Al tuturor...
El a plecat din munți ca un izvor,
Vuind impetuos, sclipind la soare,
De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,
Cu ploaie caldă, binefăcătoare.
Dă sevă rădăcinii încordate,
Înviorează tropotul de cerbi...
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate.
El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,
Al brazilor, al coaptelor podgorii -
Și-i totuși el, atât de neștirbit!
N-arată ce lumini în el scânteie;
Doar când se odihnește, însorit,
Fără să vrea aprinde curcubeie.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încordare
- poezii despre viticultură
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre odihnă
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre brazi
Citate similare
Dă sevă rădăcinii încordate,
Înviorează tropotul de cerbi...
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate...
catren de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Nicolae Labiș despre suflet
El a plecat din munți ca un izvor,
Vuind impetuos, sclipind la soare,
De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,
Cu ploaie caldă, binefăcătoare...
catren de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Nicolae Labiș despre ploaie, citate de Nicolae Labiș despre munți, poezii despre Soare sau citate de Nicolae Labiș despre Soare
Rotirile mâinii
... se-ntorc trăirile ierbii
se rumenesc la focul mocnit
și-adorm în poala uitării
și visează că dorm
și se trezesc
când râzând
când vuind
tu măsoară arămitele gânduri
de când până când
tulburare
de când până unde
îndemn
cum urcă treptele cerului, dorul
zilei de ieri și de mâine
așa drumuri bune și rele
în ploile albe rămân
tu măsoară prundișul cu pasul
de când până când
fără seamăn
de când până unde
zidirea de viu
cresc rotirile mâinii în valuri
și Luna mijește a taină
cum iarba
cineva macină
tăcerile și chemările lumii
și altcineva
încarcă la Jiu
tu măsoară odată cu ziua
de când până când
roată
de când până unde
uimiri
și vremuie uitările-n poală
și vântu-și scutură floarea
asemeni
și necuprinsul de suflet măsoară
parfumul
și ochiul plămădește cascade
și numai acorduri afabile curg
în praful și pulberea mării
măsurându-ne multul
de când până când
țintuirile mâinii
de când până unde
lumini...
poezie de Maria Pirlogea (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre somn
De-aș putea...
De-aș putea să rup din cer doar un petec de albastru
Aș croi din el umbrelă pentru sufletu-mi sihastru
Să îl apăr de ninsori și de ploile târzii
Dar n-am aripi ca să urc peste norii plumburii
De-aș putea să rup de sus doar o rază aurie
Aș picta cu ea un soare să mi-l pun la pălărie,
Sufletul să-l încălzească când îmi plouă și îmi ninge
Dar n-am scară să mă sui, soarele nu-l pot atinge
De-aș putea să fac din ochi un izvor cu apă lină
Mi-aș spăla sufletu-n el de păcate și de tină
Poate vede și el Raiul, c-am oftat și am tot plâns,
Însă lacrimi nu mai curg și poate n-au fost de-ajuns...
De-aș putea aș fura focul de la însuși Prometeu
Și-aș aprinde c-o scânteie o iubire-n pieptul meu
Pentru tine care știi să provoci ca o ispită
De n-aș ști că toamna cerne sentimentele prin sită...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre toamnă, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre plâns sau poezii despre pictură
Taina umbrei din adâncuri
În locul meu de taină, se scurge un izvor
Cu apa cristalină, de ochi străini ferit,
Cu susurul prin ierburi, trecând neauzit,
Ca șoaptele-mblânzite din visul meu de dor.
Se-ndreaptă spre lumina ce-n unde mai scânteie
Atunci când raze rare, de toamnă, reușesc
Să treacă printre norii ce par că se-mbulzesc
Pe cer, să-nalțe zidul c-o ușă fără cheie.
Dar trec, răzbat adesea și se opresc în ape
Albastre-odinioară și care ți-au plăcut,
Căci se-oglindeau în ele doar chipuri ce-n trecut
Râdeau înfiorate și își erau aproape.
E lacul de-altădată, acel ce ne privise
Și ne-a simțit iubirea. Ar vrea ca eu să-i știu
Secretul din adâncuri. Mă cheamă. Vrea să fiu,
În lumea lui, o umbră venită dintre vise,
Perechea unei taine pe care o păstrează
Și-o vrea mai fericită în zilele ce-o dor,
Când toamna e mai rece ca apa de izvor,
Când frunzele sunt triste, când ea, prea des, oftează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre secrete, poezii despre nori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ultimul cântec
stau pe țărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colțuri de singurătate
e tragic și trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieții
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai știe, cine...
am venit și am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieții
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a ști
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viața asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viața asta
fără de noroc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre frunze, poezii despre durere, poezii despre amintiri sau poezii despre văi
DRAGULUI MEU
.. În dorul meu de tine, am strâns IUBIREA-n vers
și, răstignind pustiul, altar i-am înălțat.
