când noi povestea am trăit-o amândoi,
Nu știi măcar atâta lucru oare?
Că explicații se împărțeau la doi?...
De ce nu ai putut să mă privești în față,
Când ți-ai luat decizia lași
În urmă și cuprinsul și prefață,
De ce nu mi-ai vorbit în loc taci?...
Ce-aș mai putea spun acum, tardiv...
Când faptele vorbit-au pentru tine,
Prea multe lacrimi s-au scurs pe portativ
Și inima a rămas la tine...
Și multe eu aș spune despre noi...!
Despre-o poveste de dragoste curată...
Unde-am trăit și soare, dar și ploi,
Și ce-am trăit... vreau să mai fie o dată!
Dar de acum, fie fără punct!
Să nu existe dor și despărțire!
În brațele tale m-arunc,
Și să gustăm din plin din fericire...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Te iubesc, te vreau... dar, nu te accept așa. Va trebui te schimbi, înveți a diferenția adevărul de minciună și minciuna de adevăr în propria ta viața și apoi în afara ei și a accepta asta cu ușurință și seninătate. Când vei învăța această lecție și vei iubi Adevărul mai mult decât orice... mai mult decât pe tine, mai mult decât pe mine... mai mult decât pe noi amândoi... ești pregătit te (re)întorci la mine. Între timp, îți recomand înveți a renunța la tine și să dai întâietate altora din toată inima ta... singura cale și mijloc garantat de evoluție spirituală existentă în această lume. Da, mi-e dor de tine... dar mai drag mi-e Dumnezeu, iar pentru EL nu fac concesii pentru absolut nimeni, oricât aș iubi... iar eu iubesc total și fără graniță de timp... pentrude fapt, mai mult îl iubesc pe EL decât oricine și orice. Și dacă ajungi simți și tu la fel... da, suntem compatibili cu adevărat... redevenim ce-am fost odată, o singură parte dintr-un întreg... acum reîntregită. Iubește-L pe Dumnezeu! Întoarce-te la mine!

în Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adi Conțu

Iubire de femeie

Iubirea femeii mi-e dulce, mi-e hrană,
Mi-e zbucium continuu, cărbune pe foc,
Iubirea femeii mi-e cruce, mi-e rană,
Îmi este destinul, îmi este soroc

Ce mi-aș fi eu mie, un corp fără umbră,
Copac fără frunze, un mal fără val,
O zi fără soare, o noapte prea sumbră,
Pătrat fără colțuri, un cerc mai oval

Iubirea femeii mi-e aer, mi-e viață,
Apusul de august, un nou răsărit,
E roșul petalei cu gust de dulceață,
Pe clipa în care mă duc și-am venit

Mai dă-mi-o o dată, îmi lasă crâmpeie,
În suflet, în gânduri, în inima mea,
Iubește- iarăși, iubește femeie,
Eu n-aș fi nimic fără dragostea ta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de noi...

Ca niciodată azi mi-e dor de tine,
Și-atât de mult aș vrea îți vorbesc,
Iar zâmbetu-ți candid -l țin pentru mine,
Ca-n zilele ce vor veni... să pot să trăiesc.
Ca niciodată azi am vrut să-ți scriu,
Dar cuvintele în neant au dispărut,
Chinul inimii am crezut că pot să-l descriu,
Dar e prea dureros, iar tocul mi-e mut.
Ca niciodată azi am vrut să-ți șoptesc
Vorbe dulci, râd cu lacrimi de fericire,
Chiar și ochii frumoși voiam ți privesc,
simți că am nevoie de tine, de-a ta iubire.
Ca niciodată azi mi-am dorit te-mbrățișez,
te ating, să-mi poți simți inima cum bate,
Dar nu ești lângă mine, iar eu dezintegrez,
Nici gândul nu te ajunge, ești mult prea departe.
Ca niciodată azi inima-mi tristă mi-a plâns,
Lacrimi de argint pe obraz curgând puhoi,
Chiar și sufletul de tristețe mi-a fost învins
Și mi-e atât de dor de tine, mi-e dor de noi...

poezie de (22 ianuarie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te caut c-o durere grea

Te caut c-o durere grea
Că-ași vrea -ți mai aud doar, glasul,
Ași vrea te mai pot vedea
Și-n urma ta să-mi mai țin pasul...

Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric și mormânt
Și ciocârlia-și curmă cântul
Sub niște bulgări de pământ.

Acolo nu mai e simțire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Și-iubirea, veșnic este vie!

Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Și mi-o ții trează neîncetat.

Da! Te aflu în inima mea,
Căci tu-mi ai inima cu tine
Și știu că ne vom revedea,
Curând, în slăvile divine.

Te caut c-o durere grea
Și-ți simt aproape pasul;
Cutreieră-n în inima mea
Și-n ea-ți freamătă glasul...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Pentru mine e iubire...

Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.

Și n-ai făcut nimic fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Și-n inimă, în nemurire.

Nu tot ce simți... și înțelegi...
Nu ce-ți dorești, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Și lucruri care le chemai.

Și totul mult prea încâlcit...
Cum n-aș fi vrut acum fim!
Dar, ți-am dat timp cât ai dorit,
Și că vom fi... că ne dorim.

Și cică dragoste învinge...
Și se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă ajunge,
Mă domini dur ca o poruncă.

Așa iubire n-am avut...
Așa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!

Și m-ai eliberat în toate...
Și nici nu știi ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi fim demni!

Și îți mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.

E tot ce simt și tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simțit și ce simteam...
S-atingă un deznodământ.

Acolo unde e iubire,
Cântă și soarele prin stele...
fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...

Nimic nu-i greu când știi ce simți...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimți...
Totul e clar și doar vibrează!

Și pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit și-am așteptat...


Poemă dedicată tuturor îndrăgostiților cu inima frumoasă...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Blestem și binecuvântare

ucenicilor foști și viitori...

Cu cât te-nalți mai mult în zbor,
Cu-atât mai tare o să doară...
Lacrimi se-adună-ncetișor
Și simți cum viața te doboară...

Cu cât privești totul de sus,
Cu-atât riscul de a te frânge...
Crește mai mult înspre apus
Și sufletul tăcut îți plânge...

Cu cât mai mult iubești Lumina,
Cu-atât mai mult capcane vin...
Spre a te încărca cu vina
A șarpelui plin de venin.

Cu cât spre adevăr te zbați,
Cu-atât lupta se întețește...
Iar cei care-i credeai curați
Sufletul vezi cum le pălește.

Cu cât iubești fără motive,
Cu-atât mai mult vei fi rănit...
Cum rațiuni, inimi în stive
Au aderat spre nesimțit.

Cu cât oferi și dăruiești,
Cu-atât mai mult puțini te-admiră...
Căci nu te văd de fapt ce ești
Nu te-nțeleg și se tot miră...

Blestem și binecuvântare...
S-au pus în mine amândouă!
Sunt sabia care nu moare,
Și ce-ați ales... rămâne vouă!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook