Jocul

noaptea plecam
de pe asfaltul timpului spre altă destinaţie
eram un trecător rătăcit printre felinarele oarbe
uneori mă opream să aprind un chibrit la căpătâiul sufletului
flacăra se stingea pe trupul tău
dormeai
goală şi pură
în aşternutul stelar
uneori ne iubeam
alteori ne uitam la cer prin ferestre de dragoste
privind steaua noastră
şi am plecat pe stradă jucându-ne în doi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

murmura sufletul
ros de gânduri triste
uneori plecam, plecam mai departe
eram învinsul pe pagina ruptă
un joc în care tremura lumina
iar dintre lacrimi şi păcate
cioplite într-o noapte
renaştea un vis
aici, în altă parte
murmura întunericul
offf, ce lungă'i depărtarea
mă căţăram spre stele
şi iar cădeam în haos
mai picurau cuvinte
pe câte o coală goală
scriam, scriam
nebun de spaimă
ca într-o tristă zi de toamnă
mă întorceam în lut, mereu ca la început
şi în noaptea neagră
băte-am stele în boltă
pentru o nouă eră

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

murmura sufletul
ros de gânduri triste
uneori plecam, plecam mai departe
eram învinsul pe pagina ruptă
un joc în care tremură pana
iar dintre lacrimi şi păcate
cioplite într-o noapte
renaştea un vis
aici, poate în altă parte
murmura întunericul
offf, ce lungă'i depărtarea
mă căţăram spre stele
şi iar cădeam în haos
mai picurau cuvinte
pe câte o coală goală
scriam, scriam
nebun de spaimă
ca într-o tristă zi de toamnă
mă întorceam în ţărână, mereu ca la început
şi în noaptea neagră
băteam stele în boltă
pentru o nouă eră

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa

călător prin singurătate
ochii curg pe geana uscată de lacrimi
uneori merg prin venele sufletului
pulsează sângele în staţii terminus
azi am fost condamnat
de nimeni ştiut, de nimeni cunoscut
pământul a cerut pământ
laurii căzuseră pe oasele calcinate
eram nebunul din cetate şi a contat
acum totul e banal şi trist
ca o piesă de teatru
fără actori sau spectatori
doar regizorul rătăcit pe ultimul rând
dar viaţa, unde a rămas...
uneori mergeam printre ani
un actor rătăcit într-o piesă neterminată
trecuse vremea,
crucile au ţipat într-o noapte şi am fugit
pe mâini se aşternuse huma
alteori vroiam să mă întorc
eram gândul în noapte
cocoşat ca un semn de întrebare aşezat aiurea
orbit de lumină, m-am afundat într-o călimară şi scriu...
când nu plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre valuri

cineva într-o zi a plecat
departe
sau în altă parte
căutând pe cer steaua lui
pe ţărm
petale albe
aduse de valuri nebune la mal
tărâm ireal
un ochi se trezeşte
orele cresc
topind ziua toridă
pe stradă
paşii despică gânduri
oglinzi, vise şi iar noapte
oraşul doarme
orele curg
stelele cad
au rămas pleoapele şi valul
ce duce steaua în larg
departe
în altă parte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

am văzut orizontul
prin cioburi de gânduri
de veghe în lanul de grâu
ce s-a copt într-o vară
curgea un râu între noi
erai floare
floarea soarelui te numeai
singură
în marea singurătate
nu ştiam
tăcearea zăcea goală între noi
un timp
un cuvânt nerostit
durere
o clipă eternă
în arşita dorului nespus
uneori ploua
când plângeai
paharul s-a revărsat peste coala murdară de gånduri
mâna a întâlnit trupul
ai ţipat
picurau lacrimi pe coapsa sufletului
te-am scris
pe ţărm
goală de păcate
ştiam
erai departe
eu
în altă parte
m-ai primit în lacrima ta
iubire
între buze şi braţe neastâmpărate
te-am ales pe tine
la prima întâlnire
ploua
doi nebuni pe ţărm
erai fierbinte şi pură
şi ai surâs în doi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

mereu vorbesc
nimeni nu ascultă
ascultă dar nu aud
aud dar nu înţeleg
uneori adun gânduri din tâmpla timpului
în roua pură a dimineţilor ce trec
din ploi clădesc o lume
târziu am văzut
era un ocean de lacrimi
la răsărit sau la apus
asta nu ştiu acum a spune
pe deal am pus o cruce
pentru a ne ruga
pentru cel ce azi se duce
am chemat timpul
în ropotul ultimului cuvânt nerostit
rătăcit în urma spaţiului irosit
am zgâriat pe cer cuvântul
aşa a apărut omul
apoi am plecat să zidesc o casă în cer
la răsărit de soare
pentru cei ce vin
pe masă am pus trupul
în pahare am turnat sângele meu

