Uitare
Timpul curge din cochilii
peste țărm, peste nisipuri,
cum, înceată, își desprinde
frunzele sărate, marea.
Râzi și glasul se consumă,
galeș risipit în alge,
când pe fruntea ta simt umbra
mâinilor ce te regretă...
Ale numelui silabe
mi le uiți pentru o clipă,
în memorie le lepezi
ca pe niște scoici absurde,
și-apoi mă rechemi, cu spaimă,
țintuindu-mi cu privirea
chipul zgâriat de-un tremur
stins al altor gene-amare...
Și, îmbogățiți de umbre,
arcul vârstelor vibrându-l,
ne îmbrățișăm, când curge
timpul din cochilii sparte...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vârstă
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre râs
- poezii despre nisip
- poezii despre mâini
- poezii despre frunze
- poezii despre absurd
Citate similare
Timpul
după poezia cu același titlu, de Irina Rambu
Timpul nebun aleargă în neștire,
Timpul consumă povești de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de ești în Baleare.
Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poți să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.
Timpul e viață și timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos și timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!
poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre povești de dragoste
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pământ
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că ai pe frunte
Sărutul meu de seară
Și-n păr
O urmă veche
A degetelor reci
Ce vor îmbrățișare...
Ce știi tu?
Eu știu...
Că sufletul ți-e cald
Când se deschide-n tremur
Că zâmbetu-i timid
Și vorbele se-adună,
Greu,
Să spulbere tăcerea
Ce curge a absență...
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că vrei să nu vrei astăzi,
Că spui ca să nu spui,
Că simți cum trece timpul
În suflet și
Râzi rece,
Când clipele se pierd...
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că tu-mi ești plus din minus
Că dorul mi-e dușman
Că ploaia mi te fură
În vis și
Somn absent,
Că vreau să vreau
Și simt cum simt,
Din suflet cum se scurge
Ce sunt:
Pâmânt, umbre, pământ...
poezie de Gabriela Chișcari (9 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre seară sau poezii despre păr
Timpul trece
Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veșnic călător.
Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Și nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.
Trece timpul ca o clipă
Și nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Și veșnic trebuie prețuit.
poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Vladimir Potlog despre zbor, poezii despre vânt, citate de Vladimir Potlog despre vânt, citate de Vladimir Potlog despre timp, poezii despre păsări, citate de Vladimir Potlog despre păsări, poezii despre comori, citate de Vladimir Potlog despre comori, poezii despre aripi sau citate de Vladimir Potlog despre aripi
Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta,
Prin crăpăturile ființei
Curge mila ta,
Și peste tot sufletu-mi bucățele
Curge mila ta,
Și mă face întreagă mila ta,
Si luminează întunericul mila ta,
Iar înăuntrul meu ai revărsat iubirea,
Picături din roua dimineții;
Și răzbate lumina printre aripile-mi plânse
Și luminează tot ochiul care vede.
Curge mila ta Doamne
Curge mila ta,
Peste toate mâinile frânte si muncite
Curge mila ta,
Și peste toate tălpile care au călcat pe mărăcini
Curge mila ta;
Și este unt de lemn vindecător,
Și este parfum liniștitor.
poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre lemn sau poezii despre dimineață
Rondelul curge ca un soare
Curge cu soare peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii și sânii goi,
Rebeli țipând... a libertate.
De sâmbătă... până spre joi,
Deși ispitele-și dau coate
Curge cu soare... peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate.
Timpul renaște-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Și aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,
Curge cu soare... peste noi.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sâni, poezii despre ploaie, poezii despre libertate sau poezii despre Soare
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre schimbare, poezii despre odihnă sau poezii despre nori
Timp și curgere
A trecut timpul. Dar timpul curge în mai multe șuvoaie.
Asemeni unui râu, curentul va curge câteodată
mai vijelios în unele părți sau mai domol în altele,
sau, poate, va stagna pe-alocuri.
Timpul astral este același pentru fiecare,
dar timpul omenesc e diferit de la o persoană la alta.
Timpul curge în aceeași direcție pentru toate ființele omenești;
fiecare ființă omenească curge prin timp într-un fel diferit.
poezie clasică de Yasunari Kawabata din din "Frumusețe și tristețe", traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri sau poezii despre astre
Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.
Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.
Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârție,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.
Două umbre însetate
Își caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre cai, poezii despre pârtie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre nuntă
Încotro
e seară, e târziu
pentru clipa
ce azi a uitat să mai vină
un medic a murit în spital
obosit, chinuit de viața asta bolnavă
bat clopote peste timpuri
se scurg anotimpuri
zac pe țărm, ascult pașii
unul, doi... apoi tăcere
se scurge în durere o lume
pășesc printre gânduri
ce viață, ce chin, ce destin
ascult viața cum plânge
știi, e prea mult sânge
curge și curge pe pereții unui spital
rătăcit într-o lume bolnavă
discut cu mine, cu tine, cu cine nu vine
nu înțeleg nimic, nici nu am ce
în absurdul cotidian
timpul se schimbă
orele ceasornicului atârnă haotic
peste cearcănele universului
întorc privirea
să nu mă lovesc de voi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre vinovăție sau poezii despre sânge
Marasm
Cu Fata Morgana valsează-apatia,
prin pâcla toridă bântuie fantasme
ce zboară molatic sfidând inerția,
stârnind dinspre apă fetide miasme.
