Acceptare...
Din prea multă durere, cântă agonia...
Unei povești de viață, de cruce grea, apus,
Este un destin, precum si pribegia
Lozului astral cel prea mult ascuns...
Nu recunosc culoarea ce dă bucurie...
Nici stele de pe cer, nu văd a străluci,
Caut în zadar, demult o alifie...
Să ung sufletul, a se împlini...
Nu-mi spune tu străine, ce-mi face rău sau bine!
Nu vei ști vreodată nemărginirea mea...
Nu sunt tipar banal, cu limite ruine,
Sunt calapod atipic, într-un trup de EA...
Colindă o văpaie a dragostei trădate!
O inima ce plânge... mai speră a iubi...
Colțuri și fragmente urmelor uitate,
Trăiesc întru mine... a exista, a fi!
Și la ceas de noapte, mă întreb uimită...
La ce toate aceste întrebări?...
Zbucium fără lacrimi, viața mi-e sortită,
Să cunosc neantul, acceptând chemări.
Nu doresc a fi ce mi-e scris în frunte!
Nu pot să accept chinul ca pe-un Zeu!
Am trăit moartea și viata pe o punte...
Zbatere și luptă... pentru Dumnezeu!
Și la final accept... nu am nicio putere!
Aș fi vrut să-mi schimb destinul, dar nu pot!
Binecuvântare să aflu în durere...
Și toate care vin, să le iau ca tot...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre uitare
- poezii despre trădare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Destinul
Destinul mi-e să n-am nici un destin.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam să fiu, strălimpede, străin,
să vă vedeți pe voi, privind prin mine.
Să nu vă aburească suflul meu
în nici un fel fereastra către lume.
Să nu exist - și-aceasta-i cel mai greu;
și ce e mai ușor - să n-am un nume.
Familia o am și nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ți-i poate anotimp.
Eu totu-i dau și nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica...
Și aș fi vrut, atâta aș fi vrut
într-un urmaș să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naște de-obicei sfârșitul.
Și nu pot încă soartei să mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-e să n-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre vară, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre naștere, poezii despre fructe sau poezii despre flori
Oglindire... Sunt un paradox!
Și mă ascund de oameni... să dispar!
Așa îmi este bine... mult amar,
Se risipește, când sunt eu și cu mine...
Liniște și taine... și cugetări divine.
Și îmi este drag, să-mi fiu, să mă iubesc!
Am învățat din greu, iertând să reușesc...
Și la final de viață, două legi avem:
Iubește-te pe tine, să rupi un blestem!
Iubește-ți și aproapele, ce rar îl mai găsești...
Asumă-te pe tine, învață să iubești!
Lumina dă putere! Devii înțelept,
Doar iertând, iubind... la modul cel corect!
Iubesc singurătatea! Iubesc să-mi aparțin!
Fără obligații, îmi vreau duh alpin!
Sunt mult prea rebelă, tu prea mic și jos...
Destinul pentru mine, Rai si tenebros!
Îmi ador extremul, cel neînțeles...
Sunt stelară, colind prin Univers!
Atipică, star-seed al timpului final...
Trăiesc prin spirit înalt și astral...
Habar n-ai ce zic! Sunt ce n-ai să vezi!
Mult atipică și cu unde verzi...
Vin din alte ere... nu sunt eu ca voi!
Sunt Lumina plină, mai ales pe ploi...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre lumină, poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime sau poezii despre verde
Mult prea îndrăgostită...
Au fost și vremuri când fredonam iubirea...
Au fost și clipe când mult o blestemam!
Lacrimi s-au unit din despărțirea
Unei iubiri la care tot speram.
Au fost și timpuri când am atins un soare,
A cărui lumină m-a orbit...
Și m-am lăsat purtată de chemare,
Cu tot ce am avut, am dăruit!
Au fost momente când te uram în șoaptă,
Când mă uitai în colț și te plimbai,
Prin colțuri de lume fără plată,
Parcă uitând de mine că m-aveai!
Au fost și ceasuri cu prea multe oftaturi,
Din multe file ce-am rupt din calendar...
Și-am studiat din foarte multe laturi
Ce-mi ești, ce-ți sunt... într-un orar.
Și la final, din ecuație reiese,
Că nimeni și nimic nu poate ști...
Ce lucruri sunt cernute și alese
Ce le-ntregește, sau a le risipi.
Mult prea uimită și așteptând răspunsul,
Mă otrăvisem cu prea multe speranțe...
