Ce-și dorește sufletul?
Cuibărită-n os și-n vene, frigul să-l domesticească,
Vara își mai plimbă-n ele arșița, să le-ncălzească.
Cât de supărată-am fost pe-al ei jar neomenesc,
Azi o caut ca pe-un leac, pentru tot să-i mulțumesc.
Cerul și-a cojit, de-aseară, norii de bulbucii grei
Și la luptă i-a pornit cu sensibili nervii mei,
Țopăie pe acoperiș lent un dans în pași mărunți
Și pe geam spâzur'-alene stropii nedormiți, cărunți.
Ochii, măsurând bâltoacei adâncimea de nămol,
Se-ntâlnesc în dezolare cu un vrăbioi frivol,
Ce-a pornit în cercetare, înfruntând dezastrul ud
Și scrutează a mea fereastră, poate-l văd, poate-l aud...
Distructivă, de-a ei mână gem ruini de armonie,
Risipite-n lung și-n lat, și în suflet, și-n câmpie,
Îndesește-a ploii plasă pân la margine de lume,
Semănând melancolie, toamna nu știe de glume.
Tot, ce sufletul dorește, este-un dulce vis de vară,
Să-mi prind aripi de cocoară, să revin la primăvară...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre visare
- poezii despre umor
- poezii despre toamnă
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
Citate similare
Melancolie
Auzi, tu, ființa mea dragă...
cum cad stropii la fereastră,
și-n toată splendoarea ei
ploaia spală pomi de tei,
tot pământul mi-l îmbracă,
in haină rece si posacă
de culoare cafenie
dulce gând... melancolie.
Vezi, tu, suflet de copil...
zbor de frunze, zborul lin
miilor de rândunele
ce-mi duc vara, tot cu ele
si-mi lasă toamnă amară
cu miros de călimară,
triste frunze arămii
stări frumoase... melancolii.
Simți, tu, iubirea mea frumoasă...
fuga aceasta păcatoasă,
setea aceasta nemiloasă,
ura cea bolnăvicioasă,
a călăului de-o viața
ce ne râde și azi în față
doar el îi nemuritor
pe acest pământ rece... gol.
poezie de Adriana Monica Burtea (28 septembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre râs
- poezii despre melancolie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre tei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tabiet
seara mă așez la fereastră și privesc stelele căzătoare care brăzdează cerul în lung și-n lat
tăcute demne și mici la fel ca viețile noastre
frunzele negre și ude care se lipesc de geam rugătoare
mă gândesc la visele care s-au ofilit odată cu noi
la vara care se stinge
la cei plecați pentru un timp
sau pentru totdeauna
și plâng
plâng pentru că în cameră e întuneric
și nimeni nu îmi mai aduce înapoi
ziua de ieri
pentru că am mai multe regrete
decât ceasuri trăite
și pentru alte felurite lucruri
care nu mă lasă să uit
cât de frumos ar fi fost totul
dacă
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre stele căzătoare, poezii despre seară sau poezii despre plâns
Rugă pentru ziua mea onomastică
Mă caut și nu mă găsesc!...
Mă caut în vechiul ogor strămoșesc-
În grâu, în porumb și-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Și-n focul din vatră,
În golul din casă
Și-n gloata de-afară,
Și-n toți răposații ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...
Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!...
Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Și drumul trosnește sub pașii greoi,
Mă caut și-n larma vieții de-acum,
și-n pacea vieții de apoi...
Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Și-n ghioc...
Mă caut și-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele șterse...
Dar nu mă găsesc.
Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc...
Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul și fapta spre morții de ieri,
Că urmele mele din lume se șterg
Și nu mă găsec nicăieri?...
Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cereale, poezii despre ziua de naștere, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre viața de apoi, poezii despre stele sau poezii despre pace
Lanțuri
Încremenită-i marea sub norii de furtună
Și-n liniștea-i adâncă îmi pare-a auzi
Ecouri din străfunduri ce urcâ, se adună
Și își încep cântarea din lumea de stihii.