Pârjolul amiezii din cruguri coboară,
nisipul mi-nghite papucii de plastic,
cochilii ciobite sub tălpi se strecoară,
și-nțeapă perfide, ca un râs sarcastic.
O spuză fierbinte e-ntinsă pe plajă
iar ceru-i ca marea lipsită de valuri,
nu-i nicio sirenă, nici cântec, nici vrajă,
persistă vacarmul nebun din localuri.
Îmi sfârâie pielea, simt cum se răscoace
izbucuri sărate țâșnesc printre riduri,
se frig mormolocii prin foste băltoace
iar umbra se-ascunde pieziș lângă ziduri.
Se cască pe scoarță incizii aride,
ar fi un miracol să-nceapă o ploaie;
Trezește-te Terra, nu te sinucide,
să vină potopul peste vâlvătaie!
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sarcasm, poezii despre plajă, poezii despre nebunie sau poezii despre muzică
Margini de suflet
La margini de suflet aștept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,
Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aștept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,
La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Dorește să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,
Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul își urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre cuvinte, poezii despre trup și suflet sau poezii despre stânci
Cântec neostenit
te iubesc și se așterne neaua
peste cadranul ceasului din turn,
când își aruncă timpu-n hăuri șaua
eliberat ca de-un pavor nocturn.
te iubesc și se avântă corbii
în depărtarea cerului senin,
cum își frământă în lumină orbii
un alfabet al gestului blajin.
te iubesc și se-mprimăvărează
cu ghioceii plânși peste colnic,
cu soare-arzând, cu luna stând de pază,
cu vântu-n pomi suflând ca-ntr-un tulnic.
te iubesc și marea-n toiul verii
spală la țărm dantele de nisip,
cum lacrima se lasă-n văzul serii,
o dungă albă pe întregul chip...
la asfințit, când se desprinde frunza,
ruginie pată pe pământ,
cum țese un paing la colturi pânza,
eu te iubesc tomnatic și îți cânt!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre toamnă
Cochilii coarne
Melcii alergau rapid
Mașinilor insipid
Oamenii mirați
În ace agățati
Dădeau din picioare
În abis de cochilii
Uitând ascunse coarne
Cu care ar și privi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză
Cântec sub stele
Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Peste-amurgul meu de-o clipă,
Peste basmul în risipă.
Curge timpul prin înalturi
Astru poartă lângă astru,
Răzbunându-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
Ca nisipurile-n ape,
Ca nisipurile-n ape
Trebuie să-l las să-mi scape.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aur, poezii despre apă sau poezii despre albastru
* * *
Ea cântă,
cântă un cântec cald și lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Și ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. și va topi glasul, intr. un suspin..
Își va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îți tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă pașii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
și peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îți desenează in inima, freamăt
atunci își va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea pășește,
pășește timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
și adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea ființei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. și peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. ușor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfășura Cerul..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre pictură, poezii despre ocean, poezii despre jocuri sau poezii despre inimă
Aripi de fluturi
Cu aripi de fluturi
Leg sufletul meu
Pentru a călători
Spre steaua ce răsare
Pe valurile argintate
Ale apei ce curge în deșert.
Apoi, mulțumit de închipuire
Număr literele numelui tău
Și ca-ntru-n joc
Îmi spun: "iese din valuri!"
Răsăritu-i în inima mea.
Aripi de fluturi se întind
Peste marea care
ÎNCEPE CU TINE.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre mulțumire, poezii despre fluturi sau poezii despre deșert
* * *
Ea cantă,
cantă un ultim cântec, parca..
cald și lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Și ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. și va topi glasul, intr. un suspin..
Își va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îți tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă pașii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
și peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îți desenează in inima, freamăt
atunci își va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea pășește,
pășește timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
și adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea ființei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. și peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. ușor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfășura Cerul..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra ta vrăjită
Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii desprinse din copaci,
adusă de un dor ai vrea să mă împaci,
la orele târzii când somnul nu mai vine.
Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.
Cu harul sfânt m-ating necontenit pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,
adorm... și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vestimentație sau poezii despre sfinți
Umbra ta vrăjită
Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii desprinse din copaci,
adusă de un dor ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.
Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.
Cu harul sfânt m-ating necontenit pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,
adorm... și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra ta vrăjită
Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii, desprinse din copaci,
adusă de un dor, ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.
Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele, cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci, în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.
Cu harul sfânt m-ating, necontenit, pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult!
Adorm!... Și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!