Murind
Din clipa când ne-am născut începem să murim,
Și-o ținem așa, fără greș, până-n prag de țintirim.
Unii se duc mai ușor,
Iar alții mai greu, dar tot iau plasă,
Nu ne este dat nouă să-alegem cartea trasă.
Doi dintre colegii mei nu s-au prins
Că zarurile pot cădea și anapoda, parcă dinadins:
S-au înrolat voluntari forțând soarta lor în lume,
N-au așteptat recrutorii pe urma lor să umble,
Unul la Aviație și altul la Marină,
Făr-a se gândi la carnea de tun ce-or să devină.
Aviatorul a devenit fermier după primul zbor,
Survolând Germania-ntr-o noapte frumoasă, fără-un nor,
Dar, asta-i, zburând pe bombardiere riști să fii trăsnit.
Celălalt a avut o soartă și mai tristă,-n submarin,
Pe-atunci din ugerul cerului bombele cădeau din plin.
Nu vreau să mi-l imaginez în acel sicriu de-oțel,
Lipsit de lumină și de aer, murind încet, încet, încetinel.
Când numărul tău e rostit trebuie să te duci.
Unii o fac de îndată,
Alții mai trag de timp pe la răscruci.
Un singur lucru-n viață întotdeauna reușim:
Să murim, să murim, să murim, să murim.
***Am trecut pe 10 aprile, 2002, traversând Marea Barents în drum spre Murmansk, exact, dar
exact, peste locul unde s-a petrecut drama submarinului Kursk.
Și acum, amintindu-mi, simt un fior rece pe șira spinării.
Mândria și "patriotismul" pot uneori ucide.
poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre moarte
- poezii despre devenire
- poezii despre aviație
- poezii despre zaruri
- poezii despre voluntariat
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
Citate similare
Murind tânăr
Din clipa când ne-am născut începem să murim,
Și-o ținem, fără greș, așa până-n prag de țintirim.
Unii se duc mai ușor
Alții mai greu, dar tot iau plasă,
Nu ne este dat nouă să-alegem cartea trasă.
Doi dintre colegii mei nu s-au prins
Cum cad zarurile și parcă înadins
S-au înrolat voluntari spre-a se-întâlni cu soarta lor în lume,
N-au mai așteptat recrutorii pe urma lor să umble:
Unul la Aviație și altul la Marină,
Nici nu s-au gândit la carnea de tun ce-or să devină.
Primul s-a trezit fermier după cel dintâi zbor,
Survolând Germania-într-o noapte frumoasă, fără-un nor,
Dar, asta-i, zburând printre bombardiere riști să fii trăsnit.
Iar celălalt a avut o soartă tristă-n submarin,
Pe atunci din ugerul cerului cădeau bombele din plin.
Îmi imaginez cum a murit în sicriul de oțel,
Lipsit de lumină și de aer încet, încet, încetinel.
Când numărul tău a fost rostit trebuie să te duci.
Unii se duc îndată,
Alții mai trag de timp pe la răscruci.
E singurul lucru-n viață pe care, fără-încercări, îl reușim,
Să murim, să murim, să murim, să murim.
poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre numere sau poezii despre noapte
Trecător
Murim încet în fiecare clipă,
Cuvintele sunt studiu de-nceput,
Noi căutăm indiciu cu o lupă,
Un car cu fân în care ne-am născut.
Murim încet în fiecare oră,
O altă eră intră-n infinit,
Cu pași grăbiți spre galaxia soră...
Avem o roată, reinventăm un mit.
Murim încet în fiecare zi
Și nu ne doare dacă tera-i rece,
Ne întrebăm "a fi sau a nu fi"
Și peste toate cele timpul trece...
Murind... renaștem la-ntâmplare?
Nu. La început am fost cuvânt.