Îl vom sfinți-mpreună, fugind din Univers,
în rugăciuni vom stinge și cel dintâi păcat...
E-un dor fără sfârșit, desprins din altă viață,
în care muritorii-și află nemurirea,
făcând din noapte grea, fragedă dimineață,
când și-amintesc de-o stea, iubindu-și strălucirea.
Corola de lumini ne-aduce împreună
și cutezăm visa cum am vrea să trăim,
neliniști alungând doar cu o vorbă bună
din adâncimi de suflet, atuncea când iubim.
În dorul meu de NOI, am adunat putere,
cuprins de necuprins și-un cer de fericire...
Credința aducând dorita mângâiere
ce-a vitregit pustiu, de setea de IUBIRE..
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre versuri, poezii despre sfârșit sau poezii despre poezie
Sunt douăzeci de ani...
Sunt douăzeci de ani și încă unul...
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.
Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu știu un lucru care-i ținta vieții:
Să ții un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roșu-al meu și-al dimineții.
E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.
Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Și cerul se întunecă-n frumos
Însângerat și vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drapel, poezii despre sânge, poezii despre seară, poezii despre prăpăstii, poezii despre minciună sau poezii despre inimă
Și totuși iubirea
și totuși iubirea doare câteodată
când valuri de suspine vuiesc în adâncuri
când frenezia zilei este suspendată
când credința pierde mirabile tâlcuri.
și totuși iubirea îngroapă extaze
când candorile vieții tremură a pustiu
când ceața din zori acaparează raze
și sufletul străbate decorul arămiu.
și totuși iubirea se transformă-n lavă
când trădarea sfinților trece în profunzime
când speranța moare ucisă de otravă
când spiritul simte a vieții cruzime.
și totuși iubirea e un cântec de slavă
în raiul inimii în izvor de limpezime.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre sfinți, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Sufletu-mi tresare
Când gândul meu este pierdut
Primesc sărutul răsăritului de soare
Mă trezesc când soarele a disparut
Rămân cu raza si sufletu-mi tresare
Sufletul meu iese din valuri de mare
Un ciclu de trăiri suflet soare apus
Mă-nalță la răsărit intru iar în soare
În locuri unde doar noi doi am sjuns
Sunt un suflet dintr un val învolburat
Esti stâlpiul ce sufletul mi-l susține
Cu dragoste în taină te-am înconjurat
Suflete pereche vesnică trăire de sine
Un vis frumos un gând mereu duios
Cu n suflet linistit privesc la răsărit
Culori de arămiu pictorul cel colos
Pictura valoroasă din soare răsplătit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre arte plastice, poezii despre valoare, poezii despre sărut sau poezii despre suflete pereche
Sonet
Peste țărmuri depărtate
Vezi tu râul călător,
Cum în valuri turburate
Se-asvârlă din izvor?
Pe-a lui maluri singurate
Vezi, cum vântul mugitor
Mișcă trestia ș'o bate,
Șuerând încetișor?
Râu-i viața-mi sbuciumată,
Ș'acea trestie mișcată
E-al meu suflet dureros;
Viitorul, ce m'așteaptă,
E pustia cea deșartă
După malul nisipos.
poezie de Alexandru Sihleanu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre râuri sau poezii despre nisip
Pleiadele
când taie dimineața subțiri felii din noapte
și cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne amețește apa
când dorul ne scufundă în metagalaxie
și radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece
când se aprinde gheața în inima cometei
și arde-ntreaga brumă a anilor trecuți
rămâne inocența și ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruți
când plânge simetria cu sevă colinară
și picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge și totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb și roz
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre stele căzătoare, poezii despre roz, poezii despre noapte sau poezii despre inocență
Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre seducție sau poezii despre plimbare
Joc de fulgi
Iubirea nu e o ploaie caldă trecătoare
Un joc de fulgi topiți în lacrimi
O zi cu soare...
Iubire e ploaie, ninsoare, soare
Fără de care lumea nu ar fi...