Prieten aliat mi-era doar plânsul,
Și inima străpunsă doar de gloanțe...
Vor fi și vremuri când voi cânta iubirea...
Și va veni și ceasul să zâmbesc!
Sunt ce am fost și nu mă pierd cu firea,
Eu știu numai să strălucesc!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre zâmbet, poezii despre prietenie, poezii despre plâns, poezii despre plată sau poezii despre muzică
* * *
Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece și pustie!
Nu mai credeam în viață, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai știam ce-i zâmbetul, eram o dimineața stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar șansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viața tot mai goală în fața mea!
Să mor sau să trăiesc, să iubesc sau să urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu știu cât aș putea să te iubesc, sau să te omor de prea mult dor, să te omor, doar atât mai pot și să fug, să tac, în urmă să nu mai privesc!
Și-n nopțile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat să-mi fii ce aș fi vrut în acea zi!
Acum mă zbat în golul dintre Noi, mă plouă lacrimi reci, te aud când tot mă chemi, dar Eu mă pierd, mă pierd!
Și mă dori, o durere atât de surdă, aș țipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar și pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi șterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre dorințe sau poezii despre viitor
Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre îngeri, poezii despre zile sau poezii despre tăcere
Taci inimă...!
Nu știu s-o fac acum să tacă,
Inima mea, ce mult mai plânge...
Viața mi-a devenit opacă
Iubirea lipsă, mult mă frânge...
Și lupt cu mine să prind zborul,
Să pot zburda spre ape line...
Din suflet mi se zbate dorul,
Acel ardent dor despre tine...
Taci inimă! Și nu-mi mai plânge!
El n-a știut a te iubi...
Nu a știut verbul "învinge",
Să îl aplice... pentru a fi!
Și lupt în fiecare seară,
Când gânduri cântă către mine...
Lumina inimii, amară
Căci îmi lipsești și nu mi-e bine...
Așa ai vrut și ai ales!
Nu m-ai iubit cum meritam...
Și scrumul apoi s-a cules,
Dintr-o iubire ce-o visam...
Taci inimă și nu mai plânge!...
Nimic nu e întâmplător...
Credința inima înfrânge
Și soare este-n viitor!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre dor, poezii despre înfrângere sau poezii despre victorie
Cine sunt eu pentru viață?
În mine e furtună dar o ascund în pripă
Trăiesc doar în minciună, când adevărul țipă
Mi-e teamă pentru mâine, sunt Toma, necredința:
Ce ști tu măi străine, de-mi vezi numai căința?
Când valuri de sudoare îmi fac din noapte ziuă,
Presimți tu nebunia ce-mi bate apa-n piuă?
Văd semnele iubirii, dar simt cum Creatorul,
Îmi dă poveri prea grele și uneori trag storul
Dar nicio variantă nu-mi curmă îndoiala,
Și nu mai am nici aer fiindcă îmi știu sfârșeala
Mi-e frică de-ntuneric dar nu caut lumină,
Cine sunt pentru viață când ea îmi e străină?
Mă judecă cu toții de parc-aș fi stafie,
Deși nu știu deloc de strâmta-mi colivie
Din care-aș vrea să ies, să fiu ca altădată,
Dar poarta spre trecut mi-e veșnic încuiată
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre noapte, poezii despre nebunie sau poezii despre minciună
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.
Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.
Nu știu ce faci când eu îți caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-și vindecă în cer harababura
Și-mi dai motiv în viață să rămân.
Ce faci, adolescentă numai noapte?
Din jaful care n-are niciun rost,
Te recompun cu gust de mere coapte
Și nici nu știu, de fapt, ce fruct ai fost.
Eu te iubesc cu lipsa de rușine
A unei făr'delegi cu chipul tău
Și-atât cât te blestem, îmi este bine
Și-atunci când nu te simt, îmi este rău.
De sus, din avionul ce m-aduce
În vatra ta, te văd și te rescriu,
Ești condamnată la aceeași cruce
Pe care-mi este scris să mă simt viu.
Și nu-nțeleg ce poți acolo face
Fără întregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arată-te încoace
Și-aș vrea sorbindu-ți noaptea să mă tem.
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
Te gust pe nesimțite și mi-e bine
Și te găsesc intrată în pământ.
Eu simt că mor păzindu-te de toate
Și n-am să mai rezist măcar un ceas
Să te culeg din tot ce nu se poate
Și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.