De când am devenit calculatoare
A dispărut din dex cuvântul sfânt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cuvinte, poezii despre început, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre ore, poezii despre naștere sau poezii despre infinit
Murim de neciteața noastră viață
Murim de-atâția ani și-atâtea veacuri,
Murim degeaba, noapte ca și zi,
Murim invidiindu-i pe cei vii,
Murim de răzbunarea unor fleacuri.
Murim de ștreanguri și murim de tunuri,
Murim absurd de miere și venin,
Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,
Murim de lipsuri și murim de bunuri.
Nu ne putem ascunde nicăierea,
În gaură de șarpe sau în cer,
În fața morții, picotind stingher,
Cădem și ne acoperă tăcerea.
Murim de moartea noastră neciteață,
Murim de neciteața noastră viață.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ninsoare de adio (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre tăcere, poezii despre miere, poezii despre artilerie sau poezii despre apicultură
Murim
ne mor și cuvintele,
pe vremurile aceste,
noi și ele eram în poveste,
murim cu toții, cei prinși în culpă
și cei fără de culpă,
murim și noi și mor și alții
chiar dacă viața lor este mai lungă
și mor mai târziu decât împărații.
le troienește și vremea și uitarea
pe mine negre presimțiri,
închipuiri, chemarea lor
le prind cu mintea,
ochiul, amăgirea, calea
în moarte este tot fără de capătul infinirii,
ea pe toate le încheie
dar nu le depășește,
zi cu zi, și vremea, și uitarea
trec tot mai departe, iubito,
și vremea le vremuiește
pe toate și pe noi,
s-au învălmășit lucrurile
în limba noastră, iubito,
și în gândul nostru devin și se petrec
e cenușa lor și resemnarea.
și-alaiurile lor mortuare
le-auzim cum mai trec.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre uitare
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre limba maternă
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Viața și moartea
Mulți nu mă înțeleg
Când le zic că:
Omul se naște pentru a muri,
Alții râd, alții plâng,
Dar eu știu că fiecare
Ne naștem ca să murim într-o zi.
Dar niciodată să nu regretăm
Că ne naștem.
Căci o viață avem,
Nu mai mult!
Și s-o prețuim căci
o dată ne naștem,
o dată murim.
poezie de Vladimir Potlog (4 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre plâns
Victorii Negre
În orice zi, la orice pas,
murim puțin, murim mai mult.
Cu cât părem mai viu tumult,
cu-atât apunem ceas cu ceas.
Ne credem stânci, ne vrem granit,
nu știm ce viermi profunzi ne rod.
În viața ca un rumen rod
stă miezul morții, viermuit...
Ca niște fluvii clocotim,
înspumegați, triumfători
nu bănuim că sub vâltori
nu-nfrângem viața, ci murim.
Cu pieptu-n platoșă-ncleștat,
cu pumnii pururi pe hanger,
pe dinăuntru, pe sub fier,
murim adânc, ne-nduplecat.
Aprindem frunți de heruvim,
și moartea coace-n umbra loc.
Murim când fremătăm de zbor,
când mângâiem un crin, murim.
Și-n dragostea ca un șuvoi
când ne sfințim și vis și lut,
cu fiecare sfânt sărut
mai cade-un strop de moarte-n noi.
Se duc furtunile și vin
ori fierb revoltele în glas,
în orice zi, în orice ceas,
murim mai mult, murim puțin...
Dar noi, în inimi, dac-am strâns
izbânda unei zile vii,
zâmbim c-am mai învins o zi,
în loc să izbucnim în plâns.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre viermi sau poezii despre victorie
Cine nu se teme de moarte, minte. Dumnezeu ne-a dat să trăim, nu ne-a dat să murim. Asta-i treaba Diavolului. Până la urmă, crezi că îți spune El: îți ajunge, ai trăit 80 de ani, lasă și pe alții.? Nu-i adevărat! Întotdeauna alții și toți cei care sunt au locul lor, spațiul lor, timpul lor. Nu călcăm unul pe coada celuilalt, niciodată! Iar cine calcă, ăla își merită pedeapsa.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp, citate despre moarte, citate despre spațiu și timp, citate despre religie, citate despre draci, citate despre adevăr sau citate despre Dumnezeu
Un minister
văd că murim iar sportul acesta
se plimbă ca limba matură pe coapse
dacă rămâne o naștere
în urma nebuniilor noastre de ado
lescenți
atunci, da, voi ști că iubesc fără margini (?!)
