Editare

Fii antenă parabolică
de mare efect şi fidelitate
ca să poţi accede spre eden
aşa am recepţionat cândva
un semnal de sus
atunci am luat zorile la trap
şi amiezile la galop
pe şaua unui poem etern
purtat de vânturi astrale
numai aşa voi putea depăşi
sincopele existenţei precare
cu amplă euforie
şi cu sintagme ideatice
de copil sacrosant
aşa voi putea lua examenul
veacurilor viitoare
numai cu ajutor îngeresc
voi putea găsi soluţii viabile
pentru străbaterea
multor milenii stelare.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune "sper". Nu spune niciodată: "sper" că voi putea, "cred" că voi putea. Spune: "ştiu" că voi putea. Dacă vrei să faci ceva în viaţă, elimină-ţi nesiguranţa din vorbe. Doar aşa ţi-o vei elimina şi pe cea din gând.

Irina Fieroiu în Claudia
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce puteţi obţine de la altul se află deja prezent în voi căci, dacă n-ar fi aşa, voi n-aţi putea atrage către voi această reflecţie.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

Nici cele mai strălucitoare flori de gheaţă nu-mi vor acoperi faţa,
Voi ridica privirea şi voi străbate drumul mult mai uşor
Voi mulţumi aleşilor pentru ajutor
Şi florile le voi oferi într-o nouă zi însorită,
Am să pot s-alerg, aşa, ca un copil ce abia învaţă să meargă,
Ca fiica mea la nouă luni ce dorea s-alerge,
Când abia putea să meargă, a se-nţelege!
Fiinţa încrezătoare în forţele proprii, care este frumoasa mea prinţesă,
Poveste ce a prins rădăcini în mine
Şi se va ridica spre cer o nouă lumină de vis.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, răul mizeriei şi răul aurului îl strică şi-l înrăieşte pe om deopotrivă. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea întregii colectivităţi? Nu ştiu din care parte trebuie stăruit pentru reuşită, dar ştiu că totul se va produce din nou numai prin intermediul omului. Eu am fost multă vreme singur împotriva hidrei răului, acum voi sunteţi o mulţime... Primiţi de la mine, voi tineri, cunoaşterea mea, dobândită la sfârşitul vieţii mele. Şi porniţi de la ultima mea cunoaştere spre o cunoaştere nouă. Aşa cum s-a schimbat lumea înaintea noastră, aşa se va schimba şi după noi. Dar pentru asta nu-i îndeajuns o singură pereche de mâini şi un singur creier. Iar voi fiţi acei ce vor croi lumii drumul schimbării în bine. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea colectivităţii... Chinuiţi-vă cu moştenirea pe care v-o las şi nu-l părăsiţi pe om.... Credeţi în el aşa cum cred şi eu.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârmaciul

Când s-au aprins
Primele stele în univers
El a dat noi directive
Aşa că atenţie
La mersul aştrilor
Numai cei iniţiaţi
Vor putea citi în stele
Mersul vremurilor
Numai minţile luminate
De înţelepciune divină
Vor putea dezlega
Enigmele acestei lumi
Numai îngerii ne pot spune
Taina acestui univers.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa individului nu este altceva decât sinele său propriu-zis, adevăratul miez al fiinţei sale;tot ea constituie fundamentul conştiinţei lui ca un substratum imuabil şi prezent întotdeauna, de care nu s-ar putea desprinde. Asta pentru că el însuşi este aşa cum voieşte, şi voieşte aşa cum este. Prin urmare atunci când e întrebat dacă ar putea voi altceva decât voieşte, de fapt e întrebat dacă ar putea fi altfel decât este, lucru pe care nu-l cunoaşte.

Arthur Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

În câmp energetic
Fiecare poem
E un gradient
Cu iz emoţional
Un vector
De sine mişcător
Răsărit
Din sintagme
Ingenui
Replică vie
La inspiraţie
În formulă
De iniţiere
Născut subtil
Ca un ideal
Din raţiune
Un îndemn
Ascendent
Cu efect de halo
Traseu serafic
Spre Eden.

poezie de David Boia (23 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor absurd

Ca să urc acea scară,
Trebuie să iau cu mine...
Levierul,
Acest absurd ajutor.
Să prind îndoitura lui
De fiecare treaptă
Şi mâinile să-mi sângereze
În batistă.