O, negricioasă fără de lumină,
Mă tem că, într-o noapte, vei pleca
Și-atunci te rog, din marea mea ruină,
Închide viața mea cu viața ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere sau poezii despre vârstă
Rămâi cu Dumnezeu
Geme omenirea de boală și durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veșnicia lumii nu are putere
Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.
Tot în jur se plânge... ființe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.
Peste tot, copii născuți dintre poveri
Și părinți ce n-au iubit Lumina...
Strămoșii ce dorm și-au lăsat averi
Ca alții pe pământ să le poarte vina.
Neputințe vin ca ploile nebune
Și nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng și vor să se adune
Ca ultima speranță să tot crească.
Unii se rănesc din prea multă povară,
Alții se întind a nimici...
Prea puțini își vând inima avară
Și la fel puțini știu a sărăci.
Semne avem cu toții... mult greșim la Cer,
Dar credința mică închide ochii mari;
Unii înving răul... alții de rău pier
Suntem scriși a fi mai slabi, sau mai tari.
Peste tot în lume, doar cadavre vii,
Morminte văruite năpădesc pământul...
Când viața asta moare... cu cine ai să fii,
Când agonia vine neștiut ca vântul?...
De n-ai trecut prin viață ca s-o-nțelegi măcar,
Zadarnică venire ai avut!
Sensul vieții tale îmbărcat în var,
Va cunoaște Crucea de temut.
La toate sfărâmate-n jur, nu ai ce să alegi...
Îți vezi ca praful viața de ateu.
Trăit-ai pentru tine și slujit-ai regi
Dar nici unul din ei nu a fost Dumnezeu.
Eternă este clipa când îți simți păcatul,
Infernul de durere n-are nume...
Cerșești acuma zile de la Împăratul,
De care te-ai ascuns, să nu guști din brume.
Atunci când mori, vei cauta ce ai respins când ți-era bine...
Vei învăța că Unul este și a fost mereu;
Tu ești doar vlăstarul noii vieți ce vine
De ai rămas aici, cu Dumnezeu.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre râs, poezii despre religie sau poezii despre ochi
De ziua ta... (Steaua mea...)
Ești steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi strălucești atât de tare,
Ești altruistă, luminoasă!...
Și m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
Să nu renunț la visul meu,
Și veșnic m-ai încurajat!
Tu mă cunoști între adâncuri...
Mă simți cu inima ta dulce,
Și mă citești prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...
Ești vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriți candoare, împlinire...
Mă încălzești pe timp de ger...
Ai să primești daruri curate...
Ceea ce tu ai semănat,
Și de iubire să ai parte...
Căci doar iubire tu ai dat!
Puțini sunt cei care te simt pe tine,
Controversată te-ar numi...
Caracteristici mult prea pline,
Te definesc întru a fi...
Și deranjezi pe multi, se pare,
Când luminezi prin a ta fire...
Ești caldă și strălucitoare
Ca multă lume, să se mire...
O fi adevărat, se spune...
Ce stea în frunte, porți în viață...
Ce este scris, nicicând apune,
Iar steaua ta, este măreață!...
Aș vrea să știi cât te iubesc...
Aș vrea să simți că ești un soare,
Pentru aceia ce nutresc
Dragoste-n suflet, ca și-o floare...
Ești prețuită că exiști...
Prin al tău fel, prin a ta fire...
Un Bravo sincer că reziști,
Și n-ai căzut în amăgire...
Și poate toate au un rost...
Și soare mult va fi să fie,
Cine nu vede este prost,
Căci ești balsam și alifie!
Și multă binecuvântare,
Eu îți urez la ceas de noapte...
Iar steaua ta, nicicând nu moare,
Destinul tău, e scris în Carte!
Să ai tot ce inima cere...
Să fii mereu aceeași stea...
Uită de lacrimi și durere...
Și nu uita de steaua ta...!
Ești stea care călăuzește...
Ești pentru mine un îndemn,
O stea care voit orbește
Pe omul care nu e demn!
Tu să rămâi veșnic în soare,
Să ai Lumină și iubire...
Să strălucești atât de tare,
Și să atingi o împlinire...
Meriți respectul ce ai dat...
Să fii citită printre rânduri...
Și dragoste și gând curat,
Să fii în ale noastre gânduri...
Te port în inimă mereu...
Nu stiu să mă exprim mai bine...
Tot ce am scris, am fost doar eu,
Aceste gânduri pentru tine...