Începe-un dans al ploii, al vântului sălbatic
Pornit să urce totul deasupra unui hău
În care-o siluetă apare fantomatic
Și mă dorește pradă a cântecului său.
Îmi leg închipuirea cu lanțurile grele
A celui care crede că-n viață-i un destin
Și nu-i aud cântarea, nici vorbele acele
Menite s-amăgească și altul să devin.
În rana ce-mi apare, se-nchide lanț și chin,
Dar cerul meu se schimbă și e de-acum senin.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre schimbare, poezii despre prăpăstii, poezii despre nori, poezii despre dorințe, poezii despre devenire sau poezii despre dans
* * *
Plin de speranțe am pornit și sunt
Cu bani puțini, dar plin de-avânt
Cu greu s-a despărțit de mine muma;
aș vrea să învăț ceva util acuma...
aș vrea să ajung la mare învățătură;
Să cercetez pământul în lung și-n lat;
Precum și cerul înstelat,
științele și tot ce e în natură.
poezie celebră de Goethe din piesa de teatru Faust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, citate de Goethe despre învățătură, poezii despre știință, citate de Goethe despre știință, poezii despre natură, citate de Goethe despre natură, poezii despre cercetare, poezii despre bani, citate de Goethe despre bani sau poezii despre Pământ
Cădere-n viața anormală
Zile căzute
în tristeți zăcute
nopți căzătoare
vise cu soare
nu se cuvine
de cuviință dorințe
zâmbete de case
retezate de șanse,
viață cutreierată-n
lung și-n lat de cei care fură
sfâșiată-n lat și-n lung
atracție tristă de lut,
văd că-n creștetul zării
cum se zbuciumă frigul
și se zdruncină totul
de pe bloc se prăvălește
pământul care este
cuibar cu părul vâlvoi
cârlionți de noroi
pentru păsări strigoi
ce spintecă seara
cu răcnete noi,
în decor sunt și eu,
dar nu știu unde!
că nu mă găsesc
nu mă regăsesc
și am plecat să mă caut...
poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre zâmbet, poezii despre zile sau poezii despre strigoi
Vara visului ars
Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge și moare.
Copacul, puternic odată,
credința-n iubire-a pierdut
și simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.
Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
și-n el doar cu sete și gol,
așteaptă un semn să-i alinte
durerea din suflet, și speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră
și-a ars, într-un mod nepermis,
credința-n iubire și vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre moarte
Vise dorite
E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...
poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre dor, poezii despre somn sau poezii despre simțuri
Corn de timp vrăjit
Toamna asta schimbătoare, mohorâtă ca o babă
Nu credeam să-mi intre-n casă și-n ăst an așa degrabă;
"Între verde și albastru" toată vara am trăit
Și-acum toarnă-mi ea în suflet, galben pal și obosit.
Toamna asta, o problemă pentru mulți va fi să fie
Că n-au prea ieșit bucate și pe masă-i sărăcie;
Și-astfel pân la primăvară nu se știe ce va fi,
Poate-un rege o să vină să putem și noi trăi.
"Într-o lume a iubirii" am visat c-om viețui
Și un corn al abundenței tot pământul va hrăni
Dar acum amurg coboară și uitarea bate-n porți
N-avem corn al abundenței, însă coarne avem toți!
poezie de Lucian Perța din Antologiile revistei SINGUR-POEZIE (noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre sărăcie
VINDECAREA ORBULUI DIN NAȘTERE
Eu frumusețea lumii-o sorb
Din ochi, uitând că sunt un orb,
Și-admir sculptura într-o coastă
Făcută de o mână castă,
Cum ochii mei nu au văzut
Născutu-a tot ce-a fost născut,
Știu doar că a născut Cuvântul
Din El și Cerul și Pământul
Ca mulți sunt orb și mult aș vrea,
Să vii Tu, Doamne,-n calea mea
Și ochii să-mi mânjești cu tină,
Să văd ce taină-a fost la Cină,
Dar cum nu vii, Cuvântul Sfânt
L-aud, chemându-mă-n Cuvânt
Și-n Biblie găsesc Lumină
Și Te văd, Doamne,-acum din tină!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre cuvinte, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sculptură, poezii despre lumină, poezii despre creștinism sau poezii despre arte plastice
Voi scrie la fel
Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toți copiii rămași.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.