o femeie o
arecum limitată la ministerul de groază pe care
nu-l mai conduce -
misterul
nu se va rezolva prea curând:
văd că murim fără terenuri de te
nis. nu, sigur murim cu un gând
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ministere, poezii despre sport, poezii despre plimbare, poezii despre maturitate sau poezii despre limite
S-au dus pe rând...
S-au dus pe rând, pe rând, toți cunoscuții...
Și câți au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Cașiu, tanti Nuți...
Plecăm dintre cei vii, cu toți, cuminte.
S-au dus bătrâni, s-au dus copii și tineri...
Așa e rostul vieții - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Și lacrimi curg în fiecare zi.
Mai ieri erau în viață mulți... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieții cade bruma
Și-n jur e-atâta noapte și mister!
Cosește moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...
Murim cuvinte pentru veșnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câți murim
Precum aici și dincolo de lume?!
Și câți dumnezeiască frază vrem să fim?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre religie sau poezii despre promisiuni
Dulce și amar
Atât îmi e de dulce și amar...!
Încerc acum să pot cumva a spune:
Din unii se revars-atâta har!
Din alții izvorăște... spurcăciune
E, poate-o nebunie si-bemol
Ce pare numai mie să îmi fie;
În baia sufletească de nămol
La ce ar folosi vreo alifie?
De ce nu mai pricepeți că murim
Cu tot cu răutăți sau bunăstare?
E soare peste tot și-n țintirim
Și-n inimi e atâta de răcoare!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răutate, poezii despre nebunie, poezii despre inimă sau poezii despre Soare
Cred că întotdeauna murim după un orar stabilit. Timpul e măsurat diferit pentru fiecare dintre noi, însă murim după cum ne-a fost scris...
citat din Maurice Bejart
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Centenar
Străbunicul avea nouăzeci și nouă de ani,
Iar nouă ne era teamă că, așa, ca o nefăcută,
Deși era vioi ca-n zbor un stol de balabani,
Nu va avea norocul să atingă-o sută.
Nu mai mărșăluia, e drept, ca cetele de ferentari,
Dar nu prinsese niciun pic de mucigai:
Un adevărat patriarh, cu mușchi și oase tari,
Era străbunicul, dintre bătrâni cel mai dihai.
Te-ai fi așteptat să fie senil, fără putere,
Și nicidecum plin de viață, verde, sănătos tun;
Dar nu, lui îi place la nebunie-un țap de bere,
Iar vechile petreceri, năvalnice,-l bine dispun.
"Trecătoare asemeni unei gripe," spunea el
"E viața pe care-am trăit-o, parcă zburând,
Dar am de gând acum, încet, încet, încetinel,
Să aniversez o sută de-ani curând."
Vizitându-l eu într-o zi pe înserat,
Oh, ce schimbare mi-a fost dat să văd,
Ochii îi erau triști, capul plecat,
Barba căzută-n piept, ce mai, prăpăd...
Mi-a spus: "Lasă-mă să mor, te rog;
Nu mai sunt omul care eram mai înainte,
Iată, azi, ca la un boșorog,
Mi-a căzut din gura primul dinte."
poezie de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sănătate, poezii despre superlative, poezii despre seară sau poezii despre schimbare
Tristețe
În noaptea neagră, candelabru sumbru,
Mai luminează visele și viața
Deși visez, visez de-o viață-ntreagă
Simt cum încet, încet moare speranța.