Și nu uita că te iubesc...
Deși iubirea astăzi moare...
Și ce eu sunt, îți dăruiesc,
Stea călăuzitoare...!
Un La mulți ani sincer îți scriu,
Cu sănatate și iubire...
Și lângă tine-aș vrea să fiu,
Și să intrăm în nemurire...
Aici nu se termină tot...
Există viață după viață.
Ești dreaptă ca și un pivot,
Iar steaua ta, veșnic măreață!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre existență, poezii despre curățenie, poezii despre cadouri sau poezii despre încurajare
Respingere
Motto:
Celui ce-a fost... este, și va fi...
Rațiunea și vocea inimii...
Celui ce-mi este jumătate,
Completându-mă întru tot și toate...
De câte ori tu m-ai respins pe mine,
De-atâtea ori, am învățat să mă iubesc!
Îți mulțumesc că am trăit prin tine...
M-am regăsit și nu mai rătăcesc.
De câte ori eu te-am chemat spre mine,
De-atâtea ori tu te-ai îndepărtat...
Lăsându-mă în urmă, în suspine...
Și ridicând ziduri care m-au marcat.
De câte ori, eu te-am împins să mergi,
În profunzimea inimii tale reci...
Întotdeauna vrut-ai altceva s-alegi,
N-ai vrut să riști... ai preferat să pleci!
Și nimeni nu te-a simțit ca mine!...
Și nimeni n-a putut atât iubi...
Un om, ce a produs ruine,
Dintr-o dragoste ce ar fi putut fi...
Acum, la ceas târziu de noapte,
Mă-ntreb ce-a fost în mintea ta...
Cum de-ai respins o dragoste așa aparte?!
Cum poți nega ceva ce exista...?!
Și multe întrebări mă tot intrigă...
N-ai fost onest, deschis nici sincer, sau corect!
Mintea se opune, dar inima strigă!...
Când știu și simt că ar fi fost perfect!
Nicicând târziu nu este să repari!
Mai bine, mai târziu... decât negare!
Și tot ce trebuie, este să apari...
Să mă iubești... și să-mi aduci o floare...!
Te voi ierta și te voi iubi...
Așa cum nimeni nu te completează...!
Vom trăi clipa verbului A FI...
Și vei descoperi ce mult contează!...
Lucruri bune vin cu piedici și furtună!
Intensitatea e acolo și o simți!...
Trăim o dragoste atipică, nebună,
Vino să iubești și să m-alinți!
Și încă te aștept privind la stele...
Și mă întreb, cât oare mai reziști?...
Este păcat să nu răspunzi iubirii mele,
Regret va fi, de nu vrei să riști!
Fii demn, puternic și ascultă!
De vocea inimii pe care ți-o respingi...
Dă voie destinului să curgă,
Finalul este scris ca să învingi!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre verb sau poezii despre sinceritate
Tăcere...
Și sunt momente în care nu vorbesc...
Nu vreau să mă audă nimenea.
Nimeni să știe ce simțăminte eu nutresc,
Și câte lacrimi vărs doar pentru ea...
Și sunt momente de tăcere și ascuns...
În care harul se revarsă-n veselie...
De nimeni nu mă las pătruns,
Sunt ca un cântec mut pe o hârtie.
Și sunt momente când nu mă înțeleg,
Deși cunosc motivele străine...
Și plâng în inimă ca să mă dezleg,
Să zbor spre înălțimile divine.
Și sunt și clipe-n care-mi este dor...
Dar dorul e departe mult de mine!...
Și iar mă nasc, renasc și mor
În ce mi-e destinat... să-mi fie bine!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vorbire
Plansul unui ciob de lut...
Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls și dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
și cu lacrimi grele, plânge.
Cum să-mi înțeleg destinul,
cum să cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi și suspine?
Cum să mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineața când mă scol...?
Și-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături să o lingă.
Să te smulg bătând, din mine,
inimă, să te sfâșii,
Ca să-mi pot trăi tot restul
zilelor reci și pustii!
Ce mai sunt, fără de tine,
ce mi-a mai rămas întreg?
Care gând și care faptă,
mă va face să-nțeleg?
Acum sunt un ol de jale,
ce de lacrimi e umplut;
Glas de chin și disperare,
înălțat din ciob de lut.
Doamne, de mi-e asta soarta,
putregai dacă am fost,
Și-am trăit un sfert de secol
doar o viață fără rost,
Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
și frământă-l cu putere,
Ca să vărs șuvoi de lacrimi
și o mare de durere.