Voi scrie, la fel, și-n noapte, și-n zi,
Pentru cei reîntorși în poveștile vii,
Pentru cei înălțați, pentru cei trași pe roți,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porți.
Voi scrie, la fel, azi, și mâine, și-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Și de-i lung și amar, și de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre noapte, poezii despre culori, poezii despre copilărie sau poezii despre ceas
E atata pace...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deși mă-nconjoară furtuna
și norii sunt tot mai grei,
Te privesc... și flori de tei
îmi ningi printre pleoape...
ești tot mai aproape...
sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
și-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!
și știu că se poate...
cu Tine pășesc
pe întinderea de ape,
deși vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ții de mână...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Jertfă și onoare
Cu abnegație și dăruire,
Mereu în slujba țării am luptat.
Am fost un camarad neînfricat,
Am dat și mi mi s-a dat onorul
Spre a-mi sluji cu fală tricolorul.
Prin foc și sabie-a trecut cuvântul,
Nu mi-am călcat o clipă jurământul,
Mi-am apărat pământul și strămoșii,
Carpații și câmpia și copilașii voștri.
Eu am ținut cadența militară
Și am jurat să mor doar pentru țară.
Din inima eu am purtat respect,
Celor ce-n lupte grele-au ținut piept
Și scut au fost pentru neatârnare.
Sub uniforma lor de militar,
Pulsează azi un suflet secular.
Un suflet bun și cald ca o lumină,
Ce s-a jertfit pentru a lumii tihnă.
Tot ce mai am în suflet și-n gândire,
Le-aștern cu drag pe-un petec de hârtie.
Și-n spirit pur și-n semn cavaleresc,
Prietenilor mei îl dăruiesc.
Iar pentru țară-am să rămân erou.
În numele armatei vă mulțumesc din plin,
Cu mâna-n jurământ, pe inimă, mă-nclin.
(poem dedicat colegului și prietenului de suflet, colonel Ion Răduț)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre promisiuni, poezii despre prietenie, poezii despre jertfă, poezii despre respect sau poezii despre poezie
Dă-mi...
Dă-mi tot amarul visurilor tale
Și-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colț din munții vineții.
Dă-mi tot ce ești și tot ce ai în tine,
Deși totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceața razelor senine
Din tot nectarul lor și-al tău să beau.
Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Și-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.
Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ți să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.
Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Și-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ți să mă vrea
Dintr-un șir lung, eu, cea dintâi dilemă.
Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
Dă toată noaptea ta nopților mele,
Și ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferința și durerea să le spele.
Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Și cântul dă-mi-l, să îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.
Dă-mi genele-ți cu totul să le sorb
Și-n mine să le duc cât mai departe,
Și dă-mi dorința, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniștei deșarte.
Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ți cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Și-n mult prea mult râvnita-ți adiere
Dă-mă pe mine toată, trup și suflet ție.
poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre trup și suflet sau poezii despre suferință
Zbor
În preajma lui
simt că prind aripi!
Cuvintele,
un cântec îmi devin!
În preajma lui mă simt
femeie,
iubită cum n-am fost
nicicând!
Și-n clipa când, mă ia de mână,
cu drag privirea-mi
căutând
mă simt, pe viață mai stăpână
și mai bogată-atunci mă simt!
În preajma lui simt
că prind aripi
Și-n zboru-acesta râd și plâng.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei
Nu mă lăsa să-mi fie dor
Privesc la cer cu ochii plini de lacrimi
În care norii se îmbracă rând pe rând
În fracuri ce-acoperă pământul și copiii
Lăsați în grija Domnului de sărbători.