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Printre gânduri desculţe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

ningea pe noi cu fulgii goi
plecam de aici pe tragice poteci
strângeam nebun în palme vremuri seci
visam în gând o primăvară, dar unde suntem noi

eram o lacrimă, un suspin
păşesc pe drum, dar totul este chin
tu mă întrebai atunci de unde vin
eu mai plângeam la umbra ultimului pin

pe deal atârnă cruci
pe unde treci, pe unde uneori te duci
eu alergam prin văi şi lunci

amintirile trec, amintirile mor
mă strânge trupul ăsta, vreau să zbor
nu pot, aici totul este gol şi trecător

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea iubirii

te-ai deschis într-o noapte
petală pură de floare
în braţe aprinse de dor
ai înflorit o clipă, odată, în zori
te-ai cuibărit goală în aşternutul stelar
cădeau stele pe trupul de jad
tu floare de munte, încolţită într-o stâncă
parfumul tău, miros de iasomnie
adia pe ţărmul iubirii
înviau dorinţe, chemări, visări
înfiorată, tremurai în aşteptări
a unui sărut adânc, profund, prelung
te pierdeai în mine în feciorelnice chemări
mă strigai, mă alungai, în tainic joc de amor
cu mâini fierbinţi, neliniştite
pe trupul tău am aşternut curcubeul iubirii
te unduiai între unghiuri şi forme divine
azi clipa a trecut
pe patul răvăşit de întrebări a rămas
o petală albă deschisă în soare
eşti tu sau o floare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picioare de lut

mă întorc femeie astăzi acasă
cu sufletul brăzdat de idei
tu stăteai la o fereastră închisă
într-o gară de doi, printre ploi
citeai o carte închisă, despre noi
eram cuvântul absent sau gara din noi
curgeau sentimente şi vise
fugeai ireal pe alei
ochii curgeau în neştire
când plecai, amândoi
plecam, părăseam facultăţi, munţi
în căutarea de doi
tu treceai, eu plecam
mă chemai, eu treceam
acasă nu'i nimeni acum
păşesc spre un nou început
pe picioare de lut

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lespedea

orizontul tace
păşesc la margine de mare
prin valuri nebune, furtuna urlă în mine
mă lovesc de ziduri absurde
căutând un ţărm
azi îndepărtat în zare
uneori cioplesc o bărcuţă din paie
pentru fetiţa ce mă întreabă
cu ochii ei mari, adânci ca marea
de ce plângi bunicule
vântul se zbate în falduri
uneori aşez pe umerii trişti
aripi să zbor
alteori crestez taine
privind depărtările cum pleacă
în mâini port ape
deasupra tăcerii
să spăl păcatele lumii
pe ţărmul de granit al sufletului
presar pământ să astupe durerea
ce rece e lespedea azi, tată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi prin ţărână

mă doare talpa gândului păşind prin ţărână
eterna ţărână
nu eram decât un fluture în vânt
unde am ajuns, desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în faţă
nu am ştiut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri, nici mâine
de ce faci caz de un lucru fără haz
m-a întrebat odată timpul şi a plecat
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei agonice vieţi
în târâna cotidiană

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre pulberi de gânduri

trăiesc în spectacolul nefiresc al întunericului
pe ăst pământ pârjolit
unde piere iubirea şi viaţa se stinge
în lacrimi şi sânge
uneori ascult glasul anotimpurilor
în oglinda fisurată de valuri a mării
îmi caut sufletul pierdut
regăsesc doar răspunsuri eşuate
din cer curg lacrimi
prea puţine, pentru astă tristă dramă
numită retoric omenire
un nor trecător a trecut întâmplător, prea departe
pescăruşii au să mai vină la ţărm
unii au plecat, spre alte zări, departe
îngenunchez în pulberea stelară
privesc către cer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre fulgi de zăpadă

m-am întors pe ţărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur şi era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte şi noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorţii
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veşnic rătăcit pe drum
plecam şi reveneam mereu
în geamurile vieţii timpul încă bate
azi nu mai ştiu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieţii
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarţa lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec şi nu am mai rămas
îngheţau frunze pe ramuri târzii
se stingea o ţigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simţit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu...

