Visul real

Ai paşii umezi şi săraţi de valuri,
Cu roşu în obraji şi ochi sticloşi...
Te ţin de mână, fără ritualuri...
Simt că îi fac pe zei un pic geloşi...

poezie de Sufleţel şi atât... (16 octombrie 2020)
Adăugat de Sufleţel şi atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de roşu, fără sonor

se lăsa o pâclă peste munţii mei
nu ţin minte să fi iubit atât de mult pădurea

zilnic primeam animale în casă
să stea la masă cu noi
tigri vulturi urşi oameni fără suflete
unii chiar mă îndrăgeau
mergeau cu mine pe acoperişul blocului
cântam din u2 ne luam de gât

săream cu ochii deschişi ne transformam
într-o altă viaţă în avioane de război
venea salvarea şi totul era atât de minunat
atât de roşu fără sonor
atunci înţelegeam de ce ne mai iubeam
eu şi cu vulturul eu şi cu tigrul eu şi cu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Dacă luna s-ar topi sub soare
Şi noapte n-ar mai fi pe-acest pământ...
Cu siguranţă aş găsi răcoare
Şi-un pic de întuneric... în mormânt...

poezie de Sufleţel şi atât... (19 octombrie 2020)
Adăugat de Sufleţel şi atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitări

paşii tăi nu vreau să-mi fie povară, trădării
nu vreau ca dunga buzelor tale, pe obraji
...
da, nu mă simt confortabil
nu oricine coboară în fântâna fără apă ca să ardă
de sete
rujul roşu, de sânge, nu vrea să plângă cu lacrimi
este interzis
Gogol în Suflete Moarte s-a proscris
sufletul nu vrea să-mi fie cădelniţă
nu-s biserică pentru suflete moarte
era prietenul meu şi ai avut nesimiţirea
să nu mai fi femeie

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă sincer...

Cerul e albastru că aşa e şi luna...
Adevărul există... trăiască minciuna!
Priveste-mă-n ochi şi raspunde-mi pe dos:
Ai putea să mă-njuri... politicos?

poezie de Sufleţel şi atât...
Adăugat de Sufleţel şi atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!

În înălţimi sunt păsări cu ochi atât de viu

În înălţimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Şi ies, la ceasul nopţii, din cuibul lor, târziu.

Şi sunt şi fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipeşte, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!

Căci nu-s atât de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu ştiu
Prin colţuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.

De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi şi umezi, la Ea să mă tot uit,
Deşi c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măicuţa mea cea bună

Pe măicuţa mea cea bună,
ca să meargă încetişor,
În oraş o ţin de mână,
drumul să-i pară uşor.

Merge dar răsuflă greu.
Eu o ţin mai strâns de mână.
Şi, mulţumesc lui Dumnezeu
că-l parcurgem împreună.

Ştiu. Fapta mea e infimă,
dar e semn că o iubesc.
Tot ce fac, fac din inimă
şi cu asta mă mândresc.

poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un heruvim

Poemă pe valuri,
Sânge cu ritm,
Ce algoritm,
Ce idealuri!

Dansuri şi valuri,
Ce bioritm,
Suav logaritm...
Ce ritualuri!

Pierde-te, Simm,
Scrie cu sânge,
Până găsim

Versul ce plânge,
Şi-un heruvim –
Poetul pursânge!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa căprioarei

Căprioară cu ochi umezi şi priviri de catifea,
ce culoare-o avea soarta ce se-aşterne-n calea mea?
Poţi să pui astă-ntrebare, cu-a ta fragedă simţire,
Cerului senin, când noaptea curge în noi amorţire?

Spune-i să îmi ierte timpul petrecut în chip anost,
când credeam că viaţa-nseamnă a trăi fără vreun rost
şi-mpărţită-ntre tristeţe, şi necaz, şi disperare,
mă îndepărtam întruna de a inimii chemare.

Se năştea ispititoare bucuria de-a muri,
promiţând că scap de toate şi sufletu-o huzuri.
Mă îndreptam resemnată spre-a ei linişte-obosită,
sperând că-mi va da uitare pentr-o viaţă chinuită.

Dar acum m-am răzgândit şi trăiesc cu dor de mine
şi-am să fac din astăzi cânt, fără lacrimi şi suspine!
Îi voi mulţumi Luminii că îmi dăruieşte zorii
şi, hoinărind printre stele, voi putea să mângâi norii.

Căprioară cu ochi umezi şi priviri de catifea,
Cerul mi-a trimis răspunsul cu... toată IUBIREA Sa!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melpomene era o fată solidă, cu sânii mari şi cu gleznele şi antebraţele groase, cu roşu în obraji şi ochii cristalini. Părea oarecum incompletă fără crosa ei de hochei.

Trevanian în Shibumi
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mulţi...

Atâţia zei ce ne-amăgesc,
Religii care ne-nvrăjbesc,
Atât de multe catedrale,
În timp ce nu avem spitale,

Atâţi prelaţi ce-n lux trăiesc,
În timp ce-atâţia flămânzesc,
Atâţi ce n-au pe Crist model,
Ce nu a strâns averi de fel,

Atâţia clerici ce-s trufaşi
Şi papi ce fost-au ucigaşi,
Atâţi episcopi ce-s corupţi
Şi slujbe ţin, neîntrerupţi,

Atâţia popi ce preacurvesc
Şi pedofili ce ne-ngrozesc,
Că bietul om e bulversat
Şi nu mai crede-n zei vreodat'.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că există zei deducem, între altele, şi din faptul că în toţi este o părere înnăscută privitoare la zei; şi nu se află vreun neam atât de în afara legilor şi a civilizaţiei, care să nu creadă în zei.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, ierarhii creştinismului au transformat multe ritualuri şi sărbători păgâne în ritualuri şi sărbători creştine. Închinarea la moaşte, adorarea şi sărutarea moaştelor este unul dintre aceste ritualuri şi este pură idolatrie, condamnată în Cele 10 porunci (porunca întâi şi a 2-a).

aforism de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic, pic

Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic...
Afară curg în vale lacrimi
Ce vin cu veşti nu tocmai bune,
Despre-un copil înjunghiat de patimi,
Patimi aduse de minţile nebune.

Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic
E-n suferinţă şi sufletul lui moare
E vina noastră zic, a tuturor
E-nvins, slăbit, el cade din picioare,
Dar nici acum nu vrea să vadă mila lor.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ţin de cuvinte

Când fac promisiuni şi jurăminte,
Mă ţin întotdeauna de cuvinte;
Iar după ce le fac, e lucru sfânt
Că nu mă ţin vreodată de cuvânt.

epigramă de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic, pic!

Pic, pic! Uite-o picătură mică!
Pic, pic! Picătura, uite-o, pică!
Pic, pic! Ploaia repede a venit,
Pic, pic! Primăvara a sosit.

Pic, pic! Picătura-i pe tavan,
Pic, pic! Alta cade în cazan;
Pic, pic! Ploaia pică tot mereu,
Pic, pic! Ce m-aş mai juca şi eu!

Pic, pic! Copiii s-au supărat
Pic, pic! Şi în casă au intrat.
Pic, pic! Afară ei nu mai iasă,
Pic, pic! Acuma ei stau în casă.

Pic, pic! De ce staţi, măi, supăraţi?
Pic, pic! Veniţi jos să vă jucaţi!
Pic, pic! În casă voi staţi frumos,
Pic, pic! Dar mai bine veniţi jos!

Pic, pic! Vântul norii a gonit,
Pic, pic! Soarele iar s-a ivit.
Pic, pic! Aerul s-a încălzit,
Pic, pic! Picătura s-a topit!

Pic, pic! Picătura nu-i pe tavan,
Pic, pic! Nu mai cade în cazan!
Pic, pic! Ploaia nu pică mereu,
Pic, pic! Acum m-oi juca şi eu!

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minima cerere

Dumnezeule,
dă-mi ocazia să fac ceva
măcar cu o mână
Am două mâini.
Una o pot da celui lipsit,
ştiind că doar mâna aceea
mă va încadra cu adevărat
în îmbrăţişarea dragostei

Doamne, dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un picior.
Am două picioare.
Unul îl pot da unui invalid
ştiind că doar piciorul acela
mă va întâmpina cu adevărat...

Doamne,
dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un ochi
Am doi ochi.
Pot da unul nevăzătorului
ştiind că doar ochiul acela
mă va încadra cu adevărat
în lumina iubirii...

Doamne, dacă tot ce ţi-am cerut
e prea mult
fă-mă puf de păpădie.
Astfel aş putea zbura fără aripi,
fără complemente,
fără speranţe,
fără vânt,
fără cuvinte,
fără legământ...

poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâia întâlnire...

... atunci, te-am luat de mână şi a început să-mi tremure voce,
să-mi simt urechile calde şi inima tare să-mi bată, atroce
şi-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer şi faţa îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mişcare
ca un zvâcnet şi mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă mă doare,
până şi cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, aşa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre şi toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgenţă, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârşit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum să pot, peste timp să ţin nealterat atât rău, să-mi provoc neîncetat suferinţă...
ca şi în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorinţă?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Valsul frunzelor toamnei grăbite în toi,
Valuri de gânduri roiesc în şerpelnic şuvoi,
Apele tulbură râu zbuciumat, curgător,
Cuibul de inimi leagăn' speranţe în zbor.

Scutură norii ecouri, pe nou tresărind,
Dezleagă potecile treceri, prin paşii grăbind,
Urlă sirene prin vene de golf fulgerând,
Seara coboară în valuri, pe unde uşor şopotind.

Fiorii – jăratec pe mal născător, cucerit,
Iau în stăpânire cuvânt-vagabondul cel nerostit,
Cată obscurul ferestre de cer într-un ochi salvator,
Cântă în versuri o rază, prinsă în mreje de dor.

Fixată de greci e scorbura de iz explorator,
Trec umbre, se aşează pe margine de visători,
Fulgeră timpul, idee cuprinsă-n crâmpei de amor,
Freamătă lutul chipuri de zei preanăscători!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zei din zei

Zei din zei din zei
Suntem cu toţii!
Dar nu ne mai recunosc ei
Şi pedepsim ca ei, idioţii
Crezând că vom fi ca ei
Nişte pui,.. turbaţi de zei!
În haită după Prometei...
Rămânând să ne hrănim,
Cu umbrele lor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţii în mână o mână străină

Eu ţin în mână o mână străină,
E caldă sau rece eu nu pot s-o simt.
Gândul meu e la tine – fiinţă haină,
La dragostea noastră pierdută în vânt.

Tu ţii în mână o mână străină,
Te faci că ţi-e cald – eu ştiu că îngheţi.
Mă faci să fiu fiinţă haină,
Uitarea s-o scriu pe-ai inimi pereţi.

Ţinem în mâini – mâini străine,
De ieri sunt străină să ştii,
Şi mâna-mi străină îţi este de mâine.
Străină fiind, nu aştept să mai vii..

poezie de Guţu Anna Igorevna din Supradoză de gânduri (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!