Mânioasa
Am să merg mai înspre seară
Prin dumbrăvi, ca mai demult,
În privighetori să-mi pară
Glasul Linei că-l ascult.
Mai știu eu ce-aș vrea s-ascult!
Că-n zori Lina sta-n portiță,
Sălta-n vânt a ei altiță,
Vântul îi sălta-n cosiță
Și-i făcea floare-n obraz:
Eu mergeam la plug în laz,
Și, când trec, Lina s-ascunde,
Parcă nici nu m-a văzut.
Îi vorbesc, și nu-mi răspunde,
Nu-mi răspunde!
Și-o întreb, și nu-mi răspunde!
Și mă mir - ce i-am făcut!
Vreau de-aici să rump o floare!
Ochii unui înger scump
Au albastrul de cicoare,
Și cicoare vreu să rump -
Mai știu eu ce-aș vrea să rump!
Că-n amiazi venind pe vale,
Întâlnii pe Lina-n cale:
Fragi i-am dat, ea mi-a zis: - "Na-le!
Þi-am cerut eu ție fragi?"
Ochii ei frumoși și dragi
Priveau tot spre poala rochii,
S-a pus Lina pe tăcut,
Și vedeam că-i umblă ochii,
Umblă ochii
Ca la șerpi, îi umblă ochii,
Și mă mir ce i-am făcut!
Să-mi pun capul pentr-o Lină,
Să mă fac un om pribag!
Ieși din neguri, lună plină,
Să mă vezi la Lina-n prag -
Mai știu eu ce-aștept în prag!
Alte dăți suna zăvorul;
Lina pe furiș, ca dorul,
Pășea-n degete pridvorul
Și la mine-n prag venea
Mamă-sa cât ce-adormea.
Azi ard hainele pe mine,
Mi-e greu capul ca de lut,
Stau în prag - și ea nu vine,
Nu mai vine!
E târziu și nu mai vine...
Și mă mir - ce i-am făcut!?
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vestimentație
- poezii despre îngeri
- poezii despre șerpi
- poezii despre văi
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre seară
Citate similare
Pe prag
Torceam pe prag în răsărit de lună.
Și visul meu spre tine s-avânta.
În suflet, tainic dragostea cânta,
Ca lira când ușor lovești o strună.
Simțeam în visul meu o nouă viață
Dar mâna alb-a mamei m-a atins.
Și mângâierea ei mi s-a prelins,
Ca strop de mir curat și sfânt pe față.
Când mi-a vorbit, i-am cunoscut durerea.
Cu glasul greu de griji mi-a spus așa:
"Te-am plămădit în trup, copila mea,
Precum albina plămădește mierea.
Când sângele curat ce-ți curge-n vine
L-am colorat cu tainice iubiri
Ți-am așternut în leagăn trandafiri,
Crescuți în nopți de umbre și lumini.
În veghea mea de chin îngreunată,
Te-am mângâiat cu-a genelor mișcări
Și te-am scăldat în calde revărsări
De dragoste adâncă și curată.
Eu bine știu că-așa a fost să fie.
Eu simt că astăzi nu mai ești a mea,
Sunt ca un stânjenel bătut de nea,
Pe care nici o rază nu-l învie.
Uitasem fusul. Luna răsărise
Și se suise albă peste zări,
În mine-acum treceau străfulgerări,
Dar ochii mei se înecau în vise.
Eu capul l-am ascuns la mama-n poală
Și mâna albă-a mamei m-a atins,
Ca strop de mir curat mi s-a prelins
Pe față mângâierea ei domoală.
Și nu mai știu. Căzuse-n noapte rouă
Și vântul lin din pom o scutura?...