între umbre şi suflet e un singur cuvânt
femeie, trandafir sălbatic pe potecile dorului
floare ascunsă în parfumul luminii
trupul tău,
apropiat de gândul dintâi
în lacrima pură a sufletului
de ce, nu ştiu...
de ce te chem mereu
de ce azi zările-s pustii
de ce amurgurile-s vii
de ce-au plecat cocorii
nu ştiu...
de ce în fiecare zi
eu mor de dor, de aprig dor, ameţitor
nu ştiu...
ştiu, ştiu, că ochii tăi sunt ochii mei
iar trupul meu este al tău

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea

gândul,
traseu involuntar
între două staţii imprecise
căutam apusul în deşertul lumii
uneori mă opream
rezemat de un timp
contemplând viitorul
mă înţepasem în rădăcinile cunoaşterii
în palmă era linişte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

pe masă rătăcea o pană
a unui om ce s-a crezut odată zeu
eu adunam absenţa gândurilor toate
de pe aici, prin altă parte
îngândurat priveam pe geam
cu aparenţa gândului rămas
căutam un sens
rătăcit între ploaie şi vânt
uneori ajungeam la tine
între chemări şi rătăciri
în poartă a rămas privirea
se întuneca prin geam afară
nu ţi-aş fi scris nicioadată femeie
priveam cum se scurgeai tăcută
absenţa mea, o clipă mută
greşisem timpul, verbul rătăcea pe o coală goală
aici şi gândurile pier
tu n'ai plecat şi nici nu ai venit
ploua şi era iarnă în toate, în cetate
se scuturau în glastră crinii
loviţi de lacrima luminii
îmbătrâneam firesc la porţile tăcerii
iar clipa bate-bate, nu mai tace
şi m-am oprit în noaptea aceea
te-ai desfăcut în noapte, printre şoapte
sub un sărut mereu neînceput
eu căutam mereu femeia
în noaptea ultimului veac

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

mă gândeam...
ştii, sunt prea obosit
palmele mele, odată cărări de iubire
astăzi crestate de gânduri
adăposteam suflete în vorbe
despre iubire, despre noi
iubirea noastră, un joc între doi poli
un joc de-a v-aţi ascunselea
te căutam pe aleile din parcul cu castani
te regăseam într-un sărut
te întorceai spre mine
privirea ta înmugurită atingea cerul
treceam dintr-o stare în altă stare
dintr-o mângâiere în altă mângâiere
erai o fărâmă din mine
un strop de cer azvârlit pe pământ
aveai chipul plămâdit din stropi de iubire
pluteai pe pământ
femeie, tu, tainic descânt
pasul strâns, întors către mine
te sprijineai de lumina divină
păşeam pe un pod, aruncat peste ape
uneori te strângeam în privire
privind cum înfloreai în palma mea
seara, împleteam linia orizontului
cu şoapte şi suspine de iubire
opream un sărut într-un bob
aşteptând să culeg de pe buze surâsul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăitor

Uneori te iubesc
alteori îţi beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai

uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinţilor tăi

uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu

uneori te iubesc
alteori învăţ
cum să reînviu la secundă

uneori te iubesc
alteori îţi cânt dorul la frunze
şi învelesc greieri cu rouă

uneori te iubesc
alteori absenţele
sapă în sânge tranşee

uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns

uneori te iubesc
alteori mă veşmânt
întru fiică de înger ori scai

uneori te iubesc
alteori vai

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

sufletul,
traseu involuntar
între două staţii imprecise
căutam apusul în deşertul lumii
uneori mă opream
rezemat de un gând
contemplam viitorul
mă înţepasem în rădăcinile cunoaşterii
şi am plâns
în palmă era linişte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

mi-ai dat plecarea
am ales însingurarea
cuvintele se scurg şi mor pe altar de dor
mă lovesc de treptele universului
la fiecare pas
atunci plantez flori
în asfaltul bătrân al sufletului
mă preling în mine
retras într-o incandescentă clipă
nu caut instinctul de a trăi
pe geam plâng frunze
cuvintele curg acum singure
uneori merg după mine
sângerând printre secole
mă ardea trecerea ta prin încăperile sufletului
strivit de gânduri, zac pe tăblia vieţii
durea acut absenţa
atunci am ţipat întâia oară
a chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!