N-am citit niciodată Capitalul sau Materialism şi empiriocriticism (doar Minciunile convenţionale de Max Nordau şi Manifestul comunist), dar practicam tot felul de munci ilegale, falsificam buletine, băteam la maşină fragmente din Engels pe care încercam să le distribui, scriam (încă de la şaisprezece ani) pe ziduri, noaptea, cu creta furată de la şcoală, lozinci ca «Pâine, pace, libertate» sau «Jos războiul>>...

citat din Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şaisprezece ani intrasem în UTC să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase, popoare, clase etc.

citat din Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discursurile pe care le întâlnim în conţinutul visului nu sunt discursuri originale, ci mozaicuri în care se regăsesc toate genurile de fragmente împrumutate din discursuri pe care cel care doarme poate să le fi pronunţat, auzit sau citit. Memoria a conservat aceste fragmente, visul le reproduce literalmente, dar el a uitat subiectul lor şi a transformat sensul în maniera cea mai surprinzătoare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şaptesprezece ani, l-am întâlnit pe tânărul înalt şi suplu, cu aceleaşi vederi ca ale mele (comunist ilegalist), cu aceeaşi pasiune pentru Mallarmé, poezia franceză modernă şi avangarda română.

Nina Cassian în Memoria ca zestre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o sforţare, era o cămaşă de forţă, în care intram de bunăvoie, asta e problema. Adică n-am pierdut sânge etic, pentru că scriam de bună credinţă prostiile. Am pierdut sânge estetic. Cu duiumul...

Nina Cassian în Memorii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutările nostre, sute, mii sau milioane câte au fost, niciodată nu le-am ştiut pe de rost...

citat din Nina Cassian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca

Că-i cu capul sau cu mâna,
Că-i cu mintea sau cu vâna,
Cu-o maşină sau manuală,
Că-i la negru sau legală,

Că e cu sau fără norme,
Munca-mbracă multe forme.
Ziua-n care n-am muncit
E-o zi-n care n-am trăit.

poezie de George Budoi din Munca în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (24 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care mă tot întreabă dacă i-am citit volumul

Nici un păcat n-am săvârşit
Că tomu-ţi încă n-am citit.
Poate-o s-o fac, dar sunt dispus
Să-l cumpăr de la... preţ redus"...

epigramă de Maliu Bogoe din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o viaţă ce se vede şi o alta, necunoscută celorlalţi, ce ne aparţine întru totul. Asta nu înseamnă că una este morală şi cealaltă nu, sau că una este permisă şi cealaltă interzisă. Ci doar că fiecare om, din când în când, scapă oricărui control, trăieşte în deplină libertate şi în mister, singur sau cu altcineva, o oră pe zi, sau o seară pe săptămînă, sau o zi pe lună... Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina împrejurărilor, va descoperi într-o bună zi, cu surprindere, că nu s-a întâlnit niciodată cu el însuşi.

Nina Berberova în Trestia revoltată (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De zece ani

De zece ani n-am mai auzit privighetoarea,
Eram cu o femeie pe marginea unui râu, în munţi,
Şi roua se aşeza, ca un dar din cer, pe faţa noastră, pe iarbă.
De atunci n-am mai auzit privighetoarea,
Trilul acela care tăia noaptea
Ca un pumnal mătăsos şi-mi dădea
O copleşitoare suferinţă. Las deschisă fereastra,
Aştept sub copacii marelui bulevard
Sau în parc, ca şi cum cineva mi-ar fi dat
O misterioasă întâlnire.
Oraşul respiră ca un plămân uriaş
Şi zgomote felurite vin de la depărtare,
Apoi se sting, ca apa care se scurge printre pietre,
Dar nu aud, nu aud privighetoarea,
De zece ani n-am mai auzit-o şi sunt trist,
Presimt că nici în noaptea asta nu va veni,
Poate niciodată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul D r u mu l u i f ă r ă p u l b e r e consideră că "proza epică scrisă la noi în ultimii ani condamnă societatea pe care a condamnat-o însăsi istoria. Nu fac aici o apreciere de valoare, ci constatarea unei atitudini sociale si politice. Talentati sau mai modest înzestrati, tineri sau vîrstnici, în cărti strălucite sau mediocre, prozatorii nostri se află pe o pozitie de protest social si politic fată de societatea burghezo-mosierească. Prin aceasta, ei împărtăsesc atitudinea poporului nostru si se află deci pe locul care li se cuvine.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriam pe petecuţe de hârtie, cu un creion bont, la aeroport, pe plajă, unde mi se năzărea. Era o formă de uşurătate, de spontaneitate, în ultimă instanţă.

