Muntele fericirilor
Ce bucurie a fost
pe bunicul meu,
când preotul satului,
întrebat de el,
cum poate ajunge
pe Muntele celor nouă
Fericiri,
a arătat
spre copilul care eram,
spunându-i
că va reuși doar
cu aripile mele.
Atunci,
aflând că pot zbura,
i-am întrerupt bucuros,
strigând
că vreau să-l duc
pe bunicul
acolo.
Dar, nu știu cum,
prins în hora
Timpului,
am uitat de aripi.
Într-o zi,
când am găsit
bastonul bunicului,
de care aveam nevoie
la mers,
am deschis
Cartea Cărților,
să găsesc drumul
spre cele nouă Fericiri.
Și tocmai atunci
a intrat,
în camera mea,
un înger
care mi-a zis
"Bunicule"!
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fericire
- poezii despre cărți
- poezii despre bucurie
- poezii despre aripi
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sat
Citate similare
Vreau aripi...
Vreau aripi pentr-un zbor ceresc,
Dar nu din cin călugăresc,
Vreau aripi, cu un gând șerpesc:
Un fruct oprit să mai găsesc!
Îmi cere trupul tineresc
O altă Evă să doresc;
Și-o nouă toamnă de privesc,
Visez doar frunze ce pălesc!
În frunze care cad, doresc,
Destinul meu să-l împlinesc:
Un nesătul de verb crăiesc,
Din care mari dorințe cresc!
Mă-nalț dar iar mă prăbușesc,
Cu bietu-mi suflet pământesc,
Când Rai și Iad se împletesc,
În ce-am iubit și ce iubesc...
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- poezii despre visare
- poezii despre verb
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Bunicul
Avea bunicul o pălărie frumoasă
mi-a dăruit și mie una la fel
mergea la muncă în gradină ori pe câmp
își așeza pălăria jos să nu o murdăreasca
eram mereu împreună, îl imitam
îi plăcea să mă îmbrace la fel cu el
fapt care s-a și întâmplat
copil cum eram, nu știam că-i bolnav
și într-o zi a murit
nici asta nu am priceput dintr-o dată
așa că îmi tot așezam pălăria pe cap
și întrebam unde-i bunicul?
De atunci am rămas doar cu pălăria
în ea se ascunde bunicul
astăzi ca să fim împreună
nu numai în amintire,
o port la muncă în gradină
o așez jos lângă flori
și sap.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre muncă, poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre copilărie, poezii despre cadouri, poezii despre boală sau poezii despre amintiri
Întâlnirea cu iubirea
M-am întâlnit c-un înger care se rătăcise prin ceață,
Și-am vrut să-l iau de mână și să-l conduc în viață.
Mi-a spus că este îngerul păzitor
Al unui bărbat care moare de dor,
Pe care îl duce-n ispită
Femeia iubită.
M-a întrebat dacă există așa ceva în realitate
Și dacă să-l găsească vreodată se mai poate.
Acea ființă, i-am răspuns, există și are
Două picioare,
Care,
Dacă ar fi libere, cum se cuvine,
Acum ar alerga spre mine.
Este stăpâna ochilor cărora, după cum îi este firea,
Le impune ca la doi robi să-mi ocolească privirea.
Mai este sluga libertății sale,
Pe care, de fapt, nu o are.
Mai ales, e o mamă frumoasă,
Ai cărei pași țin drumul drept spre casă;
Visând la ea, m-am rătăcit. nu știu de unde vin, unde mă duc...
Am destul timp la ea să te conduc!
În drum spre ea, ceața s-a risipit,
Îngerul însoțit s-a oprit,
M-a privit,
Mi-a șoptit:
Te-am găsit!
Nu l-am recunoscut
Și-a dispărut...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre libertate, poezii despre viață, poezii despre sclavie, poezii despre realitate, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Contraste
M-am aplecat peste balustrada timpului,
căutam rămășițele din viața mea,
îmi scăpaseră din mână,
atunci când am vrut să-l salut pe Mâine
și se împrăștiaseră printre gândurile mele netunse,
cât de greu o să-mi fie să le găsesc
în hățișul din creierul meu,
în livada unde am lăsat literele libere,
să pască, înainte de a le transforma
în fluturi de iubire.
Poate încolțesc și or să crească mari,
astfel încât zilnic să pot călca
în picioare trecutul,
să pășesc doar pe cateva vise,
din alea mai neprietenoase,
bătute cu piroaie de vânt,
așa, într-o cărare ce duce spre tine.