În ele mamă văd minunea Dumnezeului
Pietre ce-și dau una la alta strălucirea
Hoarde de stele strigătoare-n Univers
După părinții ce-au lăsat în case pruncii.
Cu gândul trec și eu prin ele plâns și trist
Frământ tot sufletul în pulbere divină
Și sper să mă audă Bunu Dumnezeu,
Să te aducă iute la gura mea și-a sobei.
Privesc la Lună cu inima deschisă
În care Crezul mi-a fost lăsat de tine
Și rog pe Fiul Dumnezeului să intre
Să cerceteze rana ce mă apasă astăzi.
Să intre cu lumina ce mângâie și stinge
Tot dorul meu crescut în trup și ochi orfan
Să pot ajunge mamă la porțile străinilor
Să-l laud pe Isus în seara de Crăciun.
Măcar atât să am de sărbători în suflet
O veșnică lumină ce mă pătrunde lin
O pace ce-mi ascultă drăgăstos colindul
Cântat în pragul celor cu toți mei lângă ei.
Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
În scutul Domnului ce mă iubește mult
O să mă taie pe obraji și-n inimă tot dorul
Ce-mbătrânește rece orice copil orfan.
Nu mă lăsa în mila Lui Isus de sărbători
Și-n brațele străinilor cu case îmbelșugate
O să mă-nec in plâns la pieptul lor și foc
Aprins să mă-ncălzesc de dor și gerul Iernii.
Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
Cere Domnului minunea să te am
Așa cum eu mă rog la stele și la soare
Să te aducă azi în poarta casei noastre.
Nu mă lăsa să-mi fie dor, te rog!
poezie de Adelina Cojocaru (9 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre Crăciun
Si stele cad din ochii mei
Luna de pe cer aș vrea
Să strige acum în locul meu
Ce dor îmi e de chipul tău
Și te iubesc "suflet al meu"
Și-n seara asta-s fără tine
Și stele cad din ochii mei
Dar tot mai sper la nopți senine
Că reapar prin norii grei
Sunt tristă iar că tu nu poți
Să te cobori acum pe-o rază
Și să veghezi la chipul meu
Cum ai facut o viață-ntreagă
Speranta-n suflet nu dispare
Că în curând vei apărea
Să ne iubim o viață-ntreagă
Așa cum sufletul o vrea.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara din gând
Vara care-mi este caldă amintire,
se-ntâmpla în vremea când, înfierbântați,
pedalam spre casa plină de iubire
cu batrâni, de lume, parc-abandonați.
Îmi erau în suflet, dragi, bunicii mei,
îți erau și ție, știu cum îi priveai
când, plecați sub timpul umerilor grei,
ridicau spre tine ochii lor de Rai.
Te iubeau bunicii, mult, ca și pe mine,
te priveau, adesea, tandru, ca si când
ai fi fost icoana care-n casă ține
toată bucuria cuibărită-n gând.
Nu știau că ziua le aduce oaspeți,
nu îi anunțasem că îi vizităm
și că-n vara-ceea, tineri, veseli, proaspeți,
vrem, priviri pierdute, să mai luminăm.
Pe-o șosea, spre lumea unde-i azi tăcere,
îți priveam, iubito, părul fluturând,
deschizându-mi calea, dulce adiere
dintr-o vară care-mi este, azi, în gând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre tinerețe, poezii despre religie sau poezii despre rai
Imagini
Îmi bate iarăși ploaia-n geam
Cu stropi mărunți și amintiri
Din vremea când copil eram
Din vremea primelor iubiri.
Imagini tăcute în față mi-apar
Și inima îmi plânge de bucurie
Aș vrea să ating al ploii sfânt dar,
Dar ne desparte o veșnicie.
Anii au trecut și zadarnic încerc
Printre stropii de ploaie s-alerg;
Să mă întorc la ce-a fost demult,
La anii de vis ce-au trecut.
Anii s-au dus, dar în inima mea
Un loc pe vecie le voi păstra,
Și-n seri când ploaia iar va veni
Cu drag de ei îmi voi aminti.
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prima iubire
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre nuntă