Nina Cassian în Dialogul vântului cu marea. Nina Cassian în conversaţie cu Carmen Firan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina: Mai vrei o catastrofă? (Caută pe net.) Ia te uită ce mai ştire! Scrie, Mişule!... (Dictează.) Noaptea trecută...
Mişu (scrie.):... Noaptea trecută...
Nina: S-a produs o coliziune frontală pe Autostradă Soarelui, între un car cu boi şi o maşină militară!
Mişu (scrie, bine dispus):... un car cu boi şi o maşină militară...
Nina: Ciocnirea s-a soldat cu moartea a doi soldaţi...
Mişu (se opreşte din scris, nemulţumit): Doi morţi? Ce să fac eu, Nina, numai cu doi morţi, în pagina întâi? Suntem ziar central!
Nina: E naşpa! Doi morţi, carul avariat grav şi un bou rănit!
Mişu (atent): Care bou?
Nina: Boul de hăis...
Mişu: Hăis? E un termen agricol învechit! Masele largi de la oraşe nu vor înţelege...
Nina: Mişule...
Mişu: Ce înseamnă boul de hăis?
Nina: Scrie în paranteze! Boul de centru stânga...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

1. Dacă n-am să vin deseară
Mamă uşa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găseşte tu, sau găseşte tu, sau găseşte tu ceva.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.

2. Nu pune nici-o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelamurită să ramînă
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.

3. De m-apucă miezul nopţii
Şi eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte sïmplu, este noaptea mea.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţia noastră literar-erotică-hipnotică a continuat câţiva ani (...), o relaţie cu «ups and downs», eu purtându-mă cu o inadmisibilă dezinvoltură, cu inconştienţa şi chiar cruzimea tinereţii, în ciuda veneraţiei pe care o aveam pentru el (nu-i puteam spune «Dane», cum îmi cerea) sau poate tocmai datorită acestei veneraţii care mă copleşea...

Nina Cassian în Relaţia cu Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce nu cântă doar vorbeşte

tot ce nu cântă doar vorbeşte
şi tot ce vorbeşte vorbeşte despre el
(chiar dacă acel cineva se caută pe sine sau caută
un stăpân sau un discipol oaie sau lup)

suflă-l de la tine zeitate fie sau diavol
– înghesuie-l în suspine şi în raţionamente
numeşte-l justiţie crudă sau răutate binecuvântată –
eşti tu (sau eu) nimeni altcineva

omenirea-i bătută-n cap zăpăcită de discursuri
–copilul fiecărei mame este pe cale s-asurzească –
totul e numai vorbărie care nu este cântec
şi toate vorbele sunt adresate doar unuia însuşi

dar melodia incontestabilă a cântecului
(felul în care munţii simt – şi îndrăgostiţii) este tăcerea.

