Cocostârcul albastru
Cu prilejul intrării dlui Mihail Sadoveanu la Academie.
Răsună cobza și vioara,
Fac gospodinele pomeni...
Ce chef la noi în Viișoara,
Ce praznic mare-n Rădășeni!
Chiar Hanul-Boului învie!
Iar jos, la Crâșma lui moș Precu,
E-atâta zvon și veselie
De parcă azi se lasă secu!
La vodă-Tomșa vin răzeșii
Să afle astăzi crezământ.
Șoimaru bea cu megieșii
Izbind căciulile-n pământ
Pe când Duduia Margareta,
Rămasă singură-n ietac
Să-și facă-n grabă toaleta,
S-a-mpuns la deget cu un ac...
Vuiesc pe Bistrița nahlapii
Și cântă volbura la Toance.
Plutașii dârzi, în sforul apei,
Înfig prăjina, ca o lance.
Spre-o lume care-a "fost odată"
Duc vestea undele-n răspăr...
Stă Zâna Lacului mirată,
C-un nufăr galben prins în păr...
Pe grindul unui lac sihastru,
Din depărtări și din trecut
Un mândru Cocostârc albastru
Misterios a apărut...
El vine cu mișcări atente,
Înaintează fără glas,
Făcând ușoare complimente
Din cap, la fiecare pas.
Și-n urmă zice către Zână,
Oprindu-se într-un picior:
"Când falnic m-am lăsat din zbor
Pe Academia Română,
Eram de mult nemuritor..."
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre prezent
- poezii despre Academie
- poezii despre vioară
- poezii despre trecut
- poezii despre păr
- poezii despre picioare
- poezii despre nuferi
- poezii despre mândrie
Citate similare
SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER
Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.
Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.
Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.
Nicicând în viață, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rai
- poezii despre poezie
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Se-aprinde o stea
Ai apărut așa, de nicăieri,
Ca o frumoasă zână din povești,
Ca un zefir al unei primăveri,
Ca un gând bun din sferele cerești.
Te-ai strecurat în suflet cu avânt
Stârnind fiorul unei mari iubiri,
Cum n-a mai fost nicicând pe-acest pământ,
Cu a ta vrajă blândă din priviri.
Pare un vis sublim, seducător,
Dar totul e aievea, negreșit,
Mă simt precum o pasăre în zbor
Mă-nalț, plutesc, sunt mândru, fericit.
Și când pe-aici pe jos, din când în când,
Se naște o iubire ca a mea
Se duce vestea, iute ca un gând,
Și-acolo sus, în cer, se-aprinde o stea.
poezie de Octavian Cocoș (19 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre seducție, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre naștere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
La crâșma lui Vasile...
La crâșma lui Vasile
E mare-nghesuială
Se dă azi de pilealaă
C-a fost închis trei zile...
Nu... nea Vasile frate
Că el e om cinstit
Pe nimeni n-a prostit
Ba chiar a dat și-n rate...
La crâșma lui Vasile
Vin oameni cu găleata
Se-agită Doamne ceata
Sunt mulți ce au și pile...
Au pile de o viață
De când Vasile, omul
Servea la țoiuri romul
Pe la tarabe-n piață...
La crâșma lui Vasile
Cu bune tratamente
Se fac și-abonamente
Pe-ngălbenite file...
Abonamente care
Dau totul pe măsură
Vorbind de băutură
Dar nu și de mâncare...
La crâșma lui Vasile
Bea omul și nu-i pasă
Că până-ajunge-acasă
Ficatu-i e fitile...
La crâșma lui Vasile
Mor oamenii cu zile...
poezie de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre mâncare, poezii despre moarte, poezii despre băuturi sau poezii despre Vasile
Singurătate
Prin luminișul crângului tăcut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.
Copacii goi, în lungă nemișcare,
Pe umbra lor ce stă-nălțată în picioare.
Arar ajunge până-aici
O pasăre cu aripile mici,
Și glasul ei răsună în liniște prea tare.
Dar Primăvara, care știe tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scântei de-azur
Albastru miozot.
Și dintre foi tivite cu argint,
Vor crește ciucuri albi de mărgărint.
*
Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele,
Și-n fiecare noapte culege viorele.