Nu-i un trandafir... mâine in iederă inflorit
Nu-i o mare ce plecă și lasă țărmuri goale
Iubirea e un catharsis nepovestit
De două ființe ce-l simt infinit...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre jocuri sau poezii despre infinit
De când ai plecat
De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viața nu mai ester viață.
Fără tine,
totul este gheață.
Vin și eu la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre sărbători, poezii despre negru sau poezii despre gheață
Înălțare
În lacrima credinței e-nălțare,
Mă bucur să pot plânge din iubire,
Mă-nalț spre cerul sfânt, spre nesfârșire,
Din bezna cea adâncă, înspre soare.
Cei ce nu cred, blestem fără lumină,
Se zbat cu neputința lor de ură...
Dar omul este sieși doar măsură,
În lacrimă-i spălată orice vină.
Atât de sus, încât ating înaltul!
E-atât de-aproape clipa izbăvirii,
Iar glasul ce-l aud e-al nemuririi,
Când am iertat, m-am contopit cu saltul.
O clipă am văzut nemărginirea:
E visul cel frumos, aprins pe strune,
Nu-i exaltare, este doar minune,
Iar dincolo de moarte-i doar iubirea...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sfințenie, poezii despre mântuire sau poezii despre iertare
Dragoste
Aș vrea să fii un grăunte de praf
Ca cea mai slabă adiere să te poată aduce...
Praf de dragoste, praf de nimic.
Praf nevăzut,
Totuși - dragoste, mereu dragoste.
Lasă-mă să te țin în palma
Imponderabilă, imperceptibilă,
Lasă-mă să cred că ești în mine,
Ghemuită undeva, în mine.
Aș vrea să fii un grăunte de praf
Ca cea mai slabă adiere să te poată aduce...
Lasă-mă să te fac roditoare,
Cum primavara lujerului florii,
Ca să te naști în mine,
Avuție a dragostei, belșug al dragostei,
Rod al dragostei, plin de sevă.
Te am, tu nu -
Nesfârșită absență,
Atât de aproape de neatins,
Atât de intens inefabilă.
Totuși pe locul dorului meu
Adesea găsesc alinare.
poezie clasică de Gane Todorovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre imponderabilitate
Am îmbrăcat oceanul
Din cioburi
și din marea cu gust de aguridă,
din soare,
pământ,
păduri și
flori de păpădie,
am încropit scânteia ce-am scos-o din firidă,
să-mi lumineze viața,
îndrumător
să-mi fie.
Din nori
fără de apă uscați pe portativ,
din cer
fără de-albastru și
ploaie
fără plâns,
am meșterit tablou cu margini fără tiv,
l-am strâns în pumn
și
într-un colț de suflet mi l-am pus.
Din vreascuri
și nuiele,
din spini și mărăcini,
am împletit
coroană,
coroană-mpărătească,
am îmbrăcat oceanul în pomi
cu rădăcini,
m-am răsădit în suflet
cu sufletul
să crească.
Din soare fără raze
și
lună fără casă,
din pomi fără de sevă
și
flori fără petale,
am croșetat dantelă,
maramă de crăiasă,
am strâns-o în privire
și
mi-am făcut-o cale.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre ocean sau poezii despre meșteri
De ce îmi place ea
Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă și-i spune
Că nu se mai poate așa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"
Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îți spune:
"Asta nu-i treaba ta!"
Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă și-ascultă ce-i spun,
Îi place...
Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film și la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea înghețată și vată de zahăr
Și tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanță,
De-aia îmi place ea!
cântec, versuri de Alexandru Andrieș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre vacanță, poezii despre teatru sau poezii despre parcuri
Și totuși
Dacă iubirea mea e străvezie,
eu pot să o privesc doar când visez.
... Am să îi fac frumoasă ie
și o maramă am să-i inventez.
Și în păduri, la "amuțitul cucului"voi fi.
Cu fete despletite voi dansa în noapte.
Te-astept cu Sânzienele să vii.
Iubirea ne-o vom spune doar în șoapte.
Focuri în noapte vom aprinde numai noi
și vom lăsa tristețea pe cărare.
Vom prinde în cunună amândoi, flori galbene
... fărâme dintr-un soare.
Și totuși, dacă n-ai să vii cu mine,
o altă șansă eu nu îți voi da.
Vor râde Sânzienele.
... Dar fără tine.
Și eu în noapte
voi aprinde altă stea.
poezie de Iulia Giușcă din poezie nepublicată (2017)
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre inventatori, poezii despre galben sau poezii despre frumusețe