În visul meu de-azi noapte se făcea
C-am început să plângem amândouă.
poezie clasică de Zorica Lațcu
Adăugat de gabriela alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre curățenie, poezii despre apicultură, poezii despre început sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ghiocelul
A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit că mă iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înțeles îndată
Că el era tot... singurel.
poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre urechi
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
De Moș Nicolae
Bocancii mi i-am lustruit
Și-n prag i-am pus ca fiecare,
Dar am văzut când m-am trezit,
Că noaptea au făcut picioare.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre încălțăminte, epigrame despre picioare, epigrame despre noapte sau epigrame despre Nicolae
Șerpii
Copil fiind, de șerpi eu m-am temut
Și de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creștet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toți i-am cunoscut.
Cu ei, eu am crescut și m-am jucat
La sân i-am pus și i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândețe și prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.
Încolăciți pe mine i-am ținut
I-am respectat și sângele le-am dat
Și haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în așternut!
Și-a venit vremea să îmi fie de-ajutor,
Atunci și-au arătat limbile-n furcă
Și colții cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...
Și n-am murit... nici bine nu mi-a fost...
Și-am delirat tot digerând veninul,
Când de cucută plin mi-a fost tot vinul
Dar chiar și asta a avut un rost...
Să crezi în om... în șarpe... e totuna
Dezamăgirea e atât de mare
Pe cât e amăgirea, lungă, tare...
Lume cretină, nu mai face pe nebuna!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre sânge, poezii despre miere, poezii despre lactate, poezii despre jocuri, poezii despre frică sau poezii despre creștere
Măicuței cu ochii de cicoare (sonet)
MĂICUȚEI CU OCHII DE CICOARE
(sonet manei iubitoare)
Măicuța mea cu ochii de cicoare,
Plecată să îmi zidești casă în Rai,
Te rog, prin vise, o veste să îmi dai,
Să știu că mă aștepți la o zi mare!
Aș vrea să-mi spui cum e pe-al cerului plai,
Ce griji te frământă și ce te doare?
Te aștept mereu, că-n suflet mă doare
De când în lumea celor drepți plecat-ai!
Mi-au albit tâmplele de așteptare,
Să-ți mai văd chipul blajin și să-ți sărut
Mâinile de măicuță iubitoare!
Nicicând n-am uitat cât de greu m-ai crescut
Și spune-mi că vii, să-ți cad la picioare,
Chiar pentru o clipă, ce-o aștept demult!
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre picioare sau poezii despre mâini
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre conștiință sau poezii despre albastru
Nostalgie
Pe-atunci, acelei fete dragi
Doar ochii îi vedeam - ca mura
Și buzele - ca două fragi...
(Târziu i-am cunoscut și... gura!)
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ochi sau epigrame despre gură
Amalgam
vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs
în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți
mama e mai ușoară cu câteva pietre
când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
că mă năștea din nou
pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții
se chinuia să râdă
un domn și el incomplet i-a spus că e frumoasă
cum să nu fie frumoasă mama mea?
înainte să plec
am strâns-o de-un deget
vei fi bine, căprioaro, i-am zis, ai să vezi!
Zâna a râs puțin
pe coridor
mi se părea că plutesc
și-mi spuneam în gând
Doamne, cât îți mulțumesc pentru zâmbetul ei!
în fața următorului salon de reanimare
am dat cu ochii de tanti Todosica
vindea demult cele mai bune prăjituri
la cofetăria din colț
plângea și-și zgâria obrazul drept
soțul ei nu rezistase
un preot se bâlbâia
rudele scrâșneau din dinți
de ce nu l-ai împărtășit?
cum e sufletul, părinte?
sufletul lui? dar al tău?
