Glontele internaționalist
Unora care au cerut să fiu împușcat
Am spus că am avut și noi cultură,
Cultură veche, nu de festival.
Ce rău făcutu-ți-am, lepădătură,
De-ți tot ascuți cuțitul criminal?!
Am spus că tot ce-i sfânt o să rămână,
Că Cineva veghează-al meu destin,
Că Eminescu-a scris doar în română,
În alfabetul nostru cel latin.
Am spus că Eminescu ne e scutul
Cel de lumină lină și oțel,
Că este rău să ne uităm trecutul,
Că și mai rău e să ochești în el;
Că-i fapt de josnicie și ocară
Să duci un trai de cârtiță râmând,
Să nu știi ce se-ntâmplă pe afară
În vântul și-n lumină sângerând;
Că nu e bine tot ce se întâmplă
Cu limba, cu istoria, cu noi.
De ce vrei să-mi înfigi un glonte-n tâmplă,
Turcitule, prăsit de vremuri noi?!
Nu inventez, cum spui, probleme
Și nici dureri. Într-adevăr e rău.
Ci tu ai inventat un fel de steme
Cu spicul aplecat spre sacul tău.
Ascultă-mă! Întregul piept mi-e plin cu
Jăratecul durerii supărat.
Te șfichiuiesc cu varga: "na turbincu!"
Nu cer să fii de cracă spânzurat.
De-atâtea ori văzui a morții coasă,
Jivine din hățișuri m-au păscut,
Dar fiară nu-ntâlnii mai fioroasă
Ce fel de mumă oare te-a născut?!
Și cum de nu te potopește Nistrul
Cel care astăzi, din pricina ta,
Mi se arată-n inimă sinistru
Și-ajuns-am a-l urî și blestema.
Să lupt cu tine ori să-ți iert păcatul,
Căci iată-avem înnemuriți părinți?!
Dar m-ai lovit în creștet cu placatul
Vroind să-mi vâri istorii noi în minți.
Închei poemul și îmi iert piticul,
Căci mi-au șoptit trei îngeri necorupți:
"Pe-aista l-a fătat sub cer nimicul
Și n-are nici un rost cu el să lupți".
"Nu-i chiar așa", aud cum îmi șoptește
Un frate drag, un cântăreț șoiman:
"Pe-aista nu-l ierta, ci ia-l în clește
Și dă-l prin răzătoare ca pe hrean!"
Ci eu mă uit la fiii mei, la casă
Și caut un răspuns în ochii lor.
Și-atâta suferință mă apăsă
Și nu de glonte, ci de jale mor.
Noi nu ucidem! Noi prin suferință
Eroi, martiri, profeți și sfinți suntem.
Din ea: din suferință-și ia ființă
Vecia-n care credem și cântăm.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre inventatori
- poezii despre iertare
- poezii despre durere
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
Citate similare
Suntem nașpa rău de tot
JUCĂTORII DE SNOOKER.
ȘAPTE PENTRU GOLDEN SHOVEL.
Suntem nașpa rău de tot. Noi
I-am dat școlii una-n bot. Noi
Lălăim pân' cad stelele-n apus. Noi
Spunem tot ce-avem de spus. Noi
Cântăm cântece porcoase. Noi
Bem ginuri prin iarbă trase. Noi
Locuim pe iunie din plin. Noi
Trăim puțin.
poezie de Gwendolyn Brooks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre școală sau poezii despre viață
Eminescu e cu noi
De ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Și soarele s-ar ascunde pe veci după nori
Să nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viața o ruină,
Să nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldații în război!
Să nu ne temem de dânșii
Căci Eminescu e cu noi.
Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit și îl iubesc la infinit.
poezie de Vladimir Potlog (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre versuri, poezii despre superlative, poezii despre război sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Slăvit Isus
Slăvit Isus ce grabnic vine
răsplata Zilei de Apoi
și nu noi Te-așteptăm pe Tine,
ci Tu, tot Tu, ne-aștepți pe noi!
Iubim tot praf și tot ruine
și vrem în pământești nevoi
nu noi să Te slujim pe Tine,
ci Tu să ne slujești pe noi.
O, Doamne, cu adânci suspine
întoarce-ne dinspre noroi
și fă-ne să dorim de Tine
așa cum Tu dorești de noi.
Revarsă-n noi în toți divine
simțiri cerești și gânduri noi.
Nu noi să vrem să fim prin Tine,
ci Tu să vrem să fii prin noi.
Fă ale noastre inimi pline
de-al dragostei ceresc șuvoi;
nu noi să ne vestim prin Tine,
ci Tu să Te vestești prin noi.