M-am aplecat să ascund temerile
ce au încolțit în mine,
nu voiam să le vezi,
să mă simți că am trecut,
ar fi fost ca atunci când nu
mi-aș mai aparține
și încă nu vreau să mă pierd,
nu vreau să mă pierd de tot,
nu vreau...
Rămân aplecat peste balustrada timpului,
poate reușesc să culeg
câteva rămășițe din viața ta,
aș mai acoperi din golurile din mine,
aș putea pășii pe trecutul altcuiva,
lăsând piroaiele mele de vânt
să înțelenească,
să acopere cu verde cărarea
pe care voi călca în călătoria
spre sufletul tău.
poezie de Mihail Coandă (7 octombrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre verde sau poezii despre suflet
Eu nu pot să uit și nu pot să iert
Oripilat de tot ce s-a întâmplat,
Scormonesc cu îndârjire
În munții de cenușă
Poate găsi-voi un ochi încă viu,
Un creier încă meditând,
o inimă încă bătând.
Caut cu disperare ultimele silabe rostite de bunicul
înainte ca flăcările să-l fi mistuit
Scormonesc cu degetele sângerânde, căutând
Un semn de viață din multele care au trecut pe aici.
Răscolesc firele de cenușă
În speranța de a găsi o amintire
care să mă relege de cei iubiți
Inutil!
Totul e cenușă, mormane de pulbere
Rău-mirositoare. Moartă
Ca morții arși fără vină.
Renunț să mai caut dovezi
Ele se află în viscerele mele, săpate în inima
Și-n sufletul meu, martore ale celor știute
de atunci, de când eu însumi eram la un pas de moarte.
Mulți au uitat genocidul.
Li se pare o fantasmă, un coșmar infernal
Și nu vor să-l retrăiască iar și iar
Eu încă viețuiesc acolo,
Dumnezeu știe cum
Văd cu ochii minții fața lividă
A fratelui meu inert.
Eu nu pot să uit și nu pot să iert.
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre vinovăție, poezii despre nevinovăție sau poezii despre munți
Am aripi
Îmi cresc aripi către o nouă viață,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
așa cum le-am avut și ieri
și le mai am și mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
și vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor ști
Îmi cresc aripi,
către o țintă bine definită
și chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi și sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre victorie
Regret...
Azi am vorbit cu Dumnezeu,
Cum am putut, în felul meu,
L-am întrebat de viața mea,
De ce acum, de ce așa!
De ce mi-a dat acest destin
Cu lacrimi grele de pelin
De ce mi-a dat o cruce grea
Cu numele strivit pe ea.
Și nu mi-a spus când am venit
Că o să am de suferit,
Că viața mea e-o poezie
Precum a Pandorei cutie.
Un vers ce nu se mai termină
În drumul său către lumină,
Un vers hoinar într-o poveste
Care mereu călătorește.
El mi-a răspuns în felul Său,
L-am auzit în gândul meu,
Și Mi-a șoptit de viața mea,
Punând pe cer încă o stea.
Am înțeles atunci că-n viață,
Nu-s toate bune de povață,
Dar trebuie să le-încercăm,
Si-apoi din ele să-nvățăm.
Ne alergăm printre cuvinte,
Și nu vrem să luăm aminte,
Că viața trebuie trăită,
Și nici o clipă irosită.
Căci vom ajunge printre stele,
Fără să poți privi spre ele,
Și-adânc apoi vom regreta.
Căci n-am trăit când trebuia.
Deci ține-ti minte dragii mei,
Căci anii cât or fi de grei,
În univers se vor topi
Și alții nu vor mai veni.
Azi am vorbit cu Dumnezeu
Și Mi-a vorbit de viața mea
Mi-a arătat în felul Său
Că sus acolo am o stea.
poezie de Alexandru Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vorbire, poezii despre versuri, poezii despre sfaturi sau poezii despre lumină
Bunicul
după ce a murit bunicul,
l-am visat într-o noapte și mi-a spus:
- vino în cerdac să mai stăm de vorbă.
