Dragostea e robia grea

toată lumea o ştie
şi persist să mă îndrăgostesc
fac aceeaşi greşeală
pentru o clipă de fericire
îmi vând inima şi sufletul
mintea se-nceţoşează
sunt un zombi care păşeşte
orb tras de lanţul sclaviei
mă calc în picioare
mă sprijin de val şi călătoresc
pe norii duşi de vânt
mă-ngrop în frunze sau în mâl
fac cum îmi comandă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunosc

trebuie să fac asta şi o fac
mă îndrăgostesc de colegele
de serviciu îmi plac
cu privirile le doresc aşa măritate
toate au
copii mari ca adulţii au crescut
şi eu mă
îndrăgostesc de mamele lor
colegele mele de muncă
e dreptul meu să stau cu ochii pe ele
timpul nu poate şterge frumuseţea
ce-mbată ca un vin
îmi rezerv dreptul să doresc
să le strâng
în braţe să le culeg
plăceri de pe buze de pe coapse
de pe sâni inima-mi păstrează sentimente
aşa le iubesc cu disperarea
celibatarului care pofteşte la femeia apropiatului său

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura mea

uită să formuleze vreun cu
vânt în plete simt mai de
grabă
nu este pentru inimă

inima mea uită de maniere. inima mea uită să aştepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte să se zbată în pieptul meu, ca să fie lângă ea.
laura.
laura.
laura, laura, laura.
este ca o poezie.
da, e o poezie a inimii.
se revarsă
ca o cascadă
în
centrul
universului
meu.

laura, laura, laura.

îi repet din nou numele, iar şi iar, în mintea mea, eşti laura mea, viitoarea mea iubită. sunt convins că o să mă îndrăgostesc de ea.

acel păr castaniu mă pre
face praf
mă pre
fac ne
afectat de acei ochi albaştri
care, sper, într-o zi, vor zâmbi
pentru mine
numai pentru mine
îi spun cum mă cheamă

dumnezeu
a creat iubirea
pentru noi

o să-i zic:
laura.
zâmbeşte.
zâmbeşte din nou.
o să mă îndrăgostesc de tine, laura.
zâmbeşte.
zâmbesc.
mergem în aceeaşi direcţie.
laura, sunt un băiat rău.
laura.
o să te îndrăgosteşti de mine.
vei fi a mea.
eşti a mea.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să mă fac înţeleasă?

Cum să mă fac înţeleasă?
Când lumea nu vrea progres,
Mai ales progres moral,
Oare, sunt de neînţeles?

Vulturii îmi dau târcoale
Şi îmi vânează scopul des,
Parcă locul meu în lume
Are ceva nefiresc.

Cum, să mă fac înţeleasă?
Trâmbiţând înţelepciune,
Când un lucru merge bine...
Lumea vrea divertisment.

Ce limbă să îmi aleg?
Ca să-arăt celor din jur
Preţul sfântului bun simţ,
Miezul păcii pe pământ.

Inima în mine plânge,
Lumea trece rând pe rând,
De nimic nu-i îi mai pasă
Nu mai crede în cuvânt.

Cum să mă fac înţeleasă?
Oamenii cum să-i îndrum
Spre gândire sănătoasă,
Cu ce ode să-i încânt?
Ca să mă fac înţeleasă.

poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la clipă

Sunt zile când eu chem lumea toată
Idee sau râs şi cuvânt
Să schimb de nebun cu oricine...
.
Sunt timpuri cand eu chem lumea toată
Si-un timp - petrecându-l... cu tine
Păstrez numai clipa, rămâne doar clipa
Ce mie - în mine găsind-o -
Socot că am dreptul la ea.
Îmi revine!
.
O simt cum e vie, precară si iute,
Cum taie adânc in tipare.
Îmi vine s-o şlefui!
Şi aşa... strălucindă,
Să cadă în TIMP - ca-ntr-o mare.
.
Pentru mine-i destul răstimpul de-o clipă
Să cred, să cunosc şi să aflu
Ca iarăşi apoi plutind în "derivă",
Să pretind un plebeu simulacru...
.
În sâmbure-clipă sunt eu dintru eu,
Rotundă şi fără hotare
Din "sunete alfa" îmi fac panaceu,
Ce-i leac pe îngusta cărare.
.
De-aceea, aici, din TIMP, îmi permit
Să-mpart felii cât mai mari şi sonore.
.
Dar... clipa în care se tace-i comoară!
E-a mea!
Şi-i scrisă-ntre drepturi majore!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă îndrăgostesc!

În orice zi şi-n orice clipă,
Repede mă îndrăgostesc.
Dacă eu cad, ea mă ridică.
Cum aş putea să îmbătrânesc?

Că-i răsărit sau este apus,
Farmecul ei îmi este de ajuns.
Să rămân un suflet tânăr, mereu,
Să fiu aproape de Dumnezeu.