Căci doar atunci e cel mai bine
când suntem unul și nu doi,
când și noi suntem una-n Tine,
cum și Tu unul ești în noi.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre timp, poezii despre răsplată, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre creștinism sau poezii despre Pământ
Scrisoare către cel ce așteaptă, păcatul moștenit, iubirea
Diseară așteaptă-mă!
E tot ce mi-am dorit...
Căci o să vin cu flori și șampanie...
Mă voi aduce și pe mine.
Vom fi doar noi.
Dar dacă nu ești de acord, să mă suni.
Anunță-mă negreșit!
Voi trimite doar gândul să te însoțească.
Aștept să-mi scrii...
Și de vei vrea, doar pregătește-te pe tine!
Nu vreau să te rujezi, sau să pomadezi exagerat fața
Căci nu vreau să ieșim undeva.
Nu in seara asta!
În seara asta eu te vreau așa cum ești,
Așa cum noi ne-am cunoscut odată
Nu vreau să mături casa, nici să pregătești mâncăruri.....
Căci eu, în astă seară mă voi hrăni cu tine noaptea toată.
Dar hai să nu fiu rău
Și să-ți dau voie și ție să faci ceva ce-ți place.
Mă poți privi cum te sărut și te desmierd,
Înainte de a mă înfrupta din tine...
Vei fi deliciul casei.
De nu mă-nșel,
(Parcă ți-am mai spus, de atâtea ori, nu?!)
Ți-aȘ mai aduce flori să fiu galant,
Dar nu le-am cumpărat,
Nici nu le rup din cuibul lor, iubind natura...
Ți-aș aduce, de-ai dori, flori ce-au încolți la mine-n suflet,
Crescând doar din iubire
Și înrădăcinându-se pentru o veșnicie în noi.
De aceea te-am primit pe tine, în casa sufletului meu,
Călcând pe petale de roze...
Sunt flori ce chiar prin viața lor ar fi putut da nastere sau moarte primaverii...
Așteaptă-mă, așteaptă-mă,
Căci voi veni purtând iubirea-n suflet!
Sau aș putea să înot prin lumea mea de basm,
Călărind pe-un nor din dragoste făcut
S-ajung mai repede la tine.
Dar până atunci,
Deschide doar fereastra să intre dorul meu
De-acuma transformat în strofe de iubire...
Doar pentru tine, femeie!
Așteaptă-mă căci voi purta
Chiar și păcatul moștenit de noi - "iubirea",
Păcatul dragostei
Și sentimentul de tată
Pe care pruncii mi l-au tatuat
În sufletul rănit de așteptări.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre înot, poezii despre șampanie, poezii despre trandafiri, poezii despre tată sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN
Din lut făcuți suntem și-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?
S-a spus că noi de Cer suntem iertați,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toți frați;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?
Azi sufletul îmi este sfâșiat,
Că azi un frate-i este morții dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut și pe Iisus Hristos!
Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i ești prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al țării și-al lui Dumnezeu!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre țări, poezii despre visare sau poezii despre religie
Dependență de NOI
Mă luminez când mă gândesc la tine...
Oglinzile din jur îmi sunt străine.
Nu mă am pe mine întru sine,
Când nu ești infiltrat în mine.
Și mă apucă așa un dor de jale,
Când străzile străbat pe unde-am fost...
Și-mi simt ființa cum tremură moale,
Că tot ce-a fost, n-a fost sortit cu rost.
Și te surprind confuz și derutat...
Nu știi ce simți și nici ce vrei cu mine;
Destinul parcă este acuma plat,
Și parcă nici de NOI nu-ți mai convine...
Mă simt pierdută când nu mă iubești.
Și uneori te simt... mă ții departe!
Și-n inimă și-n minte mă gonești...
Și-atunci simt parcă mor încă o moarte...
Și totul pare șters când nu-i în doi...
Și viața fadă și fără vreun răsfăț.
Știi? Eu mult am tot luptat pentru-a fi NOI
Ca să te uit și să nu te învăț!
Raze de lună mă învelesc iar cu visare...
Și ne revăd pe NOI... iubind la fel.
Dar mai există acea iubire, oare,
Când tu lupți contra ei ca un rebel...?
Nu știu ce simte inima când tace.
Nu știu de-a fost vreun adevăr în ce ai spus;
Știu doar că sentimentele-s opace,
Când sunt captive la polul opus.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tăcere sau poezii despre răsfăț
Știu doar că așa cum avem stânga și dreapta, tot așa o parte din noi e lumină și întuneric și în fiecare din noi e o luptă între bine și rău, dar care și când învinge...