Dar nimănui pe lume nu-i e dat s-o vadă
Cum vine pe cărările din mladă,
Făcând în taină îndelung popas,
Din loc în loc, pe unde-a mai rămas
Zăpadă...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre noapte sau poezii despre creștere
Treacăt
Privesc în treacăt berzele din parc
Li s-a tăiat din aripi chiar și zborul
Și-au fost lăsate libere-ntr-un țarc
Să le privească-n grabă trecătorul
Chiar umbra mea din treacăt le privește
Și mă privește parcă și pe mine
Și-n treacăt din trecut îmi amintește
Când eu zburam, ea nu sta lângă mine
Ci se târa ca șarpele-n țărână
Pe jos, ca berzele să n-o zărească
Iar eu dădeam în treacăt dintr-o mână
Să trec din cer în cer printr-o fereastră.
Când a trecut un cioc prin visul meu
Și cerurile s-au făcut ruine
De-atunci departe-mi trece Dumnezeu
Aproape numai umbra stă cu mine.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre parcuri, poezii despre aripi sau poezii despre Dumnezeu
A fost odată un om
A fost odată un om
Care-a spus,
"Aliniați-mi toată oamenirea rânduri-rânduri."
Și deodată s-a iscat un vacarm îngrozitor printre oamenii
Care nu erau de acord cu alinierea.
A fost o ceartă mare-n întreaga lume.
A ținut mult timp
Și din cei care nu voiau să stea în rânduri,
Și din cei care tânjeau să stea în rânduri,
A curs mult sânge
În cele din urmă, omul a murit, plângând.
Iar cei prinși în sângeroasa încăierare
N-au cunoscut împăcarea.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre ceartă
Socul
La margine de drum stă socul înflorit,
cu sfintele-i corole-ntoarse către soare,
rămân în fața lui privind înmărmurit
tăcerea adunată-n tainica-i splendoare.
Parcă-aș privi, uimit, în ochi unui zeu,
venit acum, la început de primăvară,
din spectrul nemurit al unui curcubeu
întins pe-o margine de cer întâia oară.
Divine armonii în inimă îmi lasă,
iar în văzduh răsună ode de-nviere,
pe când apusul, sub cortina-i trasă,
adună razele desprinse din tăcere.
Se lasă înserarea-n marginea de drum,
pe boltă se aprind celeste felinare,
tu știi că am veni din depărtări acum
să regăsim, din nou, dorita împăcare.
Din bolta înstelată vom vedea curgând
miraje din trecut, prin amintiri uitate,
iar licurici-n iarbă vor cânta arzând,
când vei privi spre cer din locul cu păcate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre uitare, poezii despre muzică, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre curcubeu sau poezii despre amintiri
Vine Crăciunul, porniți colindători
De moș Ajun pornesc colindători
Prin munții de nămeți făcând cărare,
Atâția pui de om porniți prin gerul mare
De la lăsatul serii până-n zori.
Cu glasuri de argint tăind răcoarea nopții
Să ducă vestea mare prin lume s-au pornit
E cerul azi sărbătorește, cu stele zugrăvit
Din casă-n casă vestea vor auzi cu toții.
Slobod dulce colind din glas neprihănit,
În miezul nopții cocoșul s-a trezit
Că a dormit prea mult își face singur vină
De la copii învață a domnului colindă
Și-ncepe ca să cânte în miezul cel de noapte
Și mii de-mpintenați duc vestea mai departe.
sonet de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre ger, poezii despre colinde, poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție sau poezii despre sărbători
Niculae
Când zorii zilei se aprind,
Când soarele stă să răsară,
Copiii pornesc colind
Și la noi pe ulicioară.
Cu urări de sănătate
Ei umblă din casă-n casă.
Cel mic, parcă nu mai poate,
Dar de lăsat, nu se lasă.
Prin troiene de zăpadă
Merge, cade, iar se scoală.
Vrea să intre în ogradă
Cu toți copiii de școală.
După cântec stă la rând
Ca să primească covrigul.
Apoi pleacă fluierând,
Cu curaj înfruntă frigul.
În tot satul a umblat.
Zice că n-a obosit.
Bani și nuci a căpătat,
E mândru și fericit.
Spre seară se-ntoarce-acasă
Și-n căldura din odaie,
Când mama-l cheamă la masă,
Doarme micul Niculae.
poezie de Dumitru Delcă (24 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre urări, poezii despre sănătate, poezii despre somn, poezii despre seară sau poezii despre sat
Expunere de motive
(pentru ce n-am concurat niciodata la premiile Academiei)
Întâi, fiindcă mi-a fost lene...
Al doilea, nu-s modernist
Sentimental ca Demostene
Și nici ca Blaga - futurist...
Al treilea, mi-e imposibil-
Eu dezaprob și versul șchiop
Și orice premiu divizibil...
Al patrulea - sunt mizantrop.