și pentru că m-am trezit imediat
și am văzut o lumină pâlpâind,
am ieșit afară.
bunicul mă aștepta în cerdac
avea în față o lumânare aprinsă
și mânca dintr-un colac
- mamă, tată,
veniti să vi-l vedeți pe bunicul
am deschis ușa și le-am arătat
picăturile calde de ceară
și fărâmăturile rămase
- e bolnav ăsta micu' ziceau ei
noi nu vedem nimic
și se duceau din nou la culcare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre noapte, poezii despre mâncare, poezii despre mamă sau poezii despre lumânări
Castravetele...
Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Și-aș fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.
Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Și-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.
Dar... ți -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Și mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.
Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Și ce minune-l ține,
Așa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?
A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viață...
M-ar fi cunoscut?
Am și uitat de foame,
De plecare...
Am stat și-am zis...
,, Aici e necurat"!
Și mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Și... am visat?
Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!
L-am ridicat...
Și... mi l-am pus pe masă,
Și tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiță,
Și mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre castraveți, poezii despre zoologie sau poezii despre somn
EU VREAU...
Eu sunt venit din stelele căzute
Și mi-am pierdut menirea de-a fi sfânt,
Când am văzut doar suflete pierdute
Cum se-nfrățesc cu dracii pe pământ;
Eu sunt acum un înger cu o armă
Și loc nu am de-ntoarcere în Cer;
Răspund prezent când zorii-mi dau alarmă
Și vieții demne-i sunt un grănicer!
Urăsc acum, cum nu îmi este datul,
Pe toți urmașii Iadului din voi
Și gata sunt să mor de gât cu statul
În care dracii-au devenit eroi
Acum sunt doar un înger fără minte,
Pe care Cerul însuși l-a uitat,
Dar voi s-aveți un adevăr în minte:
Eu vreau să pier poet crucificat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Flori de gheață
Nici cele mai strălucitoare flori de gheață nu-mi vor acoperi fața,
Voi ridica privirea și voi străbate drumul mult mai ușor
Voi mulțumi aleșilor pentru ajutor
Și florile le voi oferi într-o nouă zi însorită,
Am să pot s-alerg, așa, ca un copil ce abia învață să meargă,
Ca fiica mea la nouă luni ce dorea s-alerge,
Când abia putea să meargă, a se-nțelege!
Ființa încrezătoare în forțele proprii, care este frumoasa mea prințesă,
Poveste ce a prins rădăcini în mine
Și se va ridica spre cer o nouă lumină de vis.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre încredere, poezii despre superlative, poezii despre mulțumire sau poezii despre gheață
Leu de Persia
Cândva am fost leu de Persia,
Aveam aripi și zburam printre stele,
Ziua și noaptea zburam printre stele.
În fiece stea aveam un culcuș,
Și-n fiece culcuș m-așteptau
Șapte leoaice ori nouă leoaice.
Unele purtau mantii de argint.
Altele mantii de aur purtau.
Pe toate le iubeam și pe toate
Cu dinții mei albi le mușcam.
Puii mei cu sutele-i număram,
Cu sutele și cu miile-i număram,
În fiece stea aveam un culcuș,
Și-n fiece culcuș nouă leoaice
Atunci, când eram Leu de Persia,
Atunci, când aveam aripi, atunci...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lei, citate de Zaharia Stancu despre noapte, poezii despre dinți, poezii despre aur, citate de Zaharia Stancu despre aur, citate de Zaharia Stancu despre aripi, poezii despre argint, poezii despre alb sau citate de Zaharia Stancu despre alb
Mergeam cu bunicul de mână la biserică, de Paști, iar pe malul celălalt am văzut cum se aruncau în Nistru, la Mihailovka, crucea, clopotele și clopotnița unei biserici. Probabil, biserica din sat. Totul se întâmpla în vuiet de tractoare cu șenile. Atunci, bunicul ne-a spus nouă, copiilor, următoarele cuvinte, pe care le-am considerat și le consider încă testamentul său politic: Priviți, țineți minte și nu uitați niciodată ce înseamnă comunismul!
Aspazia Oțel Petrescu în Doamne, strigat-am! (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre creștinism, citate despre biserică, citate despre tractoare, citate despre testament, citate despre sat, citate despre politică, citate despre cuvinte sau citate despre cruce
Întâmpinare
Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii știu s-o îngâne...
