Sfaturi desuete către sine

când îngeri îţi apasă pe-ai mănăstirii umeri
şi Ana ta zidită-i în moara-n hram de pâine
te ceartă cu uitarea dar mergi pe drum de mâine
iar stihurile-n lege judeţului să numeri...
cuprins de vocea muzei peniţei, ca de febră
în pajiştea hârtiei, cea albă, să aduci
nu dragostea-n notoriu, în zarva-n minţi celebră
ce se încheagă lesne-n murire pe sub cruci...
îţi vreau în freamăt teiul, ca-n de demult să sui
pe cerul de lumină izvoarelor corăbii
să-ţi fie, rece, spusa nezisă nimănui
şi-n teaca ta de vorbe să-ţi intre pacea-n săbii...
în rest, în rost de friguri canicula să-ţi clatini
şi să-nsumezi cu noul ce ţi-e deprins din datini

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marţea albă

Deschide uşa creştine,
Marţea Albă s-o cinstim,
ram din arbore de pâine
şi-o pană de heruvim
îţi aduc cu gând sublim.

Îţi las şi un rest de Pască
sufletul să-ţi împărţesc
cu vin roşu de fetească,
sânge din rugul-domnesc,
inima să-ţi fericesc.

Pentru sufletele Îngeri
un colac îţi dăruiesc,
să-i avem mereu alături
în cercul Dumnezeiesc
din leagănul cel craiec.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc

Să-ţi dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îţi dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!

Să-ţi spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îţi spun din dor, din vină, eu,
Ca-n braţe să îmi cazi:
Al meu!

Să-ţi cânt ca să îmi cânţi,
Ce joc!
Îţi cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri să m-alinţi
În troc.

Să vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îţi vin din ochi, din paşi, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.

Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, uşor, stupid, arar,
Ca-n toate să m-alegi
În dar.

poezie de Gabriela Chişcari (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...

Să vreau să-ţi fiu ce nu ţi-am fost
Din prea puţinul vieţii rost,
Să-ţi dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ţi fiu un tainic dor
Atât cât sunt şi-atât cât mor,
Să vreau să-ţi dau crezare iar
Din ce mai sunt şi ce nu par.

Să vreau să-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ţi dau din ce nu am
Măcar puţin din ce puteam.

Să vreau să-ţi cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit şi n-am trăit,
Să vreau să-ţi fiu şi nu aş vrea
Din tot ce-a fost şi ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vicii

întâmplătorii îngeri ţipă-n vicii
îţi suie-o rugăciune din ţigară
a ceartă ţuica strică pacea rară,
ci unelteşti cu sfinţi spre zbor indicii.
şi clipe-n mâine ţi se-adăugară
mereu în sân cu timpul, şarpe-al fricii
zidind pe calea albă edificii,
de cuget noapte-n insomnii de ceară.
păcatul din iubire sânge soarbe
îmi eşti în carne foame nălucind
din setea ta izvoare se desprind
pe gură dându-mi vorbe, stihuri oarbe.
da-n urmă-s toate de mormânt nărav
cu Dumnezeu în piept şi-n vis zugrav

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Minerva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfect

Să-ţi scuipi inima din ură,
Să-ţi scalzi sufletul în lacrimi,
Să-ţi simţi trupul în durere,
Să-ţi uiţi mintea în regrete,
E tot ce îţi doresc şi sper să te aştepte.

Vreau destinul să te-mpungă,
Să ai suferinţă lungă,
Să-ţi tatuezi "eşec" în piele
Şi ghinionul scris în stele.

Îţi doresc să fii minţit,
Să fii prostit, dezamăgit,
Să duci lipsă de voinţă,
Să plângi spini din neputinţă.

Aştept să ai inima frântă,
Să simţi ce-i tristeţea-dâncă,
Să ai mii şi mii de patimi,
Vreau să te îneci în lacrimi.

Vreau ca-n suflet să te doară
Şi un apropiat să-ţi moară,
Vreau să te trezeşti c-un şoc
Şi s-adormi cu răni de foc.

Îmi doresc să uiţi ce-i bine,
Să se bată joc de tine,
Să vezi ura-n ochii lor
Cu-al tău nume în decor.

Iar cea mai sinceră dorinţă
Născută pentru a ta fiinţă,
Zidul care te împarte,
Îţi doresc singurătate.