Daria Dalin în Lacrimile tulipanului
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre victorie, citate despre lumină sau citate despre bine și rău
N-a fost nimeni și nu este
Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
Să-mi așeze bucuria
În inimă prin credință
N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă să m-așeze
N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos
Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit
N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie
El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea
De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune
Pe cel care prin credință
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat
Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt
Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
Să trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință
Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare
Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora
A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost
Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș să îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa să-l biruim
Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim
Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit
Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat
În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim
Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos
Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm
Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre oi, poezii despre mântuire sau poezii despre vorbire
Era... toamnă
Era toamnă,,, ploua iubire", era frig, era și soare,
era toamnă târzie,,, noiembre", era târziu, eram
Eu, erai și Tu, suntem și acum tot Noi,,, rătăciți"
prin cărți, rătăciți de Noi, Noi ne suntem... noi!
Noi ne suntem...,, nimănui ", Noi ne scriem
,, încrucișat ", Noi, doi poli opuși, Noi ne atragem
în opus, Noi... ce dor mi-e de ochii tăi, nu mai
zic de trupul tău ori de sânul dezgolit, nu mai...
Aș rupe din Cer o Stea, o cometă, o,, Stea
căzătoare", aș... ți-aș... Eu ți-aș pune Luna la
picioare, chiar și tâmpla mea, te-aș înveli...
cuprinde, cu Calea Lactee, of cât te mai iubesc!
Ce păcat... ce Om fără de tine, sunt pierdut în
ochii tăi, sumt prea,, mort" și moartea mi-e prea
vie, îți amintești... prima întâlnire..., candela
arzând a vie", parcă... mi-e rușine că sunt Om!
Cum e cu putință, ca un Zeu și o Zeiță... să se
rătăcească-o clipă pe un... anotimp de toamnă,
of ce... toamnă mi-e de tine, of ce dor mai naști
în mine, sincer... mi-e rușine și mă doare!
Of... să blestem ori să ucid... nimeni nu mi te
poate aduce 'n cale, vino Tu de bună voie,
nimeni nu are răspuns, nici nu 'ntreb, nici nu
cerșesc, oare de ce te mai Te iubesc, oare...
Ce să-ți spun când viața mi-e doar clipă, ce să-ți
spun... aripa mea lipsă, parcă.... iar mă simt a
Om, iar mă dor și iar nu... nu mor, sunt... al tău
și chiar mă dor, Tu mă dori, durerea mea, Eu...
Eu sunt calauza Ta, parcă Lumea asta nu-i a
noastră, normal... Noi și Lumea lor... Noi
cei,, puși de o parte", Noi și Lumea lor, unde o
să ajungem, nici pribegi, nici călători, oare...
Da... ziua de mâine, o să-mi fie foame, o să-mi
fie sete, o să-mi fie dor de tine cum mi-a fost o
viață 'ntreagă, o să-ți amintesc de mine, o să te
bântui,,, zâmbesc", Eu nu aparțin acestei lumi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre toamnă, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre sinceritate
Lia: Aș vrea să-ți spun că... Totuși, de fapt, adevăratul motiv pentru care mă aflu aici, acum, este acela că...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aș vrea să... Vreau să-mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-mă, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Știi tu... Pentru tot. Pentru tot ce ți-am spus, în urmă cu șase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu știi cum m-am simțit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poți să-mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar că... Ar fi mai bine să evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt șase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înțelege-mă, nu vreau să vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau să-mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi că într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înțeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înțelegi și tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau să aud asta de la tine, ca să pot fi liniștită. Altfel, nu mai pot suporta situația asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insiști... Pentru liniștea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune că te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deși practic, nici n-aș avea motive pentru care să te iert. N-ai greșit deloc atunci, ți-ai exprimat doar părerea; cred că eu am reacționat greșit.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iertare, citate despre timp, citate despre început, citate despre vorbire, citate despre sinceritate, citate despre greșeli sau citate despre ajutor
Alfabetul meu secret
Mă uit la tine cum zâmbești,
Dându-mi seama ce gândești,
Și-ascult cum tu îmi ceri în față
Să-ți grăiesc un alfabet din viață.
Zâmbesc și eu, mă uit la tine
Cum te-așezi lângă mine,
Și-ncep să-ți spun așa ușor
Alfabetul următor:
Ascult tot ce tu îmi spui,
Bat momentele în cui,
Cresc gândindu-mă la noi,
Doar la tine, doar noi doi.