Lasa-mă să plâng de-a pururi
și tot nu va fi destul.
Lutul... cere multe lacrimi,
până când va fi sătul!
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre sânge sau poezii despre seară
Rupere... Renaștere
Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...
Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...
Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la ușă...
Să mă revezi... să vezi cum e!
Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!
Las-o din suflet să îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre depășire
Și nimeni...
Și nimeni nu mă vede când eu tac...
Și nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit și mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...
Și nimeni nu cunoaște ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Și-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce știe să ofere...
Și nimeni nu alege să își tacă
Plânsul tăcut, așa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Și-aștept comoara să-mi culeg.
Și nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simțăminte.
Nimeni nu vrea să-și urce munți, coline
Și-au încălcat chiar proprii jurăminte.
Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poți să afli când nu vezi...
Inima mea, pe toți ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie sau poezii despre promisiuni
Reîntâlnire de gradul zero
lui E.H.
În noapte visez cu luna cea plină,
Și nu pot să dorm, plutesc în visări...
Mă străbate o fantezie alpină,
De sus ea venită, din mări...
Și nu te-am văzut până acum niciodată
Și nu te cunosc, dar te vreau...
Pentru dragoste, însă... este o plată,
Și vreau să ofer, nu să iau.
Pe pieptul tău capul să pun,
Să mă privești în tăcere...
Din ochii tăi, văpăi să adun
Și zâmbete pline de miere.
Să mă ții strâns în brațele tale,
Să mă cuprinzi întru tot ce eu sunt...
Să-mi povestești drumeții ancestrale
Ce mi te-au adus ca un vânt.
Te vreau lângă mine să mă citești,
Așa cum nimeni nu poate...
Nu te cunosc, dar știu cine ești,
Și împreună scriem o carte.
Și te provoc întru toate
Și mă provoci în ce sunt...
Ești pagina aceea de carte,
Ce ruptă a fost când m-am frânt.
Vino să-mi fii acum, lângă mine...!
Află ce nimeni nu știe...
Părțile mele nu-ți sunt străine,
Doar le-ai uitat, ca mereu să îți fie...
Atinge-mă cu vibrații înalte,
Cu tot ce tu simți, arată-mi deschis...
Să-mbrățișezi cu gânduri curate,
Tot trupul meu, ca în vis...
Și te privesc înăuntru uimită
Și-apoi, doresc să îți fiu...
Lacrima inimii, pe loc risipită,
Văzând că renaști și ești viu.
Cu tine aș merge oriunde în lume!
Și mă încred în ce n-am văzut...
Credința ce-o am, nu-i în cărți și cutume
Și pot iubi ce n-am știut!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre drumeție, poezii despre cărți, poezii despre încredere sau poezii despre vânt
Mă doare...
Mă doare așteptarea care tace...
Prin gânduri rătăcesc și tot la tine,
În sentimente frumoase și opace
Mă regăsesc cu simțăminte pline.
Mă doare când nu te văd odată...
Să te ating, cum o făceam cândva...
Așa durere n-am avut vreodată,
Aș vrea să-mi scrii, să spui ceva!
Mă doare fără tine cum nu știi...
Zbuciumate clipe, că nu-mi ești...!
Aștept pierdută să te-ntorci, să vii,
Nu-mi doresc decât să mă iubești...!
Și sper ca viața mult să mă iubească,
Să îmi ofere tot ce i-am cerut...
Dezamăgiri să nu mai lovească,
Inima care de la-nceput te-a vrut...
Lui M. C.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre durere
Dragoste fără punct...
La ceas târziu, crepuscular, vin șoapte
Ce mi-aș dori cumva să uit
În noapte...
Să nu visez iar despre tine, și...
Să-ncep o nouă viață... a trăi.
Și tot ce fac e să mă lupt să uit,
Pe inima care te strigă, să n-ascult.
Tu m-ai respins când te iubeam mai mult,
M-ai evitat, fugind laș și mut!
De ce mi te-ai ascuns după tăcere?
Și te-ai retras fără vreun cuvânt...
Nu știai că provoci durere,
Când în urmă nu lași vreun rând?...
La ceas crepuscular vin iar himere,
Ce mă îmbată de amintiri nebune...
Destinul meu alambicat te cere,
Ca sufletele noastre să se-adune...
Nu pot să cred că n-ai iubit ce-a fost,
Nu pot să cred într-o indiferență!
