Bărbatul şi epidemia

Supărat, cu epidemiea
Stă în casă cu soţia.
Alta este acum pricina:
Nu se vede cu vecina.

epigramă de AdrianTimofte (aprilie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

După epidemie se anunţă divorţuri

Căsătoria i-a fost de vis,
Că a stat cu-n ochi închis.
Acum cu epidemiea
A văzut şi el prostia

epigramă de AdrianTimofte (aprilie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina de lângă casă

De vecina mea frumoasă
Cu un trup creat de zei,
Mă desparte doar o casă
Şi anume, casa ei.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proces

Vecina ei o insultase
Spunând că n-are patru clase;
La tribunal s-a stins pricina:
Avea trei clase şi vecina!

epigramă de Traian Marcu din Antologia epigramei româneşti (G. Navarra)
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Vecina de lângă casă
niciodată nu te lasă,
nici afară, nici în ploaie
că sufletul i se moaie,
nici în ploaie, nici afară,
că nu este prima oară...
N-o ignora pe vecină,
nu te duce la străină,
nu-ţi mai încerca norocul,
păstrează-i vecinei locul!
Ştii că drumul cel mai scurt
este drumul cunoscut,
de ce zgânderi tu pricina
când aproape ţi-e vecina?
Ea observă tot ce faci,
iar de-o-nşeli te bagă-n draci,
te blestemă şi descântă
de toţi dracii te frământă
din creştet până-n călcâie
şi numai ea te mângâie
cu smirnă şi cu tămâie.
Piticii pe creier zac,
fluturaşii în stomac,
te zbaţi şi te zvârcoleşti
linişte nu-ţi mai găseşti.
Până nu afli pricina
că ţi-a făcut vrăji vecina,
te usuci de te faci iască
şi intri-n boală câinească,
uiţi de lumea pământească,
şi credinţa creştinească,
laşi mândria bărbătească,
tradiţia strămoşească,
stai ca şuba pusă-n gard,
arzi ca flăcările-n iad,
iar de-ţi vine cea cu coasa,
îi dai bani, poţi să-ţi vinzi casa,
nu mai ai nicio scăpare,
urci pe mătura-i călare,
la vecina-i vindecare:
şi-atunci îi cazi în genunchi
să te vindece de junghi.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Vecina de lângă casă
Ştie semnul ce i-l fac,
Niciodată nu mă lasă
Să beau singur ori să zac!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscusinţă

Vecina de lângă casă,
Zi de zi mai generoasă,
Care-n timp m-a remarcat
Şi-i vecina mea... de pat!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidie

Mi-am durat din piatră-o casă
Ca să fiu pe ea stăpân
Iar vecina mea hidoasă
Stă la gard cu piatra-n sân!

epigramă de Ion Cuzuioc din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Vecina mea, frumoasă-n toate,
Ce iese foarte rar din casă,
Mă enervează peste poate,
Că, din păcate-i... virtuoasă!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfârşitul carantinei,

Carantina când s-a terminat,
O doamnă rău s-a supărat:
A reclamat cântarul,
Că i-a distrus moralul.

epigramă de AdrianTimofte (mai 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

e vecina mea şi o îm
part cu alţi doi vecini
care locuiesc la etajul meu
care nu e chiar al meu
dacă nu stau singur a
colo cu vecina
o să-i ghicesc în palmă
s-o vrăjesc pe femeia care vorbeşte
cu mine şi cu alţii stă de vor
bă, mă enervează, mă face
să-i cumpăr flori şi s-o visez
şi-n seara asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia vecinului

Înfocată, lipicioasă,
De sămânţă rea, hulpavă,
Este tristă şi bolnavă…
Doar când stă cu el acasă.

epigramă de Ion Berghia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

E grădina pup de floare,
Când în ea intră vecina,
Mândră şi încântătoare,
Să verifice... stupina.

Ochiul cată-n disperare
Înspre trupu-i... îngeresc,
Oare cum şi de ce oare?
Tremur numai de-o zăresc.

Stelele dispar în noapte,
Şi nu ştiu... a cui e vina
Dorului de mere coapte,
Ce-mi tot caută... pricina.

Luna vrăfuleşte-n focul
Care-mi mistuie... retina,
Când încet, pune norocul
Între sâni... ştiţi voi... la Ina.

Patimile-n ei tresaltă
Şi Ispita... bat-o vina,
Ca o trestie de-naltă
Şi mlădie... este Crina

Dulce, tandră... măritată,
Iar mi-a invadat grădina,
Dar odată... şi odată,
Cade în păcat... VECINA.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde stă soţia, acolo stă şi casa, chiar şi la rădăcina unui copac. Şi un palat, dacă-i lipsit de ea, se zice că este asemenea unei pustietăţi.

în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a supărat calculatorul

Azi noapte soţia mi-am oripilat,
Aruncând pe geam calculatorul,
Dar ca epigramist, m-a anihilat,
Epuizând din hard, total, umorul.

epigramă de Paul Constantin (22 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul proprietăţii

Bihoreanul e cam şui
Şi vă spun care-i pricina,
Ţine la nevasta lui,
Dar se culcă cu... vecina.

epigramă de Gavril Moisa din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernului liberal

De când sunt la guvernare,
Munca lor a fost în floare.
Se vede - de mult ce a lucrat,
Guvernul - Bufet l-a transformat.

epigramă de AdrianTimofte (iunie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Când nevasta nu-i acasă
(Fapt ce se întâmplă rar)
Rog vecina să mai iasă
Cel puţin la geam... măcar.

epigramă de Vasile Munteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia (prinzându-l pe soţ în pat cu vecina): Vezi că poţi, când vrei?

replică
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obligaţia de a sta la domiciliu pe timpul epidemiei

De ieşim afară
Virusul ne omoară.
Dar în casă dacă stăm
De soţie nu scăpăm.

epigramă de AdrianTimofte (aprilie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic, pic!

Pic, pic! Uite-o picătură mică!
Pic, pic! Picătura, uite-o, pică!
Pic, pic! Ploaia repede a venit,
Pic, pic! Primăvara a sosit.

Pic, pic! Picătura-i pe tavan,
Pic, pic! Alta cade în cazan;
Pic, pic! Ploaia pică tot mereu,
Pic, pic! Ce m-aş mai juca şi eu!

Pic, pic! Copiii s-au supărat
Pic, pic! Şi în casă au intrat.
Pic, pic! Afară ei nu mai iasă,
Pic, pic! Acuma ei stau în casă.

Pic, pic! De ce staţi, măi, supăraţi?
Pic, pic! Veniţi jos să vă jucaţi!
Pic, pic! În casă voi staţi frumos,
Pic, pic! Dar mai bine veniţi jos!

Pic, pic! Vântul norii a gonit,
Pic, pic! Soarele iar s-a ivit.
Pic, pic! Aerul s-a încălzit,
Pic, pic! Picătura s-a topit!

Pic, pic! Picătura nu-i pe tavan,
Pic, pic! Nu mai cade în cazan!
Pic, pic! Ploaia nu pică mereu,
Pic, pic! Acum m-oi juca şi eu!

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!