Al cincilea, din fudulie...
Al șaselea, fiindcă n-am
Încredere-n Academie
Și nici la cine s-o reclam...
Al șaptelea, - mi-a fost rușine...
Al optulea, n-aveam nici eu
Părere bună despre mine...
Al nouălea, îmi vine greu
Să mă prezint cu opu-n mână
Pe la iluștrii mei confrați
Din Academia Română,
Să zic: "E bun - mi-l premiați?..."
Al zecelea, nu pot admite
Să fiu învins la handicap -
Și când m-ar scoate din sărite
Le-aș da, pardon, cu opu-n cap!
Al unsprezecelea, - valuta
Reduce-o parte din talent.
Când mia face azi cât suta,
Ori dai un spor echivalent,
Ori tragi oblonul la fereastră...
Și-al doisprezecelea - nu pot,
Fiindcă printre dumneavoastră
E unul cârn și idiot...
poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Albatros - Colecția Lyceum, 1979
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre premii, poezii despre talent, poezii despre rușine, poezii despre reclamații sau poezii despre nas
Crima frumoasă
A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în față
și ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se parașutează
elevii din spațiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriți
prăbușiți
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burți
Vin din case curți
Vin din beciuri vin
de pământ se țin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tramvaie, poezii despre parașutism, poezii despre miezul zilei sau poezii despre meteoriți
Bogata de Jos--Oveștene
Pe-un picior de plai
Pe-o gură de rai
Bogata apare
Chip din depărtare
Și Dintre Hotare
Pân" la Fântânele
Toată numai stele
Roiba vine-n urmă
Cu apa cea bună
De la Oveștene
Peste timp și vreme
Până în Rupturi
Să nu te mai saturi
Satu să-l privești
Ca să-ți amintești
Tot ce-i mai frumos
În Bogata de Jos
Apele să-ți spele
Gândurile rele
Valea Târgului apoi
Păscută de oi
Să ne înfășoare
Vara la răcoare
Pusta iată vine
Azi pentru oricine
Izvore la rând
Îmi stăruie-n gând
Iar Dălina apoi
Cu turma de oi
Ce o pășunam
Când copil eram
Șase oi sau zece
Prin ploaia cea rece
Când eu le pășteam
Pe când mic eram
Înspre Cărbunar
Iar mă uit și iar
Și pe-un spic de vânt
Iat-al meu cuvânt
Lornițu-l descrie
De pe culmea-i vie
Bogata o vezi
Plină de cirezi
De atâtea vite
Care pasc cuminte
Pe Imaș din sus
Unde azi s-au dus
Floare de mălin
Dâmburile vin
Podu Lacului apoi
Unde-am fost și noi
În copilărie
Toți dar ca să știe
Cum noi ne jucam
Oile pășteam
Citera privind
Zile-ntregi la rând
Apoi pe Stuptină
Am fost fără vină
Poiana din jos
Locul nost a fost
De unde bucate
Carele-ncărcate
Acasă veneau
Când ai mei trăiau
Ei părinții mei
Cum trecură ei
Acum la Bogata
Casa este alta
Nu e locuită
De mama iubită
Căci dîns-a plecat
Casa ne-a lăsat
Nu e focul viu
Ocolu-i pustiu
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre copilărie, poezii despre văi sau poezii despre vânt
O, nemuritor Luceafăr (omagiu)
O, NEMURITOR LUCEAFĂR!
-omagiu spiritului eminescian-
O, nemuritor Luceafăr
ancorat în Cer albastru!
Te așteaptă flori de nufăr,
să le dai sclipiri de astru!
Zbor de Pasăre Măiastră
e drumul tău prin infinit!
Floare-albastră... Floare-albastră...
cu dor te-așteaptă-n asfințit!
Codrul, după tine plânge,
plâng în ropote, izvoare,
căiubirea lor se frânge
pe-ale vremii sanctuare!
Teiul, la pământ se-nclină,
încărcat de flori și doruri,
că nimeni nu-i mai alină
tristețea pusă-n ecouri!
Plânge "pădurea de argint",
vânt pribeag prin ea doinește
și-i lasă dorul de alint,
când toamna o desfrunzește!
"Plopii fără soț" suspină
în foșnet lin și visător,
așteptând un crai să vină
cu o poveste de amor.
Numai Tu, străin și rece
privești din Bolta cerească
sa vezi, viața cum le trece
în menire pământească!
În valuri vin generații,
sărută crucea la mormânt
și-n vers te cântă confrații
din flori îpletindu-ți veșmânt.
