Florii i se cere parfum, iar omului - politeţe.

proverbe indiene
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

politeţe

Politeţe. Cea mai acceptabilă formă de ipocrizie.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o politeţe a inimii. E înrudită cu dragostea. Din ea izvorăşte cea mai firească politeţe a manierelor.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Politeţe"

Nu ştiu care e pricina,
Dar cântarul – ce mirare!
Se înclină, bată-l vina,
Numai către vânzătoare.

epigramă de Mircea Ursei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florii de salcâm

Parfumul florii de salcâm
Purtat de vântul dimineţii,
Trimis pe-al raiului tărâm
Se-nvăluie în mreaja vieţii.

Mâhnirea n-o mai simt nicicum,
Mi-a alungat urma tristeţii
Parfumul florii de salcâm
Purtat de vântul dimineţii.

Dulcea mireasmă-a frumuseţii
Se-mprăştie pe-ntregul drum,
În spini se pun speranţe-acum,
Se pierde-n marginea uliţii
Parfumul florii de salcâm.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

politeţe

Politeţe: Ceea ce cred eu că tu crezi că eu cred despre tine.

definiţie de Petre Botezatu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

florii

Florii: refluxul triumfalist al iernii.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (17 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUAV ACORD SE-NALŢĂ DIN STRUNELE VIORII
Suav acord se-nalţă din strunele viorii,
Ameţitor parfum exală din corola florii
În timp vernal, prin boarea ce adie în amurg
Trezind iubirilor ascunse iar fiorii.

rubaiat de Ioan Friciu (2021), traducere de Cengher Gorea
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

trupul omului

Trupul omului este biserica în care natura cere să fie proslăvită.

definiţie clasică de Marchizul de Sade
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii sunt de acord cu "micile atenţii, ca gesturi de politeţe"

Când încă mai sunt ugere de supt,
Spun ei - pe faţă - cu francheţe,
Nu poţi s-acuzi că-i cineva corupt:
E, doar, un gest... de politeţe!?

epigramă de Gheorghe Burduşel din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De florii

Lumini, culori, parfum, petale,
Scântei de dor şi vânt nebun,
Speranţe tot făcându-şi cale
Şi cuib... în tufe de alun.

Aburi de gând şi nori de vise,
Prejudecăţi... cuvinte seci,
Timidităţi demult prescrise,
Paşi rătăciţi... şi vechi poteci.

Tandreţuri... sau naivitate,
Melancolii târzii şi dulci,
Trupuri de-amor înnobilate
Şi braţe-n care să te culci.

Luceferi şi tăceri sfinţite,
Buze topite-n sărutări,
Priviri spre depărtări smerite,
Înlăcrimate... aşteptări.

Ramuri de sălcie... în poartă,
Eşarfe-n dar... sau pălării
Pentru iubiri fără de soartă,
Trăite-n ziua... DE FLORII

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O englezoaică cere petreceri cu lăutari, un salahor cere un Van Gogh, un paşoptist cere pantofi cu toc înalt, un ţârcovnic cere lapte praf, un academician cere acadele.

aforism de Mircea Horia Simionescu din Dicţionar onomastic (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floriile

Iată zile-ncalzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicianul este persoana care se ocupă cu problemele de adaptare ale omului. A cere unui politician să ne conducă este ca şi cum ai cere cozii câinelui să conducă câinele.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gentlemenul în schimb de politeţe

S-a fost ivit un curcubeu
Odată la Văleni pe creste
Şi Iorga cum a prins de veste
A salutat pe Dumnezeu,
Arc de triumf convins că este,
Ivit pentru ilustru-i "Eu!"

hexagramă de Păstorel Teodoreanu din Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai... (1931)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La începutul Creaţiei Dumnezeu dă chip omului, iar în prunca Maria ia El chipul omului. La Creaţie i-l dă, iar la naşterea Fecioarei îl ia.

citat din Ion Buga
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de salcâm

Parfumul florii de salcâm
Purtat de vântul dimineţii,
Trimis pe-al raiului tărâm
Se-nvăluie în mreaja vieţii.

Mâhnirea n-o mai simt nicicum,
Mi-a alungat umbra tristeţii
Parfumul florii de salcâm
Purtat de vântul dimineţii.

Dulcea mireasmă-a frumuseţii
Se-mprăştie pe-ntregul drum,
În spini se pun speranţe-acum,
Se pierde-n marginea uliţii
Parfumul florii de salcâm.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţiile, parfum de viaţă, un ecou de culoare ce nu-ţi cere părerea.

aforism de Dan Surducan
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iordache (şade pe un scaun şi dă un brici la piatră, fredonând): "Şi mă cere, mamă, cere. — Cine dracul te mai cere? — Şi mă cere d-un bărbier..."

replica de început din piesa de teatru D'ale Carnavalului, Actul I, Scena 1, scenariu de Ion Luca Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi numele ei

voi
care ştiţi inima omului
voi
care ne priviţi din văzduh
cu ochi buni
voi
care n-aveţi altă odihnă
afară de dragoste

vouă vă cer
aşa cum firul de iarbă
cere ploaie
şi cântecul greierului
cere stele
daţi-mi numele ei
să-l pot rosti
atunci când inima mea
va cere un nume

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de epocă

Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanţe, din frumuseţi îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru şi veşnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viaţa... cu-aceiaşi timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-şi n-are duplicat.

Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinereţe,
Un vechi parfum, stors din dorinţe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopţi topite-n patimi, de nopţi cu nuferi de nobleţe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzleţe prin istorii.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopţi cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanţe vechi ce le ascult.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!