Și merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul țărm
Ce m-ar putea păstra.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre cuvinte
Vedeți, legătura mea cu Cerul este veche, de când există neamul piersicanilor. Mama mea, fiica preotului Pascanu, din Valea Moldovei, într-o duminică, după slujbă, a plecat singură pe ulița satului. Avea cinci anișori. Luase de acasă o batistuță în care avea un boțuleț de mămăligă. Bunicul meu a întrebat: "Unde e Veruța?". I s-a răspuns: "A luat-o-ncolo, Părinte". Atunci el a fugit, a ajuns-o din urmă și a întrebat-o: "Unde te duci, fetița tatii?". La care mama mea a răspuns: "La Ierusalim!". Acum înțelegeți de ce mi-am dorit așa de tare să-i trimit pe ea și pe tata la Locurile Sfinte?
citat din Florin Piersic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văi, citate despre tată, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre mămăligă, citate despre mamă sau citate despre fete
Odată eram la oră și a trebuit să mă interpretez pe mine atunci când sunt singur la mine în cameră. Și cum nu avusesem niciodată camera mea, a trebuit să improvizez. Mama mi-a spus că actoria este pentru oamenii bogați și că ar trebui să-mi caut de lucru. M-am lăsat de liceu după doi ani, dar n-am uitat ce mi-a spus profesoara, că am jucat natural. Nu știu care este diferența dintre a fi natural și a fi real.
citat din Al Pacino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre profesori, citate despre ore, citate despre liceu, citate despre jocuri, citate despre educație, citate despre bogăție sau citate despre actorie
Bunicul
soldații de plumb
din sertarul bunicului
dorm prinși în seară
așteaptă probabil toamna
să le crească aripi
asemenea zeilor
din tabloul în care bunicul
îmi pune în brațe merele
și mă sărută pe frunte
cu tăcerea de argint
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre plumb, poezii despre mere, poezii despre creștere sau poezii despre armată
Iubirea
Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat și stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Încercam și încercam să găsesc răspuns
Însă nimic nu părea să fie potrivit
Și atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."
Continuând să merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuță, aflată-n fața mea
Stătea o fetiță ce părea că ascultă
Șuierăturile vântului care lin bătea.
Fără vreo idee, lângă ea m-am așezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferință,
Nici pic de iubire sau dorință.
Vrând să par politicos, am întrebat:
"Micuțo, ești bine, ce s-a întâmplat?"
Și fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poți să mă faci să ajung acolo sus?"
Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat să vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Ești bine? Ce sa întâmplat de ești supărată așa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.
Trecuse ceva timp, cine mai știe cât....
Dar atunci și-a ridicat capul din pământ
Mi-a șoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot să fiu și eu, oare?"
Nu i-am răspuns, am așteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar să ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu își găseau alinarea.
Ceea ce mi-a zis, pe viața m-a marcat.
"Fetițo, viața merge înainte, să nu-ți para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."
S-a uitat cu ochii ei înlăcrimați către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."
Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima și mintea mi-a deschis
Și am știut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.
Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(...)s-a întîmplat un fel de miracol, datorită trăsăturilor mele fizice inconfundabile. M-a recunoscut cineva, care nu mă întîlnise niciodată, doar după coperta unei cărți care apăruse acolo cu fotografia mea. Și mi-a spus: "Eu pe dumneata te cunosc". Iar eu i-am răspuns: "Exclus, imposibil, nu aveți cum!" Apoi m-a lămurit că din cartea aceea și m-a sfătuit să trimit un poem la The New Yorker. Și am trimis un poem pe care tocmai îl tradusese o prietenă de-a mea, americancă, și, spre marea mea surpriză, a apărut. După aceea, după apariția acestui poem, am fost chemată de o editură la fel de prestigioasă, care dorea să-mi publice un volum de versuri alese. Ah, am spus eu, bineînțeles! Bun, apucă-te de lucru cu traducători, unii iluștri, de acolo. Am avut această șansă, mi-a apărut cartea, apoi încă una, și încă una, și în Anglia vreo trei. La ora asta, însumez cam șapte cărți apărute în America, ultima fiind scrisă de mine direct în englezește. Ce să-i faci, adaptarea era mediul normal! Dar mi-au trebuit aproape 15 ani ca să pot scrie în englezește.
Nina Cassian în revista 22, nr 721
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poezie, citate despre cărți, citate despre Statele Unite ale Americii, citate despre versuri, citate despre traducere, citate despre surprize sau citate despre prietenie
"Vrei să te alături nouă?", m-a întrebat recent o cunoștință care a dat peste mine în timp ce eram singur într-o cafenea aproape părăsită. "Nu, nu vreau", i-am răspuns.
citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Franz Kafka despre timp sau citate despre cafea