restul cuvintelor nu le-am mai auzit
nu mai pluteam
se lipise parcă tot plumbul pământului de picioarele mele
m-am chinuit să urc de la 3 la 8
la pediatrie mă aștepta o tânără
n-o cunosc
știu doar că se numește Claudia
și că e prietena din facultate a prietenei surorii mele
fetița ei de abia o lună e bolnavă
nu are cine veni la ele
a ieșit pe hol
i-am dat sacoșa cu mâncare și fructe
printre uși, peste mâna asistentei,
Claudia mi-a dat o iconiță cu Maica Domnului de la Mănăstirea Cămârzani
mi-au dat lacrimile
sufletul omului este atât de imprevizibil
o străină m-a făcut să plutesc din nou
nici nu știu când am ajuns în fața spitalului
știu doar
că m-a sunat fiica să mă întrebe când ajung acasă
și că am ridicat ochii spre cer
vorbind cu Dumnezeu
nu-i așa că mama vine acasă?...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre medicină, poezii despre lumină, poezii despre zâmbet sau poezii despre tinerețe
Amalgam
vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs
în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți
mama e mai ușoară cu câteva pietre
când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
că mă năștea din nou
pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții
se chinuia să râdă
un domn și el incomplet i-a spus că e frumoasă
cum să nu fie frumoasă mama mea?
înainte să plec
am strâns-o de-un deget
vei fi bine, căprioaro, i-am zis, ai să vezi!
Zâna a râs puțin
pe coridor
mi se părea că plutesc
și-mi spuneam în gând
Doamne, cât îți mulțumesc pentru zâmbetul ei!
în fața următorului salon de reanimare
am dat cu ochii de tanti Todosica
vindea demult cele mai bune prăjituri
la cofetăria din colț
plângea și-și zgâria obrazul drept
soțul ei nu rezistase
un preot se bâlbâia
rudele scrâșneau din dinți
de ce nu l-ai împărtășit?
cum e sufletul, părinte?
sufletul lui? dar al tău?
restul cuvintelor nu le-am mai auzit
nu mai pluteam
se lipise parcă tot plumbul pământului de picioarele mele
m-am chinuit să urc de la 3 la 8
la pediatrie mă aștepta o tânără
n-o cunosc
știu doar că se numește Claudia
și că e prietena din facultate a prietenei surorii mele
fetița ei de abia o lună e bolnavă
nu are cine veni la ele
a ieșit pe hol
i-am dat sacoșa cu mâncare și fructe
printre uși, peste mâna asistentei,
Claudia mi-a dat o iconiță cu Maica Domnului de la Mănăstirea Cămârzani
mi-au dat lacrimile
sufletul omului este atât de imprevizibil
o străină m-a făcut să plutesc din nou
nici nu știu când am ajuns în fața spitalului
știu doar
că m-a sunat fiica să mă întrebe când ajung acasă
și că am ridicat ochii spre cer
vorbind cu Dumnezeu
nu-i așa că mama vine acasă?...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vreau să știu
Eu vreau să știu de ce, Isuse,
Eu vreau să știu de ce mă doare
Și vreau să știu la cine-s duse
Atâtea lacrimi și splendoare.
Eu vreau să știu de ce sunt sfinții
Îngenuncheați în catedrale
Și până unde ochii minții
Se vor împovăra de jale.
De ce Acela care cântă
Și care vine și adună
În prag de moarte și de nuntă
Se-ascunde dincolo de lună.
Te rog să-mi spui aceste toate
Neînțelesuri, sau mai bine
De-n lumea asta nu se poate
Să vii și să mă duci la Tine...
Mă ține Tu în zborul lung
Când vreau la Tine să ajung
Să nu mai cad, să nu mai mor
Să nu mă mistuiesc în zbor.
Și miilor de pui de cuci
Lumini de stele să le-aduci
La toți, Isuse, să ne dai
Putere să zburăm spre rai...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre stele, poezii despre sfinți sau poezii despre nuntă
Vecina
Mă cerți mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, ochii tăi, vecină, -
Că ți-am făcut potecă prin grădină...
Adeseori tu lași la geamuri storul,
Și ușa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!
Și tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l țin ispita și păcatul.
De dorul tău, de dragul suferinței,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minții, -
Tu vrei să-mi las și frații, și părinții?
Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispășesc viața mea întreagă
Păcatul greu că mi-ești atât de dragă?
Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ți mai știu de nume, -
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.
Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ține ușa zăvorâtă!