Ea mă face mereu să zâmbesc,
Cum să nu mă îndrăgostesc?
Iubirea ei este pentru mine,
Cum sunt florile pentru albine.

Dragostea ce zilnic o emană,
Îmi este a iubirii dulce hrană.
Frumuseţea ei strălucitoare,
Îmi este lumină în reflectoare.

Aş putea să mă opresc aici,
Dar continui să o descriu...
Bunătatea ei e o bandă cu lipici,
De care m - am lipit fără să ştiu.

O flacără imensă ce arde neîncetat,
Îmi este căldură pe timp de noapte.
O stea enormă pe cerul înstelat,
Mă veghează continuu îndeaproape.

O floare cu un miros foarte deosebit,
Ce îmi transmite multă energie.
Un copac mare dar nemaipomenit,
Îmi este sursă de hrană vie, pe vecie.

Un izvor care izvorăşte din munte,
Mă ţine puternic şi extrem de sănătos.
Apă limpede cu care mă spăl pe frunte,
De ridurile care nu -şi au niciun rost...

Sunt conştient că nu-i totul roz,
Şi lumea nu este atât de bună.
După orice demolare rămâne moloz.
Dragostea se construieşte împreună.

Am scris aceste strofe despre ea,
Ca toţi oamenii care citesc să ştie.
Că viaţa nu-i atât de rea şi grea,
Cum vor unii să fie. Viaţa e magie!

poezie de Ovidiu Kerekes (13 februarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

...Şi ce mă fac eu

liniştea îmi apasă umerii
precum genunchii pietrei pământul
cuibărit sub val
şi ce mă fac eu
sângele îmi curge sub formă de clopot
cerul printre lucruri devine
una cu pământul

doar durerea mă desparte de el

... şi ce mă fac eu

poezie de Teodor Dume (30 ianuarie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când sunt tăcut
îmi aud inima
cum bate pentru tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândesc, visez şi îmi fac speranţe

am fost în clipa care a trecut
acum sunt altul într-o altă clipă
şi rămân propus clipei viitoare fără pretenţii
nu înţeleg nimic din aceste mişcări liniare
pozez într-o imagine călătoare prin timp
şi mă chinui cu înţelesul a ce mi se întâmplă

gândesc, visez şi îmi fac speranţe mari
dar nu găsesc nici un sprijin
mă întorc la pragul peste care sar departe
cu toată forţa iubirii de care dispun
îmi aşez pe marginea drumului plopii fără soţ
dar nu sunt Eminescu
şi-mi caut cuvintele epocii mele naufragiate
în sufletul unui popor dezmoştenit
de valorile în care crede

necunoscut mesajul meu se pierde
încât mă lovesc de toţi impostorii
ce-mi fragmentează drumul cunoaşterii

cineva mi-a spus că totul e în zadar
dar eu mă ambiţionez să nu cred
şi lupt pentru a mă ridica deasupra de obstacole

aştept lumina să-mi cadă pe umeri
s-o strâng la piept cu dragostea acestui pământ
din care izvoarele ne duc prin veacuri

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut acum

prin visele mele rătăceşti
ai fost ridicată la rang
de nebunie şi te străduieşti
să mă omori din dragoste
cu dragostea mă striveşti
te prefaci într-o spumă de mare
pleci într-o părere cât să pui
jar în inimă şi sare pe rana
sufletului unde te-ai cuibărit
şi de unde a înmugurit iubirea
ai fost primăvară pentru mintea
sufletul şi trupul meu

te caut în noaptea de iubire
se schimbă anotimpul
simt rugina în suflet
eu te caut cu disperare

tălpile mele s-au înfipt în pat
aripile sunt agăţate de pervaz
îmi fac vânt să zbor şi
să te readuc în cuibul
lăsat în sufletul meu rănit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac comerţ cu ridicata...

Vrac vă vând la fiecare
Răsărituri şi apusuri.
Am în coş, din întâmplare,
Seminţenii de surâsuri.

Doar o noapte de iubire
Pot să vă vând la bucată.
De-asta nu pot da-n neştire,
Nevrând să fiu infierată.

Vreţi visări, visări voi vinde;
Fac comerţ cu ridicata...
Sper că fiscul nu m-o prinde
Să îmi ia, cu japca, plata.

Fiecăruia în parte
Companie pot a-i ţine.
Vorbele cum mi-s deşarte,
O să vând mult mai puţine.

Ponturi vând de-mbogăţire,
Iar la sac, vând praf de stele,
Abţibilduri de uimire
Şi în Spania, castele.

Vând, ca la obor sau piaţă,
Doruri ambalate-n plicuri.
Supradoze vând, de viaţă,
Vând speranţe şi nimicuri.