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian era pe culoar, cu directorul şi încă se întreba de ce acesta se interesa atât de mult de soarta lui. Ce-l interesa pe acest om dacă lui îi era bine sau nu? Directorul... Îl cunoştea încă de când avea 6 ani, de când se înscrisese la şcoală, la Institut; şi atunci tot dânsul era director, în ciuda vârstei fragede; era foarte tânăr pe atunci – avea doar vreo 24 de ani (cam cât Alex) – şi totuşi era directorul Institutului, funcţie pe care o deţinea şi acum, după vreo 15 ani (aproape perioada misiunii lor). Incredibil! Şi acum era tot tânăr, n-avea decât 39 de ani. Lucian îl privi discret şi descoperi un domn distins, frumos; întotdeauna îl admirase! I se părea un om perfect, în tot ceea ce făcea... Merse tăcut alături de dânsul; îşi aminti că-n toţi aceşti ani, 15, îi crease o sumedenie de necazuri, dar dânsul nu se supărase niciodată, ba chiar îl scotea basma curată de fiecare dată. Acum se îndreptase spre biroul dânsului, acelaşi de 15 ani. Uşa se deschise; domnişoarele secretare erau încă în interior. Tresăriră uşor şi se ridicară; nu terminaseră cu documentele şi credeau că vor fi mustruluite serios.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ce este memoria umană?" a întrebat Manning. Privind aerul în timp ce vorbea, ca şi când ar fi dat lecţii unei audienţe invizibile - aşa cum probabil o şi făcea..."Cu siguranţă nu este un mecanism pasiv de înregistrare, ca şi un disc digital sau o casetă. Se aseamănă mai mult cu o maşină de povestit. Informaţia senzorială este defalcată în fragmente de percepţie care din nou sunt defalcate şi stocate ca şi fragmente de amintiri. Şi, în timpul nopţii când corpul se odihneşte, aceste fragmente sunt scoase din depozit, sunt reasamblate şi reproduse. Fiecare parcurgere gravându-le tot mai adânc în structura neurală a creierului. Şi de fiecare dată ce o memorie este repetată sau reamintită ea este elaborată. S-ar putea să îi mai adăugăm ceva sau să pierdem un pic din ea, să umblăm la logica sa, să umplem secţiunile care s-au şters, poate chiar să îmbinăm evenimente disparate. În cazuri extreme, ne vom referi la acest lucru ca şi la o conversaţie. Creierul creează şi recreează trecutul, producând, în cele din urmă, o versiune a evenimentelor care poate avea puţine asemănări cu ceea ce s-a întâmplat de fapt. În comparaţie cu prima ordonare, eu cred că e corect să spun că tot ce îmi aduc aminte este fals."

Arthur C. Clarke în Lumina altor zile
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un artist comunist, o critică apărută în «Scânteia», organ central al partidului său – înseamnă totdeauna un prilej de scrutare a propriei sale conştiinţe şi opere, de revizuire profundă şi constructivă.

citat din Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şaisprezece ani îmi doream să cuceresc lumea, să fiu un star rock, sau o vedetă de cinema, sau un mare scriitor, sau un preşedinte al republicii, sau să mor de tânăr. Însă la douăzeci şi şapte de ani, deja m-am resemnat: rockul e prea complicat, cinematografia prea închisă, marii scriitori prea morţi, republica prea coruptă şi, de acum, aş vrea să mor cât mai târziu cu putinţă.

Frederic Beigbeder în The Shitter's Club
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Alo!... Poftim? Nu te mai aud, Ramona! Cine ţipă aşa? Poftim? Victima?
Nina: Victima ţipă! Are tot dreptul să ţipe! E dreptul ei constituţional! Ce ştii tu, Mişule! Se vede că n-ai fost niciodată violat!
Mişu: Stai, puţin, Ramona! Mi se pare mie sau ţipă un bărbat?
Nina: Ipocrizie balcanică! El violează! Şi tot el ţipă!?
Mişu: Cum? Formidabil! Bărbatul e victima?
Nina: Senzaţional! Un bărbat, violat de un grup de femei! Aceasta este o megaştire. La bursa ştirilor valorează mai mult decât tot războiul din Afganistan!
Mişu: Extraordinar! Bravo, Ramona! Ai de la mine două sute treizeci şi cinci de euro! (Pauză) Bine! Fie! Două sute cincizeci! Titlul e grozav! Un bărbat, violat de un grup de şapte femei...
Nina: Sub privirile impotente ale autorităţilor...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!