Eu zâmbesc cand tu zâmbești,
Fac mereu tot ce-ți dorești,
Gândesc exact cum tu gândești,
Iubesc tot ce tu iubești.
Jocul nostru plin de vise
Lungi, eterne și deschise,
Mintea noastră l-a creat,
Noi-l vom face-adevărat.
Oricâte drumuri eu aș lua,
Privirea ta mă va ghida,
Realizând ce mi-am dorit,
Să te iubesc, să fiu iubit.
Și-ți șoptesc acum secrete,
Taina mea fără perete,
Țelul meu în această viață,
Urma ascunsă-n foc și gheață,
Visul meu ce ți-l șoptesc,
Zâmbind îți spun: te iubesc!
Acum aștept să-mi spui ce crezi,
Ce-ai văzut și-acum ce vezi.
Dar ea nu-mi spune nici o părere,
Nici ce-a văzut, nici ce vede,
Ci doar mă roagă să-i repet
Din nou, același alfabet.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre alfabet, poezii despre jocuri sau poezii despre gheață
Cei care nu vor dansa
O fată invalidă a spus:
"Cum voi mai dansa?"
Dansează cu inima,
i-am spus noi.
Apoi defileul fluviului a spus:
"Cum voi mai cânta?"
Cântă cu inima ta,
i-am spus noi.
Apoi, sărăcuțul ciuline mort a spus:
"Cum voi mai dansa?"
Lasă vântul să-ți înalțe inima,
i-am spus noi.
Apoi Dumnezeu a vorbit din slavă:
"Cum să cobor la voi din azur?"
Dansează pentru noi în lumină,
I-am spus noi.
Vâlceaua dansează rotindu-se
în cerc sub soare,
iar inimile celor care nu intră-n horă
s-au întors deja în țărână.
poezie clasică de Gabriela Mistral, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans sau poezii despre handicap
EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC
Încerc a fi aici enoriaș
Cum azi îmi dau poruncă preoți noi,
Dar vreau să-ți fiu, Părinte, un ostaș,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;
Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Și ochii mei să-și ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aș fi nebun
Să pot privi și-n Iadul rău să pier?
Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Și soarta grea de șarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ți chip din lut!
Eu știu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip și-asemănare-ai vrut,
Să-ți fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre lut sau poezii despre iad
* * *
De câte ori m-alungi
Printre idei și vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.
De câte ori mă vrei
În inimă și-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.
De câte ori mă strigi
În noapte să îți vin
De-atâtea ori înfigi
Cuțitul în destin.
De câte ori îmi vii
Pe buze și în tâmple
De-atâtea ori tu știi
Că tot o să se-ntâmple.
De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.
Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veșnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre interdicții sau poezii despre idei
Vreau să iubesc pe frații mei
Vreau să iubesc pe frații mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc așa cum sunt.
Vreau să iubesc pe frații mei,
Cu care veșnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.
Vreau deopotrivă să adun,
și rodu-ntreg și spicul frânt.
Căci și Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubește-așa cum sunt.
Când frații mei au răni ce dor,
să-mi fie brațul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.
Noi prin Isus am fost iertați,
ca să iertăm și noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe frați
n-avem în noi iertarea Lui.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
Ce se întâmplă în noi când simțim cum cineva trăiește clipe întregi numai pentru noi? Ce se sparge, ce se reface la loc din resturi care păreau de nemaiadunat între ele, pentru cât și în ce fel fermecat se încarcă bateriile acelea misterioase numite încredere în sine, chef de viață sau mai știu eu cum? Ce trebuie să scoți, într-adevăr, din tine, pentru ca cel, cea de alături să simtă cum trăiești câteva clipe numai pentru el, ea? Chiar scoți, te pierzi, risipești din tine așa, dăruindu-te blând... ori, prin nu știu ce alchimie misterioasă, de fapt câștigi enorm în povestea asta care, aparent, te-a desființat?
Doru Davidovici în V de la victorie
Adăugat de elena vladescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre încredere sau citate despre alchimie
Atingeri de-ntuneric
Te visez, uneori, și mă-ntreb de ești tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
și mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"
Îmi tot spui că nu ești, dar te simt, nu mă-nșel,
chiar de nevinovată-mi apari, ești la fel:
ai aceeași răceală în suflet și-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.
Nu te-aștept, dar îmi vii, nu mi-e frică, și-mi e,
te-aș goni de-aș putea și din vis, și din... ce?