Tot ce mi-ai dat, a avut un rost
Ce îl analizez în a ta absență.
Cred că te lupți și cu tine, dar altfel...
Cred că alungi intenționat iubirea,
Precum și sentimente fel de fel,
Și îți impui să-mi strivești amintirea!
De ce atâtea jocuri de respins?
De ce nu îți accepți ce simți real?
Valul de tristețe m-a cuprins,
Când ai decis să pui un punct final.
Și până la urmă, care-i scopul?
Ce-a fost de fapt adevărat...?
Atât a fost? Doar ți-ai jucat rolul,
Îndrăgostindu-mă pe mine infernal?...
Nu ai lăsat vreo explicație convinsă!
Nu ai avut curaj nici să-mi vorbești...
Durerea e prea mare, când respinsă
Fost-am, fără să lămurești!
A fost un joc și-atât și-un rol jucat?
A fost de la-nceput numai minciună?!...
Cum altfel să-mi explic de ce-ai plecat,
Când peste tot ți-am fost atât de bună...?
Nu are sens, nici logică, nici drept
Să năruiești o viață dintr-o joacă!
Să te uit, sau să te mai aștept?
Ca viața ce-ai distrus să-ți dea o plată!
În viață nu se iau decizii singulare,
Când noi povestea am trăit-o amândoi,
Nu știi măcar atâta lucru oare?
Că explicații se împărțeau la doi?...
De ce nu ai putut să mă privești în față,
Când ți-ai luat decizia să lași
În urmă și cuprinsul și prefață,
De ce nu mi-ai vorbit în loc să taci?...
Ce-aș mai putea să spun acum, tardiv...
Când faptele vorbit-au pentru tine,
Prea multe lacrimi s-au scurs pe portativ
Și inima a rămas la tine...
Și multe eu aș spune despre noi...!
Despre-o poveste de dragoste curată...
Unde-am trăit și soare, dar și ploi,
Și ce-am trăit... vreau să mai fie o dată!
Dar de acum, să fie fără punct!
Să nu existe dor și despărțire!
În brațele tale să m-arunc,
Și să gustăm din plin din fericire...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri sau poezii despre tristețe
Te iubesc, te vreau... dar, nu te accept așa. Va trebui să te schimbi, să înveți a diferenția adevărul de minciună și minciuna de adevăr în propria ta viața și apoi în afara ei și a accepta asta cu ușurință și seninătate. Când vei învăța această lecție și vei iubi Adevărul mai mult decât orice... mai mult decât pe tine, mai mult decât pe mine... mai mult decât pe noi amândoi... ești pregătit să te (re)întorci la mine. Între timp, îți recomand să înveți a renunța la tine și să dai întâietate altora din toată inima ta... singura cale și mijloc garantat de evoluție spirituală existentă în această lume. Da, mi-e dor de tine... dar mai drag mi-e Dumnezeu, iar pentru EL nu fac concesii pentru absolut nimeni, oricât aș iubi... iar eu iubesc total și fără graniță de timp... pentru că de fapt, mai mult îl iubesc pe EL decât oricine și orice. Și dacă ajungi să simți și tu la fel... da, suntem compatibili cu adevărat... redevenim ce-am fost odată, o singură parte dintr-un întreg... acum reîntregită. Iubește-L pe Dumnezeu! Întoarce-te la mine!
Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre adevăr
- citate despre învățătură
- citate despre minciună
- citate despre iubire
- citate despre adevăr și minciună
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre sfaturi
- citate despre schimbare
- lecții de engleză
Iubire de femeie
Iubirea femeii mi-e dulce, mi-e hrană,
Mi-e zbucium continuu, cărbune pe foc,
Iubirea femeii mi-e cruce, mi-e rană,
Îmi este destinul, îmi este soroc
Ce mi-aș fi eu mie, un corp fără umbră,
Copac fără frunze, un mal fără val,
O zi fără soare, o noapte prea sumbră,
Pătrat fără colțuri, un cerc mai oval
Iubirea femeii mi-e aer, mi-e viață,
Apusul de august, un nou răsărit,
E roșul petalei cu gust de dulceață,
Pe clipa în care mă duc și-am venit
Mai dă-mi-o o dată, îmi lasă crâmpeie,
În suflet, în gânduri, în inima mea,
Iubește-mă iarăși, iubește femeie,
Eu n-aș fi nimic fără dragostea ta
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre roșu sau poezii despre frunze