Să-ţi scuipi inima din ură,
Să-ţi scalzi sufletul în lacrimi,
Să-ţi simţi trupul în durere,
Să-ţi uiţi mintea în regrete,
E tot ce îţi doresc şi sper să te aştepte.
...
Această nebunie, în litere redată,
Sper s-o-mbrăţişezi mai mult decât o dată...

... şi-apoi vei fi perfect... om plăpând.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot te iubesc...

şi-acum tot te iubesc
chiar dacă ninge lacrimi peste mine,
mi-s ochii obosiţi şi îmi doresc
să uit ce bine m-am simţit cu tine

pe cerul îmbrăcat de norii grei
văd chipul tău cum caută libertatea,
ai obosit şi vrei de-acum să-ţi iei
nebune nopţi în care să-ţi afunzi eternitatea

îmi este trupul vlăguit de sevă moartă,
ea mi-a murit căutându-ţi printre plete,
mireasma ta mi-a învelit în ceţe soarta,
cred că şi-acum de tine mi-este sete

mă rog şi lăcrimez noapte de noapte
să te-ntâlnesc arare când şi când,
să-mi umplu gândul pe-nfundate
cu trupul tău, şi-acum îl simt arzând

nu vreau să te umbreşti în sine,
nu vreau să-ţi stau în cale nicidecum,
eu îţi doresc să-ţi fie numai bine,
pe mine uită-mă să-mi văd de drum

nu-ntoarce capul să îţi simt privirea,
păşeşte doar în faţă fredonând,
îmbracă-te cu zâmbet şi uitarea
las-o să-ţi şteargă amintirile din gând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pravila Vieţii

Transformă viaţa-n fericire,
Nu sta o clipă îmbufnat,
Aprinde dragostea-n privire,
Păstrează-ţi cugetul curat,

Din suflet scoate-ţi vrăşmăşia,
Iubeşte-ţi semenii, cu drag,
Să-ţi fie hrană omenia,
Să treci al modestiei prag,

Să dai un dram din tot ce ai,
La cel lovit de soartă grea,
Căci pe-un cântar e tot ce dai,
Şi inzecit se va-nturna,

Să laşi în urmă aroganţa,
De-a fi ca alţii mai presus,
Să-ţi fie pavăză speranţa,
Şi Învierea lui Iisus,

Să-ţi fie pruncii sfânt altar,
Pe care inima să-ţi pui,
Să sorbi iubire din pahar,
Al fericirii deal să-l sui,

Transformă clipa-n fericire,
Alungă tot ce-i strâmb şi slut,
Căci ţi-e ursită, din zidire,
Răsplata binelui făcut...

poezie de Eugen Ilişiu (16 februarie 2017)
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Alexandra!

Sufletul tău e darul cel mai de preţ, pe care,
Divinitatea însăşi, de mic copil ţi-a dat...
Ţi-a dat spre veşnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.

Candoarea din fiinţă e înger de lumină...
Îmbelşugată lume cu centrul virtual
În trupul tău şi-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...

Ţi-e frumuseţea taină şi-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îţi doresc din suflet, mulţi ani şi fericire,
Iubire şi lumină la fiecare pas...

O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ţi fie viaţa lină, lipsită de durere
Şi lacrimă-ngânată de plâns, să-ţi fie schit.

În energii celeste să-ţi prinzi îmbrăţişarea,
Tu, moleculă vie-a eternului firesc...
Din lacrimi să-ţi răsară dumnezeiască lume,
Căci mulţi din lumea asta, de-a pururi, te iubesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pravila vieţii

Transformă viaţa-n fericire,
Nu sta o clipă îmbufnat,
Aprinde dragostea-n privire,
Păstrează-ţi cugetul curat,

Din suflet scoate-ţi vrăşmăşia,
Iubeşte-ţi semenii, cu drag,
Să-ţi fie hrană omenia,
Să treci al modestiei prag,

Să dai un dram din tot ce ai,
La cel lovit de soartă grea,
Căci pe-un cântar e tot ce dai,
Şi inzecit se va-nturna,

Să laşi în urmă aroganţa,
De-a fi ca alţii mai presus,
Să-ţi fie pavăză speranţa,
Şi Învierea lui Iisus,

Să-ţi fie pruncii sfânt altar,
Pe care inima să-ţi pui,
Să fi al vieţii lor nectar,
Al bunătăţii deal să-l sui,

Transformă clipa-n fericire,
Alungă tot ce-i strâmb şi slut,
Căci ţi-e ursită, din zidire,
Răsplata binelui făcut...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să-ţi deschid poarta către noapte

Lasă-mă să-ţi deschid poarta către noapte,
Tu, înger şi demon ce strigă din neant
Licăr de soare ce se traduce-n şoapte
Ce rup în două ceruri, într-un ospăţ bacant.

