Aripile şi pământul

O păsăre e o sămînţă cu aripi
însă ea nu este iubită de pămînt
ea încolţeşte numai desfoindu-şi
foile-n văzduhurile arate de vînt.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripile şi Pământul

O păsăre e o sămânţă cu aripi
însă ea nu este iubită de pământ
ea încolţeşte numai desfoindu-şi
foile-n văzduhurile arate de vânt.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O păsăre e o sămînţă cu aripi, însă ea nu este iubită de pămînt...

citat celebru din Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ...

Să nu te bucuri, nu, prea mult
de Viaţă, de acest tumult
care te face să-ţi închipui
că nu-i tot una cu nisipu-i
să nu-ţi închipui... Căci aşa e:
ea face dintr-o vîlvătaie
cenuşă ; din cenuşă – vînt
şi din ce-i vînt face-o odaie
fără pereţi, fără cuvînt.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare socială

Nefiind cîine de rasă
şi nici nume bun neavînd
Cranţ e ţinut pe-o murdară terasă
în ploaie şi vînt...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întocmai

Ea se gîndeşte numai la ea
şi el se gîndeşte numai la el
şi eu mă gîndesc numai la mine
şi totul se-nvîrte în jurul
unui inel
ce ne cuprinde pe fiecare-n parte
şi asta e Viaţa
şi asta e Cel
ce spune că Umanitatea
nu e o fiară
ci este un miel.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întocmai

Ea se gândeşte numai la ea
şi el se gândeşte numai la el
şi eu mă gândesc numai la mine
şi totul se-nvârte în jurul
unui inel
ce ne cuprinde pe fiecare-n parte
şi asta e Viaţa
şi asta e Cel
ce spune că Umanitatea
nu e o fiară,
ci este un miel.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem parte de o ploaie de citate din poemele "strălucite" ale epocii, învătate si în manualele acelor vremuri, gen Lidice a lui Eugen Jebeleanu. Dan Desliu se simte dator în coraportul ce vizează probleme ale poeziei să evidentieze realizările poetice ale timpurilor noi: "Printre poemele ample înfătisînd viata nouă trebuiesc amintite Despre pămînt de Maria Banus, În satul lui Sahia de Eugen Jebeleanu, Vară fierbinte de Victor Tulbure, Tovarăsul Matei a primit Ordinul muncii de Veronica Porumbacu, Sub frasinii de la răscruce, Copii de pe valea Ariesului si Miscarea de revolutie de Baconsky. Asa a fost în Baltica de Stefan Iures, Cincisutistul de Ion Brad, Întoarcerea în patrie de T. G. Maiorescu, Studenta de Aurora Cornu, Fete în uniformă de Valeria Boiculesei – si altele.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţa

Cazi-mi în braţe tăcută, tu,
cea plecată, care eşti numai a mea,
ca' ntr' un hamac de tăcere o stea
leganandu-şi părul pierdută.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se poate

Ivit pe lume fără voia mea
o să rămân cât pot sau cât se poate
căci am nevoie de atâtea vize
de-atâta aer, şi libertate

Însă la urmă
o să mă fac ceea ce nu se vede
ce cântă-n apă şi surâde-n pietre.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antidotul luminii

Şi rămăşiţele luminii
fac umbre pe pămînt.
Le sudează la un capăt de corpuri,
le lasă tîrîte de ele...
Daca se surpă corpul
se surpă şi umbra.
Te poţi desprinde de ea
cînd te înalţi,
deşi aţi fost fraţi siamezi odată.
Ea rămîne o pată perfectă a formelor tale
ce-ţi poartă îndepărtarea
pe pămînt.

Ştii cînd ne vom vedea
umbrele pe cer
de aici... de jos?
Numai atunci cînd pe pămînt
vor încolţi raze...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vînt de toamnă

E pardosită lumea cu lumină,
Ca o biserică de fum şi de răşînă,
Şi oamenii, de ceruri beţi,
Se leagănă-n stihare de profeţi.
Rece, fragilă, nouă, virginală,
Lumina duce omenirea-n poală,
Şi pipăitu-i neted, de atlaz,
Pune găteli la suflet şi grumaz.
Pietrişul roşu, boabe, al grădinii,
Îi sînt, bătuţi şi risipiţi, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
În care frunzele s-au îngropat.
Din învierea sufletului, de izvor,
Beau caprele- amintirilor,
Şi-n fluierul de sticlă al cintezii
Se joacă mîţele cu iezii.
Deosebeşti chemarea pruncului în vînt
Cîntată de o voce din pămînt.
Născut în mine, pruncul, rămîne-n mine prunc
Şi sorcova luminii în braţe i-o arunc.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii buni le dau copiilor rădăcini şi aripi. Rădăcini ca să ştie unde le este casa şi aripi ca să zboare în alte părţi unde să arate celorlalţi ce au învăţat.

Jack Canfield în Supă de pui pentru suflet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Alexandru Jebeleanu

Nu-i un scriitor de rând,
Excelează-n orice gen,
Mai ales atuncea când
Iscăleşte... Eugen.

epigramă de Ion I. Mioc din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi, deci

Să nu ceri niciodată nimănui
Nimic. Să nu ceri celor ce-s sătui...

distih de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă femeia ar fi vrut să se arate frumoasă doar soţului ei, problema s-ar fi rezolvat uşor; însă faptul că vrea să se arate frumoasă lumii întregi trezeşte suspiciuni asupra ei.

citat din Hagop Baronian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă femeia ar fi vrut să se arate frumoasă doar soţului ei, problema s-ar fi rezolvat uşor, însă faptul că vrea să se arate frumoasă lumii întregi trezeşte suspiciuni asupra ei.

aforism de Hacob Paronian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca prostul...

Vai de sufleţelul nostru
care – când să fie mare –
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retractil, deseori ironic, mânios nu o dată – el era numai nedumerire. Nedumerirea Spiritului, care nu ştie ce rost are pământul. Ca să calce pe el oamenii, câţiva ani, şi apoi să fie înghiţiţi de el, pământul, şi transformaţi pe vecie în făină de oase şi culturi de viermi? Spiritul descins din alte lumi se umplea de oroare şi respingea, cu nedumerire, Materia acestei planete.

Eugen Jebeleanu în "Luceafărul" din 30 iulie 1977, Portretul actorului-poet Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cunoaştere încolţeşte eliberarea. Perfecta cunoaştere a lumii este însă posibilă numai prin intelectul omenesc. Iată de ce, întreaga natură până la om este numai drumul pe care-l parcurge urcând din treaptă în treaptă voinţa ce se afirmă pentru a ajunge la intelectul omenesc şi prin acesta la cunoaşterea de sine eliberatoare. Dar şi ca om, voinţa parcurge încet lungi serii de procreări, înzestrându-se în fiecare trup de mamă cu un nou intelect pentru a se apropia, printr-o decantare treptată, de tărâmul negării.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui îi convine să se arate nud celorlalţi?

Eugen Barbu în Caietele Princepelui (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!