Că tu ți-nconjuri viața cu zăvoare
Și clipele de-acum le lași să zboare,
Când duclea tinerețe-i trecătoare...
De ce nu vrei să lași în prag veșmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar ști nici vântul, nici pământul!
Când umbra nopții cade peste vale,
Tu să m-aștepți în pragul casei tale,
C-un văl ușor pe umerele goale.
Să vin, când luna nopților măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, -
Se uită lung și tainic prin ferestre...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre vinovăție sau poezii despre umor
Minunată și frumoasă
Minunată și frumoasă dimineață de Florii,
tu ne-ai răsărit întâii mărțișori de bucurii!
Când atunci treceai, Iisuse, albul inimilor prag,
curăția și lumina Te întâmpinau cu drag.
Și în ochii care limpezi străluceau, puteai să știi
cât de fericiți, Iisuse, suntem toți, văzând că vii.
Astăzi, plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar,
parcă numai vânzătorii Te așteaptă să vii iar.
Ți se-aștern, Iisuse-n cale chiar și astăzi mărțișori,
dar privirea Ta acuma nu e cea de alte ori.
Cât de bine vezi că astăzi cei ce-Ți cântă nu Te știu,
că n-au ochii strălucire și că-n inimi e pustiu...
Că nu-i milă, nici căință, nici dorința lor măcar,
că iubirea se-ntâlnește tot mai rece și mai rar.
Că-s în suflete păcate și-s în inimi răutăți,
de aceea bucuria nu-i acum ca alte dăți.
Că-n păcate se scufundă omenirea mai afund,
stricăciunea și desfrâul nici măcar nu-și mai ascund.
Și de-aceea, o, Iisuse, când la noi cobori Tu az',
parcă fața Ta e tristă, parc-ai lacrimi pe obraz.
poezie celebră de Traian Dorz din Cântările Dintâi
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre bucurie, poezii despre răutate, poezii despre prezent sau poezii despre muzică
Aniversare
mai trec un prag de viață cu prieteni dragi
mă îmbăt cu iluzii, cu speranțe, cu vise
ce dulce-i fericirea ca un câmp de fragi
și lumea mă primește cu porțile deschise.
mai trec un prag de viață cu mare interes
toți anii mei sunt prinși într-un șirag
nu am nici o mâhnire nu am nici un stres
că bătrânețea stă cu mine în prag.
m-am înconjurat de gânduri în lumină
timpul îmi este aliat de nădejde
bucuriile zilei nu se mai termină
și mult mă copleșește euforia verde.
un azur romantic dăinuie-n albumină
îngerii iubirii vreau să mă dezmierde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre stres sau poezii despre romantism
Ochii tăi
Mă mir de unde-atât albastru-n ochii tăi!?
De unde atâta limpezime,
atâta lumină și soare,
când te știu ca pe un căutător de
anotimpuri noi,
pe care nu le-a trecut nici măcar o pasăre,
nici un înger și nici o femeie,
pentru că atunci, eu nu mai eram singur azi
și aș fi învățat să măsor timpul cu inima,
fericirea cu pasul, bucuria cu glasul,
pe care nu mi l-am auzit niciodată!
Ah, cum se mai leagănă cerul
în ochii tăi, așa...
... ca pe un câmp bătut cu albăstrele!
Închide-i iubito
și tot albastrul văzduhului se va face scrum!
Ca să mai existăm,
Magul va trebui să reclădească lumea!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trecut sau poezii despre păsări
Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
mult prea dulceag
tremur într-un ritm agonic
aș face orice ca să-mi pot curăța
oasele de frică
aș întoarce lumea înspre marginile cerului
și soarele către chipul mamei
locuit în mine
deși știu că nu-i decât o cruce
de lemn putrezit
pe care o port ca Iisus coroana de spini
de la o vreme mă pipăi și
mă întreb mirat
sunt eu sau nu mai sunt eu
cel care am fost
închid ochii și sub mângâierile
imaginare o strig pe mama
o întreb
de ce s-a dus fără o vorbă
de rămas bun
știu că dincolo de tăcerea ei și
de ceea ce a fost
e multă suferință și iubire
nimic nu e întâmplător
zic
cu ochii ațintiți la lumina
de la capătul nopții
mă răstesc la Dumnezeu
spune-mi Doamne
eu
eu când o voi putea urma?