După ce voi fi ajuns sus,
Rănile-mi vor fi spălate
Şi vindecate
De măreţia cerului,
Iar sufletul schilod,
De soare oblojit.

Abia atunci voi lăsa
Din mâini levierul, batista,
Şi voi putea să cânt
Cu bucuria libertăţii.

Dar câţi nefericiţi
Au, pe lumea asta,
Un levier şi-o batistă?

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa stâncii de bazalt

Să nu mă întrebaţi nicicând
Cum am trăit –
Căci n-am să spun,
Nu veţi afla
Trăirea mea
Şi, neştiind, nu veţi putea trăi aşa
O viaţă-ntreagă
De trăit
Şi fericit.

Cum am iubit?
Nu spun şi nimeni nu va şti
Că am iubit neîncetat
Şi am privit, în nopţi senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun şi nimeni
Nu va şti.

Nu cred că aţi putea şi voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistaţi necontenit
Şi nemişcaţi
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Şi vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le daţi
Şi n-aţi voit
Să le cedaţi
Dar nu, nu cred că aţi putea

Să fiţi voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Şi s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.

N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Aşa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe faţă

Pentru noi
pământenii
şi nu numai
conştiinţa pură
ar putea fi
cel mai
puternic
atribut
conştiinţa pură
ar putea fi
şi cel
mai puternic
complement
conştiinţa pură
ar putea fi
scop în sine
dar mai ales
călăuză
după model
îngeresc
pentru noi
cei trecători.

poezie de David Boia (17 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul Cerului

Privesc albastrul Cerului
Parcă-s ochii Visului!

In clocotul gândului,
Pe valurile norilor,
Aş vrea să urc şi să cobor
Până la inversarea Timpului
Şi Începutul Începutului!

O să înot printre Planete
Voi sfida Timpul cu ele.
Împrumut, Lebăda albă o voi cere,
Ca să plutim pe Marea Galaxiilor Semeţe
Până când Farul Veşniciei
îl faţă ne va lumina.

Ancora Speranţei atunci o vom arunca,
Lângă El vom acosta,
In Lumina Sa ne vom îmbăia
Până când in Lumină şi noi ne vom transforma...

Strălucind aşa, inapoi în Galaxia noastră vom putea naviga
Cu puterea Luminii Timpul îl vom putea alunga
Speranţele Începuturilor in noi, de atunci le vom putea purta
Şi cu toţii in Albastrul Cerului fără de sfârşit, Măcar cu clocotul gândului
Cândva ne vom muta....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hyperion

De fiecare dată
când scria Eminescu
să deghiza în propriul lui poem
cazul ce mai celebru
a fost când a scris Luceafărul
s-a deghizat aşa de bine
încât s-a prefăcut în Luceafăr
după modelul lui Hyperion
şi a rămas Luceafăr
peste veacuri
ca să strălucească veşnic
numai un geniu ca el
putea realiza aşa ceva.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Poemul e un răsărit
Mesager perpetuu
El înfruntă
Cu succes asfinţitul
Numai că să nu apună
De nici un fel
Părtaş evident cu îngerii
Este poemul
Ar putea fi o filă
În cartea vieţii de apoi
Aidoma unei sintagme
Cu versuri sacre
Implementate de arhangheli.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al: După ce copiii vor pleca de acasă, voi putea, în sfârşit, să fac ce ar trebui să facă fiecare bărbat. Voi putea să mă uit la televizor!

replică din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înţeles că viaţa,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să ştiu ce am de făcut pe urmă...
Am înţeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Şi doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Şi poate aşa voi reuşi...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuşi cândva?
Să trec peste tot şi toate...
Aşa cum mai trece o zi şi vine iar noaptea...

poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte sfinte

- De-ar fi să plec, să nu mai ştii nimic
Din tot ce fac şi simt ori ce culoare
Au nopţile ascunse-n depărtare
În aşteptarea unui venetic,

Ce-ai spune-atunci? În ochi, de m-ai privi,
Ce gânduri ţi s-ar transforma în şoapte
Menite să amâne lunga-mi noapte
În care voi apune într-o zi?