Bursa mea de fericire
Care e bine cotată,
Vinde câte-o amintire
Ce-ncepe cu-a fost odată.

O, vai mie, ce-ngâmfare!
Numai Domnu-are căderea
Şi fireasca-nsărcinare,
Să vă facă vouă vrerea.

Doar al meu vis de iubire
Nu-l vând, deşi-i ficţiune.
Lumii-ntregi îi dau de ştire:
Sper şi eu într-o minune!

poezie de Mihaela Banu (22 august 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
şi mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aş lua în braţe te-aş pupa
să mai schimbăm viruşii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist

sunt doamne iar
o iau de la-nceput
fac opere de arta din
femei pierdute pe vecie
de veacuri fac asta-n tristeţe
închizând între coapse totul
cu-nstrăinare vă zic
că am început să mă vând
prin librării la preţuri de nimic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de orb

Iubesc să te privesc acum,
Căci mâine poate orb voi fi,
Iar talpa ta mică pe drum,
Lânga a mea va sta şi nu voi ştii.

Cerul o să mi-l amintesc,
Precum şi marea totodată,
Albastru la tine-n ochi privesc,
Şi firea ta puţin cam agitată.

O să-mi amintesc de ploi,
De cum arată o stradă udă,
Şi de privirea ta ca un şiroi,
Cum mintea mereu îmi inundă.

Dacă m-ar ajuta norocul,
Să-mi amintesc tare aş vrea,
De buzele roşu ca focul,
Pe care le purta doar ea.

Sper să îmi aduc bine aminte,
De toată sticla de prin casă,
Să nu o sparg când stă cuminte,
Cioburi ce sufletul ştie să descoasă.

La stele sunt nevoit să mă gândesc,
Şi la cum arată atunci când mor,
Ca zâmbetul tău să îl amintesc,
Atunci când o să-mi fie dor.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

toamna îmi spune
o poveste romantică
în culori pastelate
cu frunze
purtate de vânt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor

Florile nu fac niciodată discriminare,
Deschizându-se pentru toată lumea la fel:
Atât pentru ochiul ce priveşte cu-ncântare,
Cât şi pentru sufletul care percepe altfel.

Cu miracol de mireasmă-nvăluitoare,
Seducţia deliberată fiindu-le unic ţel,
Florile nu fac niciodată discriminare,
Deschizându-se pentru toată lumea la fel;

Simfonie gingaşă dăruită de culoare,
Îngereşte, zămislită de-al naturii penel;
Înflorind pur şi simplu pentru fiecare,
Cu zâmbetul tandru şi parfumul fidel,
Florile nu fac niciodată discriminare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O romanţă

cu parfum pentru femei
foile aşezate cuminte la picioarele lor
delicate pentru mersul studiat
de nimfe care-ţi oferă mângâierea
scriu din nou poezia lirică
sentimentală azi de inspiraţie
erotică şi adâncă
ca o mare rechemată
în sufletul răscolit de şoapta ei
de buzele ei seducătoare
ochii ca două stele rătăcitoare
îmi ies în cale şi mă fac
să oftez arzând încetişor
scriu
scriu
o romanţă cu parfum
pentru femeia care m-a răpit
din rai şi m-a adus
cu picioarele pe pământul ei
să sufăr la comandă
să levitez în jurul fiinţei sale
strâns legat de farmece şi vrăji

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urc dragostea

de la inimă la cap o duc
ca un vânt nebun trece
prin faţa ochilor mei pot
să spun nedumerit privesc
ajunge la cap pe furiş

acum lucrează la gărgăuni
cum fac toate iubirile în miez
de noapte îmi vine să fug
la ea în braţe să mă arunc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea

ascunde chipul blond
frumuseţea
ei dis
preţuieşte mult aur
în părul ei luat de vânt
adusă pe lume pentru
propria mea desfătare
îmi fac o promisiune sadică
ar zice marchizul
sade din mine
s-o sărut sub clar de lună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind pot să fiu fericire, nu doar fericită! Cum să murdăresc cu egoism aşa o emoţie? Să-mi fac palmele căuş pentru frunze ruginii şi pentru bunătate. Ca nu cumva din greşeală să păşească un oarecare străin lacom şi să-mi strivească octombrie din suflet.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am donat

inima învelită-n poezii
am acceptat s-o fac
în schimbul vântului
şi
şi a ploii şi a valurilor
şi a sărutului şi a zâmbetului
şi a înserării şi a visului
îmi cânt un cântec la
la
la muzicuţă spunând povestea mea
de dragoste nebună
dulce somn pentru suflet
pe
pe
pe ochi se lasă ceaţa
duioasă ca o comoară
văd femeia cea mai frumoasă
nu mai simt nimic şi
şi
şi mă felicit că mi-am donat inima
ce-mi îndemna sufletul să nu se culce
până ce stelele nu devin mai palide

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!