Nici nu știu cât, în viață, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, știu sigur c-ai uns
Și tot caut lumina, îmi caut puteri
să încerc să mă curăț, să fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, și să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre negru, poezii despre frică, poezii despre fericire sau poezii despre curățenie
Atingeri de-ntuneric
Te visez, uneori, și mă-ntreb de ești tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
și mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"
Îmi tot spui că nu ești, dar te simt, nu mă-nșel,
chiar de nevinovată-mi apari, ești la fel:
ai aceeași răceală în suflet și-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.
Nu te-aștept, dar îmi vii, nu mi-e frică, și-mi e,
te-aș goni de-aș putea și din vis, și din... ce?
Nici nu știu cât, în viață, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, știu sigur c-ai uns
Și tot caut lumina, îmi caut puteri
să încerc să mă curăț, să fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, și să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am frică
Câte vise, câte ganduri,
Au trecut de-atunci prin noi
Câte planuri și iluzii
Ne-am făcut noi despre... noi.
Insă zilele cum trec și cum clipele se scurg,
Lucrul ce-mi e cel mai cert și nu știu, cum să îți spun,
Căci mi-e teama... nu de tine și de vanitatea ta,
Ci de ce va zice, lumea imbecilă, crudă, rea.
Dar n-am frică, of degeaba,
Stați cu toții și-așteptați,
Căci eu știu prea bine calea
Și nu vreau ceva să-mi dați.
Doar în mine este Domnul,
Și oare cum aș putea
Să greșesc de-acuma drumul
Ce duce-n inima ta?
Doamne, în genunchi mă rog,
Ca-n parcursul vieții mele,
Să mă păzesti de neghiobi,
Și de toate cele rele.
Și tot în genunchi, mai stau,
Doamne un lucru mai vreau,
Să ai grijă și de mine
Căci fară tine, nu-i bine.
Și o ultimă dorinta...
Doamne, să-mi dai umilintă,
Și smerenie și jale, să nu rătăcesc din cale
Luminează viata mea, Doamne TU îmi ești calea!
poezie de Lusiana Drăgușin (13 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre smerenie
Dreptul la Drept Divin (pentru Isus...)
m-am întrebat de mii de ori, de mă iubeai la infinit,
dacă mă chemi, sau mă ignori, dacă iubirea i-a sfârșit.
cum Te aud, mă întrebam... și cum știam mereu ce vine...
mii de-ntrebări poveri căram, dorind răspunsuri de la Tine.
m-am întrebat "de ce" adesea... și rămânea mai mult secret...
deși, mi se dusese vestea, că sunt un suflet mult discret.
cum auzeam îndemnul Tău... toată mă frământam în perne...
mi-era și bine, dar și rău... fiind atentă mult la semne!
m-am întrebat de ironie... de ce o folosești prea des...
și am găsit melancolodie, în descifrări ce nu au sens.
mă uit în sus... Îți caut fața... un semn divin de ai să-mi dai...
și poate așa, schimbăm prefața... dintr-un destin ce adorai...
ce-am scris a fost mai mult de Tine... acum să spun și ce-am trăit...
chemări și-atingeri... doar suspine... dar mult am dat din ce-am primit.
cum este oare a Ta iubire... de atât doare și umbrește...
la duh ce caută împlinire... și mântuirea și-o dorește...?
fost-am copil și mi-ai vorbit... de la-nceputuri m-ai chemat...
atât de mult Tu m-ai dorit... nu m-ai lăsat, n-ai renunțat!
m-am întrebat de mii de ori... de ce iubirea Ta mă arde...
mă-mpotriveam să nu m-adori... dar mă trăgeai sus, spre arcade.
este atât de complicat... să povestesc despre noi doi...
să schimb din frază un predicat... sau să conjug verbul la oi...!
e mult prea vast și ireal... faptul că noi vorbim la fel...
că mă-nțelegi și-mi dai ce ai... și mă iubești cum sunt: rebel!
este cu-atât mai complicat, să crezi ce nimeni nu-nțelege...
sau să explic ce am aflat... legea din inimă și Rege!
și imposibil de crezut, că noi suntem de la-nceputuri...
aceiași toți, ce-am tot avut... lecții prin repetate cicluri.
că totul este doar ce-a fost... și numai fața-i e schimbată...
că-i adevăr, cu un mare rost... când conștiința nu-i ratată!
și totul este mult mai mare... gigantic, profund și colosal...
în existența noastră-n floare... ce se tot chinuie spre mal.
dar întrebările există... ca și răspunsuri, care vin...
când mintea nu îți stă înfiptă... și-ai căpătat Dreptul Divin!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre existență, poezii despre verb, poezii despre sfârșit sau lecții de engleză