am obosit să mai cred în tine
Doamne!
sufletul nu mi l-ai citit de mult
mă simt ca un tren oprit
într-o haltă fără călători
cineva trece tăcut și mă privește
din mers
știu că nu poți fi tu
Doamne
și mai știu că
nu îmi vei răspunde
nu-mi rămâne decât să aștept
sau să fac ceva ce știu cel mai bine
până una-alta
o să cobor în mine și
câte puțin în fiecare zi
voi roti soarele după umbra mamei
și în cele din urmă o voi ruga
să-mi lase un semn la orele 12 fix
ca să am puterea să privesc pe fereastra
altui cer
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre trenuri
* * * (Dedicată muzei inspiratoare Dudu Kalinderu)
Ochii tăi vioi de drac capul sec și prost mi-l fac;
când nu-i văd, le-aș spune multe, când îi văd mă uit și tac.
I-am văzut privind spre mine, m-am făcut roș ca un rac
când am privit spre altul, am fost trist și-am fost posac.
Sunt bogat, știu carte multă, dar, cu banii, ce-o să fac?
Fără ochii tăi, măi Dudu, sunt și prost, sunt și sărac!
madrigal de Tudor Mușatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tristețe, epigrame despre sărăcie, epigrame despre raci, epigrame despre prostie, epigrame despre draci, epigrame despre cărți, epigrame despre bogăție sau epigrame despre bani
Cupa de bun rămas
Toți banii pe care i-am avut
I-am cheltuit în bună companie.
Și tot răul pe care l-am făcut,
Vai, nu l-am făcut altora, ci mie.
Din tot ce-am întreprins să fiu mai înțelept
Nu-mi mai aduc nimic aminte,
Așa că umpleți-mi cupa de bun rămas,
Noapte bună și veselia să v-alinte.
Oh, toți camarazii pe care i-am avut,
Regretă plecarea mea nespus
Și toate iubitele pe care le-am avut
Ar vrea să mai rămân măcar o zi în plus,
Dar cum zarurile sorții au ales pe mine,
Să mă scoată din rândurile voastre,
Vă urez noapte bună și multă veselie
Din drumul meu spre înălțimi albastre.
poezie de Alexander Boswell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre zaruri, poezii despre urări sau poezii despre bani
Cui i-am zis că mi-e drag ca ochii din cap, mi-a scos ochii.
proverbe armenești
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre ochi
Cupa de bun rămas
Toți banii pe care i-am avut
I-am cheltuit în bună companie.
Și tot răul pe care l-am făcut,
Vai, nu l-am făcut altora, ci mie.
Din tot ce-am întreprins să fiu mai înțelept
Nu-mi mai aduc nimic aminte,
Așa că umpleți-mi cupa de bun rămas,
Noapte bună și veselia să v-alinte.
Oh, toți camarazii pe care i-am avut,
Regretă plecarea mea nespus
Și toate iubitele pe care le-am avut
Ar vrea să mai rămân măcar o zi în plus,
Dar cum zarurile sorții au ales pe mine,
Să mă scoată din rândurile voastre,
Vă urez noapte bună și multă veselie
Din drumul meu spre înălțimi albastre.
poezie de Alexander Boswell,1706-1782 din Cântec tradițional irlandezo-scoțian, atribuit lui Alexander Boswell, 1706-1782
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger a intrat cândva în mine
Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene și în trup,
Am simțit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.
S-a murdărit de viață și nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.
Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cerești,
Eu i-am cântat cu doruri pământești,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.
El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalță peste cruci de mir cetatea.
Un înger a intrat cândva în mine,
N-a mai ieșit, îi este cald și bine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă