Când vii la mine
Când vii, atât de rar, la mine,
Micuță frumoasă
Și neastâmpărată
Ca jocul unei albe sonatine,
Faci toate poznele prin casă.
Cu o nerușinare dumnezeiesc de goală,
Cobori din pat
Și toate le arunci distrată
Că după tine, casa
Pare devastată de răscoală.
Cu gesturi curgătoare
Și încete
Dinaintea oglinzii mari cât un perete
Îmi încerci pălăriile pe rând
Surâzând vreunui lăuntric gând.
Făcându-mi cu ochiul,
Cristalul argintiu îți dedublează frumusețea.
Ceva mai serioasă,
Dar tot atât de goală,
Îmi răscolești sertarele
Și coală după coală,
Imi cercetezi cu luare-aminte,
Dar absentă,
Manuscrisele.
Adevăru-i că privești în ele
Cât ești de mititică
Așa cum uneori citește
Câte-o pisică gravă și cu aer studios
(Tu care nu știi o vorbă românește).
Și pe urmă le arunci pe jos.
Fără frică
Îți plimbi chemarea frumuseții
Nesățios nepăsătoare,
Cum își plimbă crinul strălucirea,
Tu cu cât mai mică,
Cu atât mai învingătoare.
Și când ai obosit
Și toate-n casă au devenit mai reci,
Vii iar langă mine,
Uitând că te sculaseși să pleci.
................................
Vezi, Kicsikém mi-e greu să mai aleg
Însă cu-un dram de trudă înțeleg
Cum tu mi-ai răscolit nu numai casa,
Ci cugetul întreg.
Dar iată,
Mi-ai încălcat tot rostul într-atât,
Încât când vrei să pleci de-acum,
Te-ncurci între firele gândirii mele
Ca o pisică prinsă-n firele de lână,
Pe care le-a desfăcut imprudentă,
Jucându-se cu ele.
Și târziu, când obosești,
Rămâi,
Mi-adormi în suflet
Ca un semn închis în carte,
La locul tău,
Micuță și cuminte,
Ca un mic păcat de moarte.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre plimbare
- poezii despre gânduri
- poezii despre victorie
- poezii despre suflet
- poezii despre pisici
- poezii despre ochi
- poezii despre nerușinare
- poezii despre moarte
Citate similare
De-a împotrivitul și dezbrăcatul (satiră de dragoste)
Mă simt atât de goală lângă tine...
Am obosit să tot port haine geloase!
Să te surprinzi, privindu-te în mine,
Și în canicular... și pe geroase!
Mă simt ca un obiect ce-l vrei statuie,
Mă tot ridici și iar mă tot cobori...
Iar voi ofta, când prind fluturii-n cuie,
Că nu ești pregătit să te însori!
Mă simt ca o regină-ntru-un borcan,
Mă vrei să-ți fiu numai pentru tine...
Nu-i firea mea s-aștept an după an,
Până te-nveți și tu să ai patine!
Măi, tipule! Tu mă cunoști și da și nu... Cum pică!
Când ți-amintești, dai peste mine cu fanfara...
Când vina una nouă, îți par mică...
Și parcă îmi arăți unde e gara.
Și tot la mine te întorci mereu...
Sunt drogul tău... cu siguranță, cel mai dulce!
Dar eu cu tine, uit să mai fiu eu...
Însă, de la o virgulă... o să m-apuce!
Ori mă iubești așa cum vreau,
Ori... lasă-mi mai departe jocul...!
Eu pe tine, cu haine nu te iau,
Pentru că sincer... nu le-aș simte rostul!
Și hai, aruncă cu sinceritate!
E piatra cea mai grea din câte-ai dat...
Pentru că știu că am întâietate,
Și mă adori... Și este garantat!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre sinceritate
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vestimentație
- poezii despre siguranță
- poezii despre sculptură
- poezii despre patinaj
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sake
Ești micuță și frumoasă
Asemenea unui bibelou,
Toată ziua stai în casă
Și aștepți stăpânul tău.
El îți este preferatul
Iubindu-te cu ardoare,
El, stăpânul și nu altul,
Care ți-aduce mâncare.
Când mergeți la plimbare
Prin parcuri și grădini,
Bucuria îți este mare
Când te apără de câini.
Dar... și tu îi cerți
Când se reped la tine,
Tu, micuță, nu poți,
Nu ai cum a te opune.
În casă ai de toate
Jucării, păpușerii,
Castronașe cu bucate,
De nu le mai știi.
Când auzi vreo lătrătură
Pe ulisele vecine
Repede le dai gură
Să nu vină la tine.
Mai cu joaca și culcare
Ai căpătat un obicei,
Fie ziua cât de mare
Îi uiți pe stăpânii tăi.
Când vin, alergi la ușă
Ca semn de bun venit
Sari pe ei, ca o jucăușă,
Veselă c-au poposit.
Plecați apoi la Euroveea
Locul tău cel preferat,
Unde începi epopeea,
Luând iarba la călcat.
Pentru ei ești o copilă
Crescută în căminul lor
Cu dragoste și cu milă
Și îți vin în ajutor.
În schimb, ești recunoscătoare
Și vii tiptil la ei în pat
Îi pupi din cap până la picioare
Tu, copilul răsfățat!
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mâncare, poezii despre copilărie, poezii despre vecini, poezii despre schimbare, poezii despre răsfăț, poezii despre recunoștință sau poezii despre picioare
Here she comes again
//
e o noapte senină și încă ascult roykscopp/
here she comes again / toate problemele acestea ale discriminării mă bântuie
ca și cum ar fi niște fantome
// trezeste-mă din coșmarul acesta adânc, fă din mine o papușă voodoo
căreia sa îi dai foc înainte să moară //
uneori nu mai suport țipetele păsărilor
care se întorc seara acasă
mă uimește coeziunea lor / felul cum știu să se adune și să spargă cerul
atunci cand el pare atât de senin
fă din ele niște păsări voodoo și lasă-le să zboare cât mai aproape de noi
cel mai aproape de mine sunt slăbiciunile mele/ pe ele vreau să le ard
//
solitudinea a devenit o capcană în care nu prinzi nimic
nici măcar gândurile tale
când te plimbi prin pădurile de la marginea orașului
cu căștile în urechi și alergi / un alergător de cursă lungă
asculți royksopp și știi
vine din nou ea / moartea sub forma unei femei frumoase pe care o iubești
ești o micuță lesbiană dar fără contact fizic
tot ce înseamnă mângâiere e în contrast cu frica de iubire
tot ce înseamnă discriminare
tinerețea acesta care nu va dura veșnic
e o păpușă pe care o strângi în mâini în momentele de anxietate
când se termină melodia / te întorci înapoi către casă
vezi trenul de navetiști cu o locomotivă albastră
vezi păpușile voodoo pe care ți le-ai imaginat
vezi ciorile pe liniile de telegraf
vezi moartea legată cu o funie de un gard ca un câine
și știi că ai ajuns în mometul în care chiar dacă vrei nu te mai poți întoarce
trebuie să accepți toate aceste discriminări.
// here she comes again.//
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trenuri, poezii despre păsări, poezii despre păpuși, poezii despre urechi, poezii despre tinerețe sau poezii despre telegraf
Că ești mare, că ești mic...
Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.
Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât să trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.
Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi că locul, sus îți e.
Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.
După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
Că ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre tată, poezii despre seară, poezii despre muncă sau poezii despre creștere
M-aș lepăda de tot
Tu mi-ai robit și inima și visul;
Nu-naintez, iar să mă-ntor nu pot,
Mă-nchid și tac... prieten mi-e doar plânsul,
Am obosit... m-aș lepăda de tot!
De tot, de toate, dar nu și de tine,
Căci tu rămâi, în mine, doar al meu,
Chiar dac-așa mi-e rău și când mi-e bine,
Te voi iubi, până la Dumnezeu!
Am să te-aștept, știu c-ai să vii la mine,
Lumină ai să faci la tine-n gând,
Numai tu te pricepi atât de bine
Să-mi ștergi o lacrimă, din când în când!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre prietenie, poezii despre plâns, poezii despre lumină, poezii despre inimă sau poezii despre bine și rău
Atingeri de-ntuneric
Te visez, uneori, și mă-ntreb de ești tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
și mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"
Îmi tot spui că nu ești, dar te simt, nu mă-nșel,
chiar de nevinovată-mi apari, ești la fel:
ai aceeași răceală în suflet și-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.
Nu te-aștept, dar îmi vii, nu mi-e frică, și-mi e,
te-aș goni de-aș putea și din vis, și din... ce?
Nici nu știu cât, în viață, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, știu sigur c-ai uns
Și tot caut lumina, îmi caut puteri
să încerc să mă curăț, să fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, și să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre negru, poezii despre frică, poezii despre fericire sau poezii despre curățenie
Atingeri de-ntuneric
Te visez, uneori, și mă-ntreb de ești tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
și mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"
Îmi tot spui că nu ești, dar te simt, nu mă-nșel,
chiar de nevinovată-mi apari, ești la fel:
ai aceeași răceală în suflet și-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.
Nu te-aștept, dar îmi vii, nu mi-e frică, și-mi e,
te-aș goni de-aș putea și din vis, și din... ce?
Nici nu știu cât, în viață, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, știu sigur c-ai uns
Și tot caut lumina, îmi caut puteri
să încerc să mă curăț, să fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, și să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce îmi răsucești mereu cuțitul
Tăcerilor prin gândurile toate
Și îmi arunci în suflet cu granitul
Nesomnului din fiecare noapte?
De ce atunci când simt apropierea
Limanului atât de jinduit,
Mă-ndepărtezi vorbindu-mi cu tăcerea
De liniște, dar nu și de iubit?...
De ce nu-mi spui ce știi că-mi tot doresc
Și îmi frămânți prin inimă amarul
Când un cuvânt, doar unul, omenesc...
M-ar face să privesc iar gol paharul?
De ce ți-e teamă de a ta simțire
Când ea se zbate-n tine pe uscat?
Nici m-ai lăsa, nici că mi-ai da iubire...
De ce-mi mai vii dacă ai tot plecat?...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre noapte, poezii despre dorințe sau poezii despre cuvinte
Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Și nu știu cum, dar, parcă, mai frumoasă!
Ce sloi de înger negru te petrece
Că-n mine eu nu mă mai simt acasă?
Când te privesc, tu îți întorci privirea,
În brațe când te iau, pari în chirie.
Să știi că astfel nu-mi omori iubirea
Ci doar o faci să fie și mai vie!
Iar dacă pleci, vii și mai mult în mine,
Că în dorințe nimeni nu mă-ntrece,
Când toate amintirile-mi sunt pline
Cu tine, fata mea de nota zece.
De ești vulgară, dură sau ursuză,
Eu tot nu pot să-mi aflu altă muză.
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nota 10, poezii despre fete, poezii despre devenire sau poezii despre chirie
Ce mai faci, mamă?
Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist
Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc
Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.
Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.
Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.
Ți-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre zile sau poezii despre tristețe
Dorințe
Tu mă știi precum mă știi: mândră, tandră, voluptoasă,
Veșnic pusă pe șotii, veselă, copilăroasă,
Dar te-ncânt așa cum sunt, nebunatică, acidă,
Mierea mi-ai gusta flămând din scăfița bicuspidă,
Să-ți încerci... ai încerca arcul tău de arc de cerc
Să scruteze matca mea, când prin vene îți alerg.
Mă chemi, cum m-ai tot chemat, mai temeinic, mai în șoapte,
La preludiul mult visat, să guști merele necoapte...
Te roșești când mă dorești despuiată și obscenă,
Tainele să-mi răscolești pătimaș și fără jenă.
Tu mă vrei, de mult mă vrei, ca un lup flămând de carne...
Să te-nfrupți din nurii mei, goală de sfieli și haine
Și te frângi de când îmi plângi sărutarea, fără lacrimi,
Te topești, te pierzi, te scurgi, arzi ca rug aprins de patimi.
Dar nicicând n-ai avut gând... mult venusta jinduită...
Perpelită-i ea, la rând, pe-același rug pironită.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre senzualitate, poezii despre mândrie, poezii despre miere sau poezii despre mere
Cu cât Doamne
Cu cât Doamne eu mă vreau
Să fiu Isus lângă Tine
Cu atât ființa-ți dau
Doar cu Tine eu să stau
Prinț al slăvilor divine
Cu cât Isus eu doresc
Tu în brațe să mă prinzi
Cu atât eu te slăvesc
Căci Ființa îți iubesc
Și în Duhul mă cuprinzi
Cu cât Doamne pe cărare
Umblu numai după Tine
Eu prin har și îndurare
Îți slăvesc Numele-ți mare
Onorat să fii de mine
Căci îți cânt a Ta Ființă
Și te laud te cinstesc
În a Ta făgăduință
Vreau să umblu prin credință
Veșnic dar să te slăvesc
Cu cât Doamne Tu îmi ești
Azi și țintă și izvor
Cu atât mă însoțești
Mila Ta îmi dăruiești
Chiar și-n vecul viitor
Cu cât Doamne eu ascult
Mai profund Cuvântul Tău
Eu Isuse nevăzut
Cu atât sunt mai pierdut
De fire și sunt al Tău
Cu cât eu fac azi din cer
O fereastră către Tine
Cu atât de Lucifer
Sunt pierdut Doamne-n etern
Că-s păzit și-s tot mai bine
Cu atâta Tu mă ții
Doar în jertfa milei Tale
Cu atât spre veșnicii
Zbor spre țara celor vii
Căci Isuse îmi ești cale
07-11-2021 Bet.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre țări, poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre laudă sau poezii despre jertfă
Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag
Cu mult îmi ești mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ți ochiim
Și atunci când îi revăd, privrea mea va ști
Subtil să-și țină pași, în prisma de-a zâmbi.
Cu mult îmi ești mai dragă, atunci când îmi vorbești,
Atunci când îți exprimi cuvintele trupești,
Atunci când îmi șoptești, la urechi, mă iubești,
Cu atât imi ești mai dragă, atunci când mă dorești.
Cu mult îmi ești mai dragă, cu mult îți sunt mai drag,
Și-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o țin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag.
poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescărușul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Oda ploii
cât de puternic ești!
(și fragil
un fir de aer te îndoaie
în vreme ce tot muți de colo-colo
inutil niște munți
cu puterea credinței)
cât de iubit ești!
(și uitat
în vreme cât scuturi niște file de calendar
un sărut te transformă
din bestie în zeu
și invers)
cât de bun ești!
(și nociv
un gest cum ar fi aplauzele
te dizolvă în vremea cât își pierd din ecou
și opusul firii nu-ți pare nicicând o risipă
când tot dai numai de la alții)
cât de drept ești!
(și călău
în vreme ce rostești sentințe
cine și cum să respire
te îndreptățește până la divin
dogma sângelui coagulat în aer)
cât de bogat ești!
(și neputincios
ai două mâini și doar o gură
toate proprietățile tale aparțin secundei
aceleiași căreia i te negi
cu acte cu tot)
cât de înțelept ești!
(mereu după
în vreme ce toate se petrec
cu repeziciune
și mai ales fără să-ți ceară vreo ceva
nici măcar să știi)
cât de atât mai ești!
(și nimic
în vreme ce nu mai este vreme)
în megafoane se anunță ploi
de jos în sus
tu, picătura
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre înțelepciune, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre mâini sau poezii despre munți
Eu te-am iubit... Femeie!
Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai,
Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât ești de suavă să înflorești mereu.
Puține știi de mine, dar... nu mă știu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ți nu mă ai.
Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet și-mi rătăcești prin gând.
La ce și amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.
Și... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citești terțina în văzul tuturor.
Ție să nu-ți mai pese, cum nici nu ți-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l știi? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat și ruga sărutului de dor.
Când soarta mă v-a duce pe drumul cel de veci,
Să vii totuș cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laș la căpătâi,
Să-ți răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ți cer iertare. Cu asta să rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereții reci.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai uitat
Ai uitat să privești cerul,
Să vezi dimineața-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopților cu șezători.
Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineață.
Ai uitat să scoți chipiul,
Cu rouă să-ți dai pe față.
Ai uitat să privești soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.
Ai uitat chiar și apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îți curg.
Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.
Acum e târziu băiete
De mine să-ți amintești.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai ești.
Ai uitat că viața trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot așa petrece
Când rămâne fără tine.
Trebuia să știi că viața
E făcută s-o trăiești,
Ziua, noaptea, dimineața,
Cât timp pe pământ mai ești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre rouă sau poezii despre miezul zilei
Ești o străină
Azi mi-ai spus că pleci și ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.
Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.
Un gând rece și întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?
poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sfârșit sau poezii despre cunoaștere
Copilul meu drag! (versuri dedicate băiețelului meu Alexis)
M-ai ajutat să cred în mine... m-ai schimbat atât
Mi-ai dăruit un zâmbet cald, copile... ești atât de bun!
În jurul tău este veselie, în ochii tăi e bucurie
Și știi că dăruind din ele te contopești și devii iubire!
Când tristețea mă apasă închid ochii și-mi amintesc
Chipul tău, privirea ta duiosă și mâinile ce ți le treci prin părul meu...
Cuvintele frumoase și pline de înțelepciune ce mi le-ai oferit în dar
Ori de câte ori simțeai că am să cad
Tu m-ai ajutat să mă ridic fără să îmi ceri nimic în schimb
Ție îți datorez acum faptul că am învățat să râd...
Cum am să te răsplătesc, cum am să îți mulțumesc
Căci în Ajun de Crăciun simt că sunt un om mai bun?!
Cum oare am să pot să îți ofer mai mult decât însăși viața mea?
Nici o viață nu ar ajunge să îți arăt cât te iubesc
Nici o viață nu ar fi suficientă căldura să îți ofer,
Tu ești visul devenit realitate ce dă sens vieții mele neînsemnate!
poezie de Mădălina Gheorghe (25 decembrie 2013)
Adăugat de Mădălina Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură
Am tot
Am tot ce-mi trebuie...
E-adevărat -
Și-atunci de ce le simt cuvinte goale?
De ce mă trezesc îngrozită,
Dacă visez că te-am pierdut?
Ce tot aștept,
Ce tot tânjesc,
Ce mă frământ,
Ce tot gândesc?
Ești... fără să te am,
Mă ai... fără să-ți fiu;
Nu vii decât ca să pleci iar
Eu tot vărs lacrimi în zadar
Că tot nu vrei...
Și tot nu spui...
Iubire e, dar parcă nu-i!
Am obosit, m-am săturat
De zile triste și nopți reci!
Când o să vii, să nu mai pleci?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre groază
În mine nu e atâta cruzime cum crezi
în mine ești tu
cu toate nefericirile adunate pe buze
gata să rotunjești plânsul
și totul să se prăbușească
oare ce ai cu tine
suflete
cât de mult te urăști
în mine nu e atâta răsfăț cum se vede
în imagini trucate
în mine e strigătul tău
gata să ne coboare în infern
dar eu nu am atâta cruzime pe cât crezi
eu am o mână întinsă spre tine
și dragostea la fel
cât a mai rămas din ea
după amputările succesive
în mine nu e atâta întuneric și nici atâta răutate
încât să te las în mijlocul unei sinucideri
în mine ești tu
și voi lupta
chiar și așa pe jumătate
să îți arăt ce înseamnă
să dormi în mintea unei poete
care îți iubește fiecare clipă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre răutate sau poezii despre poezie