Maria Filipoiu
15 iunie 2014
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (15 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre păduri sau poezii despre plâns
Balada morții
Cobora pe Topolog
Dintre munți, la vale...
Și la umbra unui stog
A căzut din cale.
În ce vară? În ce an?
Anii trec ca apa...
El era drumeț sărman
Muncitor cu sapa.
Oamenii l-au îngropat
Într-un loc aiurea,
Unde drumul către sat
Taie-n lung pădurea.
Și de-atunci, lângă mormânt,
Plopi cu frunză rară
S-au zbătut ușor în vânt,
Zile lungi de vară.
Soarele spre asfințit
Și-a urmat cărarea.
Zi cu zi l-au troienit
Vremea și uitarea.
Dimineața ca un fum
Urcă pe coline,
Zvon de glasuri dinspre drum
Până-n preajmă-i vine.
Peste vârfuri lunecând
În argint, condurii
Înfioară când și când
Liniștea pădurii...
Numai colo-ntr-un frunzar
Galben în lumină,
Stă pe-o creangă de arțar
Pasăre străină.
Stă și-așteaptă fără glas
Parcă să măsoare
Cum se mută, ceas cu ceas,
Umbra după soare...
*
Astfel, tot mai neștiut
Spre adânc îl fură
Și-l îngroapă-n sânu-i mut
Veșnica Natură.
Vara trece; pe cărări
Frunza-n codru sună.
Trec cernite înserări,
Nopți adânci cu lună.
Iar când norii-nvăluiesc
Alba nopții Doamnă,
Peste groapa lui pornesc
Vânturi lungi de toamnă...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre toamnă
Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă - plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere - te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel - a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre porci, poezii despre natură sau poezii despre lumină
Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram plecat din gânduri
Când noaptea mă locuia la mansardă
și desfășurarea timpului era înrudită cu neantul
eram plecat din gânduri,
lumea nu mă știa în niciun fel
sau mă neglija.
Mă scăldam într-o apă curgătoare cu maluri abrupte,
nu-mi dădeam seama de pericole,
iar moartea nici n-o luam în considerare,
așa am petrecut o vreme
fără nicio temere
de care azi mă lovesc la fiecare pas.
Am fost neastâmpărat și mândru,
dezbrăcat de mine însu-mi,
să descoper lumea
în care m-am pierdut mai târziu,
vagabond în jumătatea de veac
alungată din cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre pericole sau poezii despre nuditate
Vestea din poveste
Azi te colind, iubito,
Îți vin cu leru-i ler
Și-o veste ce-am gândit-o
Cu mine mesager.
Eu cred că-i minunată,
Dar tu, ca să o știi,
Va trebui, îndată,
Pe loc a-ntineri
Și-a fi aceea care,
La douăzeci de ani,
Erai amețitoare
Când înfloreau castani.
Ne-ntoarcem în povestea
Rămasă în trecut,
Când am venit cu vestea:
"Te vreau!", iar tu ai vrut.
E-o zi ce-o să rămână
Cu noi la drum pășind,
Luându-ne de mână...
Și mâine te colind.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Serenadă
Știi tu de ce vântul,
Când seara e-un zvon,
Pădurii-i dă cântul
Și-i ține ison?
Știi tu ce murmură
În vorba lui iar,
Când unda sa pură
Se duce-ntr-o doară?
Porumbul sălbatec
De ce ciripește,
Când stă singuratec
Și-n rouă trăiește?
Micuțo, știi oare
Când clopotul sună,
Ce spune spre soare
C-un ton fără strună?
Și de ce suspină
Zefirul pe lac?
Ce spun spre lumină
Îngerii, când tac?
Natura în șoapte
Adesea cuvântă,
În zi sau în noapte
Iubirea-n ea cântă!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Tătuca întruna blastămă și suduie când cade câte-o oaie; mă mai bate și pe mine câteodata; dar parcă eu ce-s vinovat? Acu, azi, mi s-a întâmplat alta. Când ieșeam din sat, a trecut unul repede cu căruța și mi-a pălit o oaie. A dat-o jos. Acuma abia umblă și abia suflă. Are să se ducă și asta. Era a mămucăi și mi-o lăsase mie... Glasul lui dintrodată scăzuse într-un tremur de lacrimi.
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre trecut, citate de Mihail Sadoveanu despre trecut, citate despre sat, citate de Mihail Sadoveanu despre sat, citate despre prezent, citate de Mihail Sadoveanu despre prezent, citate despre oi sau citate de Mihail Sadoveanu despre oi