Lasă-mă te rog, să te îmbrac în şoapte,
Şi să-ţi aduc sărutul ultimului val
Să îţi culeg din ceruri stele coapte
Păzite de îngerii din ţinutul abisal.

Lasă-mă să îţi sărut visul de lumină,
Cu care astăzi te-ai înveşmântat
Iubito, în nopţile cu lună plină
Vreau să te sorb, pastel de însuşi Zeus pictat.

Iubito, lasă-mă în zori să-ţi fiu luceafăr,
Cu dor să îţi sărut geana dulce de copilă
Şi obrajii tăi fini, petale de nufăr
Întâmpină primăvara cea caldă şi subtilă.

Lasă-mă să-ţi cer să fii a mea mireasă,
Îmbrăcată-n jertfa albă a unui val absurd
Aproape de zenit noi să ne facem casă
Eternele iubiri vreau să le văd cum se dezmierd.

poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine

te beau singurătăţi, fântână tristă,
femeie-n rugă lacrima ce-ţi suie
zidind cu trudă-n amintiri statuie
şi slavă clipelor ce-n azi există...
în lutul tău ci încă mâine nu e...
tu vorbe scuipi hârtiei în batistă,
oglinda ţi-e icoană egotistă
şi crucea-mpodobită-n duh de cuie.
eterică, de-abis şi nupţială
tu întocmeşti în ploi privirii lege
în faptul meu de-a fi a te-nţelege
şi dulce eşti în blânda ta sfială.

la urmă toate sunt luciri de îngeri,
izbânzi ce-n tot se reazemă-n înfrângeri...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Animagus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum ce să fac

şi acum... ce să fac,
să îţi mai scriu, să nu-ţi mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb şi tac,
şi-n mine totu-i arămiu

te înţeleg şi ai dreptate,
căci cine sunt şi de ce vreau,
să îţi vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

şi cum de îmi permit să-ţi cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ţi ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înţeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colţul meu de gură
şi resemnat n-am să insist,
să-ţi fur privirea ce mă fură

mă mulţumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez şi-n vis îţi mai şoptesc,
că pentru mine îmi eşti roză

mă iartă dacă am greşit,
mă iartă şi mă înţelege,
mă plec în faţa ta spăşit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an soseşte,
închide ochii, să-ţi dau flori,
deschide-i mari, şi-apoi zâmbeşte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin sânge-ţi navighez, solemn...

Sunt noul Cristophor Columb,
Prin sânge-ţi navighez, solemn,
Pe inimă să-ţi las un semn,
Că sânii vreau să ţi-i dezbumb...

Lumini, pe cerul gri de plumb,
Apar, când te sărut pe stern,
Când drăgăstos şi când fratern,
Şi-apoi, la loc, sânii ţi-'mbumb!

Pe trupul tău, noi expediţii
Eu întreprind, din când în când,
Adesea, îţi trimit petiţii,

Ca să mă laşi să-ţi intru-n gând,
Şi-n lunga zi dintre solstiţii,
(Duios, prin sânge lunecând),

Te chem, nebun, la repetiţii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te-aş mai scălda în lumină. Să-ţi mângaie cu raza blândă trupul gol. Să-i fie naivul freamăt şi ispită în hruba uitării. Când apune tăcerea tu să-mi răsari în suflet cu senin. Să-ţi fiu rugăciune şi să ne-ntâlnească hazardul într-un singur gând, dincolo de punţi netrecute. Pot şi vreau căutarea aceasta neîntreruptă, febrilă, vindecătoare. Mă seduce până la agonie muşcând cu patos amalgamul trăirilor. Pot să-ţi mestec amarul şi-apoi să-ţi dau înapoi fericire. Tu poţi?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti de mine

Să-ţi aminteşti de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ţinut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aş fi vrut.
Să-ţi aminteşti de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ţi aminteşti că e sfârşit de drum
Şi nu mai este timp de rugăciuni şi frici.

Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Şi-apoi îţi vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ţi aminteşti şi să fii trist.

poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi drum

Te prind de mână: nu privi-napoi!
Nu fă greşeala fără de scăpare,
Urcăm Golgota asta amândoi!
Ţi-e drumul greu, primejduit,
picioarele ţi-s aprig scrijelite
dar chipul tău e luminos
şi privirile-osândite!
Şi de-o să cazi
cu fruntea-n mărăcini
lasă-mi, povara frunţii tale!
O cruce, fie şi din spini
să-ţi duc pe-a vieţii înspinată cale!
Când soarele se va ascunde
şi de durere n-o să-l vezi,
să-ţi fiu alături, o lumină,
şi în lumină să mai crezi!
Când sete-ţi este eu să-ţi fiu,
năframa buzii arse în pustiu!
Să-ţi întăresc, în timp, credinţa
în tot ce înseamnă iubire
şi să câştigi cu biruinţă
a noastră primenire!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las zălog un mac

Te regăsesc ades în necuvântul serii,
În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,
Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
Ţi le trimit prin fluturi ce-n zboruri îşi desfac,

Mov aripi de saten să-ţi mângâie durerea,
Cu praf de acuarelă pe buze să-ţi picteze,
O lacrimă de-alean să-ţi tulbure privirea,
Cu flori turcoaz de stele un vis să-ţi contureze.

În adieri de şoapte poţi desluşi chemări,
Minute-mpotmolite de timp pietrificat,
Un înger adormit în cuib de neuitări
Şi-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.

Am să te-ating o clipă cât minte să mă ţii,
Voi fi un amănunt în zodie de vânt,
Dar visul este vis. N-am cum să vin, să-mi fii,
Zălog îţi las un mac în fiece cuvânt!

Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,
Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuţi de ploi,
Uitări să-ţi lege ochii cu flori de sânzâiene,
Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.

Refugiu să găseşti sub cruci de rugăciune,
Alin să-ţi fie fluturi cu trupuri de brocart,
Sub pleoape să porţi îngeri, tăcerile-ţi vor spune:
Pahar de vis şi cer cu tine-am să-l împart!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngăduie-mi

Îngăduie-mi, iubito, să te ning,
Când dormi îngăduie-mi să te ating,
Cu şoapte şi cu degete fugare,
Să fac din pleoape iască şi amnare.

Îngăduie-mi, iubito, să te sorb,
Îngăduie-mi o noapte să fiu orb,
Să îţi frământ în palma rece lutul,
Să nu-ţi găsesc vreodată începutul.

Îngăduie-mi în zori să te inspir,
Pe umeri sărutări să îţi înşir,
Să-ţi fie-mbrăţişarea mea cătuşa,
Să fii un rug, eu să îţi fiu cenuşa.

Îngăduie-mi, femeie, să te rog
Să fii Betesdă, eu să fiu olog,
Când te atinge îngerul cu-aripa
Să transformăm în veşnicie clipa.

Şi aş mai vrea, iubito, aş mai vrea
Pe deget să mă laşi să-ţi pun o stea,
Să scriu un vers pe dosul palmei tale,
Să-ţi împletesc brăţară din vocale.

Să-ţi cer să-ngădui cred că e firesc
Un singur lucru doar: să te iubesc.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Doream să-ţi strig
Doream să-ţi cânt
Doream să-ţi plâng
Doream să-ţi strâng
Doream să-ţi mângâi
suflarea
Să-ţi sărut
fruntea
Să-ţi iubesc
ochii
Viaţa-mi cântă
Vreau timpul să-l opresc
Vreau spaţiul să-l cuceresc
Aş vrea să plâng, să râd, să cânt
Umbră să-ţi fiu, suflare să-ţi dau
Trup să te-ncălzesc, ochi să te privesc
Şi vreau cuvinte. Să mai inventez câteva

poezie de Mihaela Cătană (9 aprilie 2001)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macerări în doi

pe umăru-mi tu tâmpla mică-ţi lasă
pe când respiri de aer catifele,
deasupra limfei intru să-ţi fiu piele
şi cerul în spinare mă apasă.

triumf al cărnii sta în cuib de stele
destine amândouă să le ţeasă
prin toată-a ta şoptire ne-nţeleasă
când adevărul umblă în atele.

iar duhul îţi priveam, alert pe margini,
zadarnic zvon, icoana nu-mi dă bici,
credinţa din memorii e-n paragini.

rostirea-n preacuvinte moi o strici
şi pixelii te-mbracă în imagini,
pe creştet ţii marama unei frici.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Iolaus
Comentează! | Votează! | Copiază!