- Să îţi amân plecarea, n-aş putea,
Dar te-aş privi şi mâna aş întinde-o
Spre mâna ta, pe care aş cuprinde-o
Aşa cum ai făcut şi tu cândva.

Voi strânge-o tare, da, iubitul meu,
Şi-ţi voi şopti aceleaşi vechi cuvinte
Pe care ţi le-am spus, cuvinte sfinte
Ce se vor încheia cu: "Merg şi eu!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

William: Ce ciudat, nu te-am mai văzut de o lună. Am văzut până şi luna nouă, dar nu şi pe tine. Am văzut răsărituri de soare şi apusuri, dar nu şi chipul tău frumos. Sufletul meu este frânt în crâmpeie atât de mici încât ar putea fi trecute prin urechile unui ac. Mi-e dor de tine aşa cum soarelui îi este dor de flori; aşa cum soarelui îi este dor de flori în toiul iernii. În loc să-şi îndrepte căldura spre frumuseţea ta, inima îmi împietreşte precum lumea îngheţată în care m-a aruncat absenţa ta. Mai departe voi concura la Paris, dar, fără tine acolo, oraşul îmi va părea pustiu şi iernatic. Speranţa este cea care mă călăuzeşte şi mă ajută să trec peste zile şi peste nopţi. Speranţa că după ce privirea mea nu te va mai putea găsi, aceea nu va fi ultima oară când te voi vedea.

replică din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Aş vrea, de s-ar putea....

Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai şoapte in noapte
Acum eşti prea departe şi nu ai parte de cele ce le sperai

Voi înţelege cândva, atunci când voi putea
Că cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învăţate
Din baza mea de date te voi şterge şi nu aş vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorinţa ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate

Se prea poate, că intr-o noapte să mă strigi în şoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viaţă
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viaţă, ne vom întâlni poate în piaţă

Să fac la toate faţă nu am cum, că nu sunt paiaţă
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheaţă
Fetiţă minunată ce mi-ai dat cândva speranţă
M-ai învăţat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe faţă

A fost aievea doar un vis
Multe atunci s-au zis
La un sărut aprins
Să tremuri nu ţi-am interzis

Doresc să trăiesc şi eu firesc
Omenesc voi să vorbesc
Şi din tot ce făptuiesc
Nu voi să greşesc

Trecutul e o poveste ce-mi dă de veste
Că prezentul se trăieşte. la fiecare aşa cum este
Şi voi ca în viitorul ce mi se pregăteşte
Una că tine dacă mai este.

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Măriţi
Intersecţia
Sub semnul
Crucii
Şi faceţi
Un giratoriu
Care să urce
În spirală
Spre cer
Numai aşa
Ne putem
Sui la Eden.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa sorţii

Tot caut să-nţeleg menirea sorţii,
Aş vrea cumva, de pot, s-o îmbunez
Privesc spre casa ei, în faţa porţii,
Dar nu vreau s-o deschid, stau şi oftez.

Parcă mi-e foarte teamă ca să intru,
Să nu cumva să aflu ce va fii,
Gândind că cine ştie, înăuntru,
Ceva ce nu îmi place voi găsi.

Apoi regret şi vreau să-mping în poartă
Şi-ncerc s-o fac cu sufletul deschis,
Ce ar putea să fie... decât soartă,
Măcar aşa nu voi trăi în vis.

Îmi fac curaj şi-mi spun, va fi mai bine,
Prea m-am înţepenit în ce-a trecut,
Trăind pierdut în ieri, fără un mâine,
Nu-n ce-aş putea avea, ci-n ce-am pierdut.

Mă uit la casa sorţii... e lumină
Şi uşa ei mi se deschide-ncet,
Păşesc spre ea, iubirea să revină,
Să-mi încălzească gândul de poet.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!