De sub pălăria realităţii,
Ochii mei privesc nelinişti,
Spre viitorul ce pare tot mai sumbru,
Iar între oameni văd numai săgeţi.

Valeria Mahok (27 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pălăria înţelepciunii,
Ochii minţii se zbat,
Dar, cu folos.

Valeria Mahok (29 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atata pace...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deşi mă-nconjoară furtuna
şi norii sunt tot mai grei,
Te privesc... şi flori de tei
îmi ningi printre pleoape...

eşti tot mai aproape...

sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
şi-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui „locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!”

şi ştiu că se poate...

cu Tine păşesc
pe întinderea de ape,
deşi vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ţii de mână...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stau cu capul între flori,
Cu ochii mijiţi la nori
Şi ascult concerte vii
Cu triluri de ciocârlii,
De pe dealuri şi câmpii.
Mângâiată de vânt cald,
Fiindcă vara este în prag,
Sufletul hulpav mi-adap,
Că mi-e sete de frumos
Şi de omul dragăstos,
Drăgăstos, dar nu fălos,
Cu pălăria pe dos.

poezie de Valeria Mahok (11 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe

Ascult, privesc şi iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să ştie de-al meu gând
care îmi spune că se poate.

Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu ştiu unde mi-e locul.

Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.

Ascult, privesc şi iar ascult
lumea cu ea necruţătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum creşte-o floare

şi văd pământul numai ars
de paşii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu ştiu unde-i zarea.

Şi totuşi merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
ştiu că pot să prind iernări
şi toamnele râzând plecându-mi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc în ochii tăi copile
Şi văd doar porumbeii păcii
Spintecâd albastrul cerului senin,
În baia soarelui de Iunie
Înalţă zmeiele bucuriilor,
Pentru cei ce cred în familie şi copii.

Valeria Mahok (30 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urechile mici, neobişnuit de mici şi aproape lipite de cap. Ochii mei nu sunt mai mari decât ochii altor oameni şi nici mai adânci. Totuşi, cu urechile mele, aşa cum sunt, aud nu numai sunetele din jurul meu, aud şi departe, în amintire, uneori chiar foarte departe, în amintirile altora. Totuşi, cu ochii mei, aşa cum sunt - uneori verzui, alteori albaştri, alteori spălăciţi - văd nu numai până unde văd ceilalţi oameni. Văd departe, în amintire, ba chiar foarte departe, în amintirile altora

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă zi

Când dimineaţa mă trezesc şi privesc la cer.
Văd soare, nori şi cum cad stropi reci din el.
Văd copaci şi câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.

Când dimineaţa mă trezesc
Şi privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârşit de iarnă,
Care şi în sufletul meu încet se destramă.

Când dimineaţa mă trezesc şi deschid ochii încet
Şi văd cum o zi nouă se naşte, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paşte.

poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta are rolul de a ne da jos ochelarii fumurii ai caracterului, ca să ne bucurăm de spiritul lucrurilor frumoase, să privim mai atenţi în oglinda realităţii şi mai adânc în sufletul omenesc.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile mi-au luminat viitorul.

Valeria Mahok (decembrie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă Teii fără soţ
Pălăria să îţi scoţi,
Că sunt doctori fără zloţi.

Valeria Mahok (2 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe lângă teii fără soţ...
Pălăria să îţi scoţi,
Că sunt doctori fără zloţi.

tristih de Valeria Mahok (3 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ochii mei

Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei păşesc desculţ în iarbă
şi nu se mai cunosc
şi nu mai privesc
şi au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de braţele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-ai pierdut printre himere,
Cap în lună, gând spre stele,
Acum doar visezi la ele,
Când nu-şi mai încap în piele;
Bătrâneţile ţi-s grele,
Versurile îţi dau putere
Să mai speli negrul din ele
Tot pierdută între himere...
Cap în lună, gând spre stele.

poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu vor fi mereu flambate
Sarea şi piperul vieţii,
Vor fi sigur bulversate
În tigaia realităţii.

catren de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Para cea mai coaptă

Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
La fel e şi iubirea mea, la care n-am acces,
Plăcută privirilor deşi-i. Briză-înmiresmată, făpura i-o-înclină
Spre mine, căci abia aştept să o sărut şi să mi-o fac regină!

Ea stă-n lumină şi ochii tuturor o văd, iar dorinţele dau ghes –
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.
Că-asemenea roadă-i dulce şi parfumată, prea bine ştiu,
Dar, iată, n-ajung la ea,-i privesc doar obrăjorul auriu.

Sorb razele de soare prelinse pe chipul frumuseţii,
Aşa cum trandafirii însetaţi beau roua dimineţii.
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
Iar ochii mei privesc neclintit numai la ea, bineînţeles.

De ce – de ce n-o ignor, de ce să-i întorc spatele mi-e greu,
De ce nu culeg o altă inimă din multele-întâlnite-n drumul meu?
Atâtea iubiri am la-îndemână – dar, vai, pentru niciuna interes!
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.

poezie de James Whitcomb Riley,1849–1916,, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub masca realităţii,
Minciunile se ţin lanţ,
Adânc şanţ...
Amăgire amară,
Adevărul iese oricum la iveală,
Când e scadenţa sorţii.

Valeria Mahok (26 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te înalţi pe piedestalul vieţii,
Călcând trufaş(ă) peste zeci de nedreptăţi,
Nu te-aştepta la bucurii prea mari,
Viaţa îţi va întoarce propriile săgeţi.

Valeria Mahok (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi place să-ţi văd

ochii buimăciţi de somnul erotic
te privesc până la capătul lumii
vii din lumea sf cu spioni
inteligenţi şi duplicitari
am jucat în filmul ăsta un veac
cascadoriile le făceam tot noi
dragostea era regizorul şi scenaristul
ochii tăi privesc lumea ce stă
să vină în viitorul apropiat
întotdeauna mă trezesc înaintea ta
să văd razele soarelui reflectate
în zâmbetul tău languros
umed de atâta pasiune
strânsă în bateriile solare
vino cu mine până la capătul lumii
găsim un platou cu nisip
roşu de la pasiune
şi turnăm un film cu regine
craii poartă coifuri de oţel
cu pene de struţ la vizieră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aripi de foc

Povestea tristă încă mă apasă
dar nu mă recunosc în ea
ochelarii de la o vreme mă deranjează
ochii mei sun la fel cu ai tăi
nu văd în depărtare pregătită mişcarea.

Mă feresc de tulburările care se nasc,
în ele colcăie vinovate intrigile,
se ivesc mereu alte drumuri
care însoţesc apele şi străbat munţii,
dincoace şi dincolo cetăţile aşteaptă,
să închidă misterul între ziduri de piatră
spre care se îndreaptă toţi cei ce iubesc curcubeul
ce-şi varsă culorile în ape.

Prea se face atâta vâlvă,
lângă mine numai tu rămâi credincioasă
cu aripi de foc,
de pe cer numai păsările de pradă
urmăresc cu ochii mari
tot ce-i de prins şi se poate prinde.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni necăjiţi

E dimineaţă iar,
Dar nu văd nici un soare
Căci plouă cu mărgăritar
Şi fiecare strop mă doare.

În jurul meu la orice pas
Văd numai oameni necăjiţi,
Şi au pe faţă doar necaz
Sunt supăraţi şi obosiţi.

Viaţa toată alergăm,
S-avem bani s-avem comori,
Între noi tot ne săpăm
Omule tu uiţi că mori?

Viaţa-i rea tu fă-o bună,
Nu cu bani ci cu iubire,
Ia-ţi familia de mână
Dă-le zâmbet fericire.

poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!