Secundele le văd cum se ridică,
Ușor, precum un abur, către cer
Simt liniște, simt nerăbdare, frică
Și-n zborul lor, cu ele, vreau să pier
Mă-ntorc tăcut la existența noastră,
Dar nu sunt eu, e-o rază de lumină
Care pătrunde printr-o ceață deasă
Acum în întunericul din tină
Și mă trezesc sub un umbrar de nouri
Străin, tăcut, cu lacrimile-n barbă,
Părând că-aștept să se ivească zorii...
Dar mă întreb: de ce atâta grabă?
Mai bine să rămână întuneric
În universul nostru... să murim
Căci știm oricum că ne așteaptă moarte
Și n-avem șanse să ne mai trezim.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre lumină
Lumina soarelui în grădină
În grădină, cu străluciri de miere,
Lumina devine tot mai clară și mai rece
Nu putem reține-n cușca lui de aur
Minutul care trece;
Toate-au fost spuse și, ca atare,
Nu ne mai putem aștepta la iertare..
Libertatea noastră, o suliță în zbor,
A trecut meridianul zilei, e-n cădere,
Țărâna o cere, se-aștern peste ea
Sonete și păsări, ochi vindecați de vedere.
Prieteni, nu vom mai fi nici măcar ca părere,
Ne vom evapora curând ca apa dintr-un nor.
Cerul e tot ce ne trebuie pentru planare,
Pentru a desfide-al clopotnițelor cor,
Precum și pe toți demonii cu tobe de-oțel
Dar sentința proniei se-aude tot mai clar, mai sonor:
Când te cheamă țărâna, cerul nu-ți poate fi de-ajutor...
Murim, Egipt, murim, nu mai există scăpare
Și nici nădejdi de iertare;
Cu inima-împietrită de-acum,
Suntem bucuroși să fi fost cu tine
Sub fulgere și ploaie, sub tunete și fum
Și recunoscători, la capăt de drum,
Pentru grădina luminată de soare.
poezie de Louis MacNeice,1907-1963
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recunoștință, poezii despre păsări, poezii despre prietenie sau poezii despre poezie
Dragostea este într-adevăr marea afirmare. Vrem să fim, vrem să valorăm, vrem - dacă trebuie să murim - să murim cu glorie, cu strigăt, să rămânem, în fond.
Cesare Pavese în Meseria de a trăi
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Cesare Pavese despre moarte, citate despre iubire sau citate de Cesare Pavese despre iubire
Nu vezi ștecherul care este conectat la mediu, așa că pare ca și cum am fi liberi, plimbându-ne peste tot. Iei oxigenul, murim cu toții imediat. Iei plantele, murim. Și fără soare, toate plantele mor. Așa că, suntem conectați.
citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plante, citate despre oxigen, citate despre libertate, citate despre botanică sau citate despre Soare
Direcții perpendiculare
nu pot să mă mai schimb,
oricum
perspectivele sunt sumbre,
nu mai poți modela lutul asprit în
arșița nopții,
fierul călit de prea multe ori
devine anxios,
în menghina ipocrită dintre ani
evenimentele se sufocă de cronicitate,
iubirile mor deliberat,
predestinările se sinucid din culpă,
un nebun întreba odată
în deșertul din mine,
de ce murim dacă iubim
și de ce mai iubim dacă murim?
nu cred în chiromanție
dar liniile din palmă arată mereu
în direcția în care ai plecat și
într-o direcție
nedefinită,
un necrolog în cerneluri bizare
îmi distrage tot mai des
atenția,
făcând o perpendiculară
impecabilă
cu gardul de oase
al bisericii,
când trec.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut
Trebuie să ne iubim unii pe alții și să murim.
citat clasic din Wystan Hugh Auden
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Wystan Hugh Auden despre iubire
Am făcut o mărturisire într-o curte cu șase sute de inși, în închisoarea de la Aiud. Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate despre onoare, citate de Petre Țuțea despre moarte, citate despre România sau citate de Petre Țuțea despre România
Dacă tot murim, să murim pentru ceva.
Vlad Heres
Adăugat de Vlad Heres
Comentează! | Votează! | Copiază!